9,252 matches
-
dominația unei proze expozitive, ideologizante, fals obiective, cu personaje de carton și realități măsluite, întru totul superficială și inautentică. Vladimir Beșleagă propune un caz de conștiință, analizat introspectiv, cu eficiență narativă, fior dramatic și ingeniozitate a construcției, valabile și astăzi. Tragedia războiului se reflectă într-o familie profund traumatizată, dintr-un sat de pe malul de dincolo al Nistrului, într-o zonă în care se stabilizase frontul. Tatăl a fost "furat" într-o noapte, înainte de război, un mod de a spune că
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
unele pagini îl mai amintesc pe autorul Străinului, domesticirea a progresat cu pași uriași: locurile comune ale propagandei oficiale se etalează aici fără jenă. Prozatorul încerca un pariu absurd, pierdut din plecare - acela de a înfățișa în culori favorabile o tragedie absolută, distrugerea satului românesc tradițional. A înfățișa sub forma unui spectacol optimist drama națională de proporții ar fi fost exagerat chiar și pentru un prozator genial, nicidecum pentru Titus Popovici... După această primă concesie majoră, pentru Titus Popovici începe o
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
viața merge înainte. Mi s-a părut că văd un oraș oprit pe loc, într-o modernitate desuetă. Am simțit și admirație, și vină. Am simțit că nu avem dreptul să uităm atît de repede dramele, iubirile, crimele, trădările, lașitățile, tragediile pe care le trăim, le provocăm, le suportăm. Într-o imensitate de verde crud, într-un fel de parc de la poalele unei cetăți, un bătrînel, singur-singurel, citește, pe o bancă, un ziar. Cînd ajung în dreptul lui, își ridică brusc privirea
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
și-mi face cu mîna, ca o păpușă automată. Mă tulbură toate acestea alcătuite într-un prolog, concret, palpabil, la spectacolul cu Medeea al lui Tompa Gabor, pe care aveam să-l văd, seara, la Teatrul Municipal din Novi Sad. Tragediile nu au frontiere. Ca și sufletele. Moarte sau vii. Aici este conservată perfect trecerea lui György Harag. Marele nostru regizor care a prizat bine cu locul, cu trupa, care a montat aici, în anii optzeci, o trilogie Cehov... cobor niște
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
actori de aici să evoce numele și memoria acestui artist mare, regizor special, prea discret, al cărui discipol este Gabor. Povestea Medeei capătă în acest spațiu cultural, în această Serbie, în acest moment al istoriei, rezonanțe acute. De fapt, toată tragedia se simte acut, imediat, dincolo de timp, de cuvinte, de apartenențe la culturi și civilizații diferite. Călătoria mea spre această Medee a lui Tompa Gabor amestecă destine, suferințe, ceea ce este repetitiv și semnificativ în ele, amestecă disperări, sfîșieri, vinovății, pe care
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
asumă în mod conștient vina de a-și ucide pruncii și atinge sublimul în suferința cu care plătește pentru faptele sale. Dar judecă totul nu cu creierul, ci cu inima de femeie învinsă. Patima sa o determină să facă o tragedie dintr-o întîmplare care în mod obișnuit nu se plătea cu astfel de preț. Acest lucru o și înalță, dar în același timp o și coboară, atît în raport cu personajele care se chinuie să redobîndească pe o cale mai dreaptă armonia
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
a pardesiului ei lung, în ea, în negrul ființei ei, în moarte. Și țambalul lui Tony Iordache plînge în corzile lovite, naiul lui Gheorghe Zamfir inconfundabil jelește, suspină. Pe Medeea, pe copii, pe noi, martori pasivi, neputincioși la crimă. La tragedie. "Agapi, agapi trinos". Iubire, iubire, jale, spune Medeea. Oare unde o fi fugit iubirea din noi? Prin ruinele bombardamentelor de azi, prin ruinele sufletelor noastre. "Embros!". "Mai departe!". Povestea nu merge mai departe. Nimeni nu mai răspunde acestei comenzi. Spectacolul
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
fugit iubirea din noi? Prin ruinele bombardamentelor de azi, prin ruinele sufletelor noastre. "Embros!". "Mai departe!". Povestea nu merge mai departe. Nimeni nu mai răspunde acestei comenzi. Spectacolul a luat sfîrșit. Timpul morții s-a încheiat aici, în seara aceasta. Tragedia Medeei, a pătimașei femei înșelată în așteptări se rostogolește peste orice timp, la picioarele noastre... dincolo de magia dirijată de Cronos, într-o seară, pe pămînt.
