1,183 matches
-
ultimul Îngheț”. Cum data ultimului Îngheț nu poate fi cunoscută decât retrospectiv, formula aceasta nu poate fi utilă În practică. Mi se pare că termeni precum „cunoaștere tehnică indigenă” și „Înțelepciune populară” mărginesc această cunoaștere, atribuind-o doar unor popoare „tradiționaliste” sau „Înapoiate”, În vreme ce eu doresc să accentuez faptul că aceste competențe sunt implicite În majoritatea activităților moderne, fie că ele se desfășoară În hala unei fabrici sau Într-un laborator. „Cunoaștere locală” și „cunoaștere practică” sunt termeni mai potriviți, Însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
să așezăm slova românească la locul de cinste. Nu ne paște deci gândul să dăm directive, să creăm curente și opinii literare”. Publicația are colaboratori de pretutindeni, depășind „limitele orizontului spiritual provincial”, cum anunță Gheorghe Tulbure, care evidențiază și orientarea tradiționalistă a F.: „Rămânem credincioși adevărurilor de credință ale catehismului literar de pură esență națională. Tradiționaliști, vom ține pas cu vremea.” Cel mai bine reprezentate în paginile revistei sunt proza, studiile de istorie și teorie literară și eseurile. Eugen Ionescu colaborează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
directive, să creăm curente și opinii literare”. Publicația are colaboratori de pretutindeni, depășind „limitele orizontului spiritual provincial”, cum anunță Gheorghe Tulbure, care evidențiază și orientarea tradiționalistă a F.: „Rămânem credincioși adevărurilor de credință ale catehismului literar de pură esență națională. Tradiționaliști, vom ține pas cu vremea.” Cel mai bine reprezentate în paginile revistei sunt proza, studiile de istorie și teorie literară și eseurile. Eugen Ionescu colaborează cu Jurnal (5-6/1934), Fantomele (9-10/1936) și Emil îndrăgostit (10/1937). Se publică proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
propusă de Theodor Codreanu e tot una cu a reconsidera întreagă literatură română, inclusiv ultimele experiențe literare". "Theodor Codreanu le dă o replica pe cât de dârză pe atât de convingătoare, celor care contestă modernitatea lui Eminescu fixându-l în schema tradiționalistă" întărește, după 1989, și criticul Constantin Trandafir. Așadar, schimbare de paradigmă modernă în una pe care, după 1989, Theodor Codreanu o va numi transmodernă. Am dat doar acest exemplu spre a vedea calea spinoasă, deschizătoare de perspective, aleasă de Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trecându-l pe Eminescu prin nouă cercuri dialectice, urmărindu-i cu sagacitate temele, motivele, obsesiile lirice, fixațiile stilistice. Cartea pulsează puternic, este vie, propunându-ne o fascinantă dialectică a ideilor despre Eminescu. Aici nu mai există cronologie în sensul idilic tradiționalist, nu mai există ordine prestabilită în maniera didacticistă, totul se împletește, totul se corelează oricât de paradoxale pot părea unele asocieri. Conexiunile se fac pe toată axa timpului de la antic la modern și contemporan. Platon stă lângă Edgar Papu, Călinescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ei să nu se înfăptuiască..." (Delirul, 1975, p. 113). (Provocarea valorilor, p. 213-214). Eugen Barbu rămâne în literatura postbelică prin trei romane "nebune": Groapa, Princepele și Săptămâna nebunilor", "Eugen Barbu a trebuit să treacă drept un remarcabil scriitor de factură tradiționalistă, ca și Marin Preda, fiindcă moda europeană bătea pe la porțile "experimentalismului". Și dacă Marin Preda a fost hotărnicit lângă realismul lui L. Rebreanu, lui Eugen Barbu i s-a descoperit cu temei, firește alt înaintaș, Mateiu I. Caragiale. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care e altceva decât apriorismul kantian. Poezia avu întâietate în adeverirea viziunii ontologice și a celei cosmologice. Theodor Codreanu le dă o replica pe cât de dârză pe atât de convingătoare, celor care contestă modernitatea lui Eminescu fixându-l în schema tradiționalistă. Hotărât lucru, poetul scrie modern: chiar și când apelează la formele folclorice ("folclor savant", zice G. Călinescu), și când recurge la "metrul antic". Împrospătarea formelor trebuie să vină din adâncul Ființei, nu prin împrumut sincronic. Formele particularizează, nu sunt universale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eseu Insula lui Euthanasius" (p. 121). Teroarea istoriei este demonstrată și-n Alte fragmente din Muzeon (1982). Tot aici întâlnim și despărțirea de eminescianism în formă, dat fiind că poetul inovează tipare formale/strofice noi care-l feresc de manierismul tradiționalist. E vorba de-o "despărțire sporitoare", nu demolatoare cum le place deconstructiviștilor să spună ori de câte ori au prilejul. Poetul, chemat de arheitate se întoarce la izvoarele gândirii eminesciene, la rădăcinile ontologice ale actului creator "pe terenul limbii și al spiritualității românești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
A primit și postumitatea lui Bacovia atacurile politrucilor postdecembriști, deși nici pe departe atât de numeroase ca în cazurile lui Eminescu, Arghezi, Marin Preda ori Sadoveanu. Lupta pentru reașezarea lui Bacovia nu pare a întâmpina totuși dificultăți serioase. Atât exegeții tradiționaliști, cât și adepții metodologiilor moderne reușesc să se pună de acord și să descopere aspecte uneori surprinzătoare prin noutate și diversitate. În Bacovia după Bacovia (1998), Daniel Dimitriu era de părere că diversele modalități de receptare a operei bacoviene "stau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
generală. Elemente ale narcisismului sunt găsite deopotrivă la nivelul biografiei și al operei, Theodor Codreanu situându-se printre acei exegeți ai lui Bacovia care refuză să vadă în viața cotidiană a acestuia un șir de neîmpliniri și de platitudini. Biografismul tradiționalist nu putea avea, aici, nici un fel de căutare, deoarece nu a produs, până acum, decât constatări banale, care au dus la un impas. O revigorare a monografiei de acest tip i se datorează lui Constantin Călin. Însă Theodor Codreanu recurge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu poate să scrie decât o singură Carte, la care el a trudit întreaga viață: o singură carte, dar arată adânc și semănată bine, cum zice într-o mărturie. Această atitudine contrazice părerea unora că estetica lui Vieru este una tradiționalistă, anacronică. Conștiința estetică a Cărții este una modernă, de care a fost obsedat unul dintre marii întemeietori ai modernității, Mallarmé. Numai Eminescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a mai avut această exigență pe care a împins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în evenimente culturale, în legături intelectuale și cărți, cu permanentă raportare la viața de familie. Prima parte a cărții în sine, "Fundamentele fenomenologiei epice", conturează singularitatea prozatorului în peisajul literar, ca scriitor cu program și având "curajul de a fi tradiționalist" ca autor de romane istorice, aspirând la complementaritate exemplară și la construcția unei "fenomenologii epice naționale" cu o analiză a stilisticii acesteia. Partea a doua, Analize fenomenologice, reprezintă o abordare nu cronologică, în mod standardizat aproape în cazul multor monografii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
valoare din lumea întreagă, așa cum alții sunt însetați de propriile noastre realizări. Suntem în permanent și în egală măsură receptori și difuzori de cultură". Mihail Diaconescu și-a recunoscut, cum se știe, de timpuriu, fără rest, tradiționalismul ("Sunt un scriitor tradiționalist. Romanul este pentru mine o specie narativă conservatoare, relativ stabilă"). Theodor Codreanu va comenta, încântat, ca să zic așa, confesiunea francă a scriitorului: ce să fie adică tradiționalismul se întreabă el, polemizând cu decedatul Zigu Ornea (considerat "de inspirație realist-socialistă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și curente artistice, iar a treia este propusă pentru următoarea, dacă omenirea va urma calea împăciuitoare propusă de aceasta. Specificitatea lor, în toate variantele, decurge din tipurile de antropocentrisme promovate. Trebuie să stabilim linia de pornire a cercetării în antropocentrismul tradiționalist, sprijinit pe: credință, naționalism, tradiție și idealuri înalt umaniste. Modernismul începe cu revoluțiile industriale care au condus la instaurarea capitalismului și care, prin dezvoltarea tehnicii au oferit încredere omului în forțele sale. Filosofia empiristă și iluministă au condus spre slăbirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Osborne, Turgheniev, A. Huxley, Rabelais, S. de Beauvoir... La fel de substanțiale, profitabile și rezistente s-au dovedit lecturile din autorii români. Câteva mostre: "tristețea devine la Bacovia chemarea sfâșietoare a vieții" sau "Rebreanu este un modern, prin excelență, nu un simplu tradiționalist". Îl preocupă, la numai 23 de ani "secretul tragic al lui Eminescu" (nota 1770). Undeva afirmă că autorul Momentelor... "îmbină gluma cu seriozitatea, minciuna cu adevărul. El a pus ca nimeni altul "minciuna" în slujba adevărului". Mai apoi se adaugă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
contraziși de romantici (Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu), aceștia, la rândul lor, fiind negați de reprezentanții multor curente literare simboliști (Ion Minulescu, Elena Farago, Ștefan Petică), avangardiști (Tzara, Urmuz, Ion Vinea), ortodoxiști (N. Crainic, L. Blaga, V. Voiculescu), tradiționaliști (Zaharia Stancu, Radu Gyr). În ultimă instanță, și ei au fost eclipsați de moderniști (T. Arghezi, G. Topîrceanu, A. Cotruș) care, la rândul lor, au fost ironizați de cohorta postmoderniștilor în frunte cu M. Cărtărescu. În mod firesc, și pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de metode și activități didactice pentru a le oferi tuturor elevilor posibilitatea de a învăța. În aceste condiții, rolul convingerilor cadrelor didactice asupra folosirii unei game variate de strategii didactice, trebuie luat în considerare. Altfel, 61 modul de predare „clasic”, „tradiționalist” va continua să predomine. In măsura în care cadrele didactice ar trebui să-și canalizeze atenția asupra acestui aspect, este importantă cunoașterea structurii convingerilor pe care le au profesorii și învățătorii despre acest aspect. Din studiul convingerilor și intenției profesorilor
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
relatări despre acesta este mai mare, crește probabilitatea ca răspunsurile date să conțină unele lacune. În ceea ce privește subiectivitatea, nu se poate nega faptul că același eveniment este perceput diferit de mai mulți indivizi, În funcție de diverși factori. Aceste argumente, evocate de istoricii tradiționaliști, sunt cunoscute, dar, În opinia noastră, nu sunt suficient de puternice pentru a exclude sursele orale și mărturiile scrise dintr-o documentație asupra unui subiect istoric. În acest context apare Întrebarea firească: ce ne facem când dorim să reconstituim anumite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
parte și din „Cercul cultural”. De la numărul 1 din 1909, apare sub egida Cercului literar-cultural „Dunărea de Jos”. Revista va fi continuată, în mai-noiembrie 1919, de „Dunărea” editată, ca și D. de J., de C.Z. Buzdugan. Este o publicație tradiționalistă și autohtonistă, din sfera de influență a poporanismului. Prin temele abordate în articole și prin literatura tipărită în paginile ei, revista își menține acest caracter în tot cursul apariției. În primul număr, C.Z. Buzdugan susține necesitatea ca provincia „să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
prima șezătoare literară la Galați a Societății Scriitorilor Români sub președinția lui Mihail Sadoveanu și este reprodus discursul acestuia, intitulat Scriitorii tineri înaintea publicului românesc. Au mai participat D. Anghel, Cincinat Pavelescu, E. Lovinescu, I. Minulescu. Colaborează cu poezie consecvent tradiționalistă, ca formă și conținut, C.Z. Buzdugan, Corneliu Botez, George Angelescu, Teodora Crețescu, Mihai Adam, Ion Drăgănescu, George G. Orleanu (G. Cinaru), Emil Maur, Claudia Millian, Radu D. Rosetti. Proza este semnată de Gr. Crețescu, Jean Bart (Scrisori din război
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
persoanei în respectivul microgrup, reprezentând o perspectivă general valabilă în ceea ce-o privește), Goodall Jr. ne oferă o tipologie a acestora din urmă: 1) Tipul „bunului soldat” este cel care se supune politicilor și regulilor organizațiilor, fiind o persoană tradiționalistă și pasivă în interacțiunile din grup. Se oferă voluntar să strângă rezultatele grupului, face întotdeauna ceea ce se așteaptă de la el, strategia lui fiind construită astfel încât să capete răspunsuri pozitive; 2) „Altruistul” este cel care dezvoltă strategii pentru ceilalți cu costuri
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
spate, atacă vârful unui deal care, în final, se dovedește a fi fost apărat de un singur soldat maghiar. Mitul eroic devine antimit, simbolul o imagine răsturnată a patriotismului dublat de un curaj pe măsură; nimic în comun cu literatura tradiționalistă. Exagerând puțin, e o viziune pe dos a nuvelei Sobieski și românii. În cu totul alte contexte narative, ironia a fost comentată de Maria Vodă Căpușan și este acceptată circumspect de Liviu Leonte: "Ironia nu intra între procedeele predilecte ale
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
spiritualizarea tineretului” și pentru „conștiința demnității răspunderii și a adevăratei meniri patriotice religioase”. Se publică versuri, proza, traduceri, cronici literare. Alături de „Craiova artistică și culturală” se află „Rubrică științifică”, „Pagina matematică”, „Rubrică jocurilor”. Poezia de aici se revendică de la modelul tradiționalist, cu puternice note romantice elegiace și câteva vagi accente simboliste. Între colaboratori se numără Al. Iacobescu, Eugen Constant, Preda Savu, Sergiu Cristian, George I. Pârvulescu, Eugeniu Popișteanu. C. Tț.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290190_a_291519]
-
număr medalioane dedicate unor personalități ale istoriei și culturii românești, începând cu Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, continuând cu cronicarii moldoveni, cu Avram Iancu și Tudor Vladimirescu și încheind cu Andrei Șaguna, B.P. Hasdeu, V. Alecsandri, Mihai Eminescu. Opțiunea tradiționalistă transpare și din pagina intitulată mai întâi „Însemnări culturale, artistice, literare”, apoi „Însemnări, cronici culturale, literare și artistice”, unde se publică sau se reeditează literatură propriu-zisă, comentarii, note și articole diverse. Printre semnatari se numără autori consacrați sau în curs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
la Festivalul Național „Lucian Blaga” (1993). Evoluția poetică a lui Ț. înregistreză două etape: una rebelă, suprarealistă, nonconformistă, avându-l ca model pe François Villon, ilustrată de plachetele Bal ca-n iad (1993) și Roși de lună (1997); alta sobră, tradiționalistă, elogiind personalități istorice, ca în volumele De izvoare (1999) și Suflet dac (2000). Exersând inițial în umbra poeziei avangardiste sau folosind un discurs frust și direct, tânărul poet deplânge moartea omului la oraș, singurătatea, pustiul citadin: „În parcul central la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]