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
Știu că mințim, știm fiecare că o facem pentru a ne ascunde suferința... Cu ani în urmă am fost împreună la Foeni, la Otelec... Am colidat cam toate zonele unde acum se întinde ca un blestem, apa tulbure aducătoare de tragedii. Avem de acolo amintiri despre oameni și întâmplări, despre case și pământuri, despre curți curate și despre animale îngrijite cu dragoste. Iar acum... Privim la televizor înmărmuriți, ca la un spectacol îngrozitor regizat de natura dezlănțuită și oarbă. Seară de
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
pe toate posturile de televiziune apele unei mări murdare, apărută ca un fel de osândă în sud-vestul țării; îi vedem pe oamenii aceia care își făcuseră planuri de petrecere a Sfintelor Paști împreună cu cei dragi, oamenii aceia care au devenit tragedia întruchipată, fiindcă fețele multora nu mai exprimă deznădejdea, ci o resemnare-muțenie, în fața unei forțe împotriva căreia nu au cum și cu ce arme să lupte... Cine știe numărul exact al oamenilor și animalelor rămase fără adăpost, în ochii cărora se
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
toate mijloacele, să nu retrogradeze. Ce mijloace? Ca să cumpere meciuri, oltenii n-au bani. Și tare mă tem că nu e doar o glumă. Dacă Universitatea va pica în B, ceea ce e aproape sigur, asta nu va fi totuși o tragedie. Poate că aerul dimineții îi va dezmetici pe suporterii echipei, care au cerut prea mult de la o echipă apăsată din greu de firma ei de odinioară. O firmă expirată - Craiova maxima s-a transformat într-o legendă care face rău
Craiova minima by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11803_a_13128]
-
mai bună nu există, decât să se mai îndrăgostească o dată de altă fată, ca să o uite pe prima. Cui pe cui ! Și totul se aranjează în final. Fapt divers; ori, cum spuneam - un mic roman. Pentru aleși, un fel de tragedie antică, eventual, ale cărei versuri sunt comentate de Cor, de interjecțiile scurte, viguroase, ale Soartei, ca o încredințare, o adeverire a ei, - Martora: Zău... Zău... Zău!... Las la o parte comentariile Corului magnific Madrigal. Vă transcriu serios textul, arătând situația
Pe cărare sub un brad... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11841_a_13166]
-
două profesioniste urlând în urma noastră: "Luați muie, fraierilor!" Delicatele voci erau, firește, acompaniate de binecunoscutul semn al degetului median ridicat în sus. Așadar, unde e trivialitatea? În comportamentul de acest tip, sau în încercarea de a găsi soluții legislative unei tragedii sociale? Lucrurile trebuie spuse deschis, și nu lăsate, așa cum se ordonă în comunicatul citat, în penumbra activității ventuzelor specializate în accesarea de fonduri. Prea s-au dedulcit tot felul de nulități la o viață de huzur pe seama imperfecțiuni și nenorocirilor
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
ușor. Iată că... bine faci, bine găsești, dar aceasta nu este o regulă în România. Trebuie să constat că polițiștii de la secția 6, sectorul 2, respectiv Tudor George și o frumoasă polițista Privantu Nicoleta, au fost foarte sensibili la această tragedie și m-au ajutat cu tot ce au putut. Dar cât de complicat este în România de redobândit un « buletin » de identitate, acum numit CI (carte de identitate) ? Birocrația a ajuns la culmi cum nici în comunism nu au existat
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
și o face prost) inabilitatea lui de a fi un bun orator public, acel zâmbet care pune la îndoială până și cele mai serioase discursuri (o singură dată a fost capabil George W. să renunțe la el: când a anunțat tragedia de la World Trade Center) și care îi face pe mulți să se îndoiască de seriozitatea actualului președinte, e și acum prezent. Când vorbește în public, George W. îmi amintește cumva de Bruce Willis, care nici în multiplele Die Hard, nici
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
al lui Bigas Luna). A debutat în 1976, dar data de naștere a „Fenomenului Monzó” este 1989, când publică, la Editura Quaderns Crema, căreia i-a rămas fidel până astăzi, al treilea roman al său, La magnitud de la tragèdia (Amploarea tragediei). În volumele de povestiri, de la Uf, va dir ell (Uf, a zis el, 1978), la Olivetti, Moulinex, Chaffoteaux et Maury (1980), L’illa de Maians (Insula Maians,1986), El perquè de tot plegat (De ce-ul totului tot,1993) până la Guadalajara
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
care mizează pe iluzia aleatoriului, a amestecului dezordonat de fraze, de imagini și de fragmente. Substratul e însă unul profund teoretic, cartea are o structură de adîncime, e un discurs dens asupra actului scrierii și al lecturii: „Nu e nici o tragedie că mă adîncesc în cartea aceasta, în pseudoromanul meu, cu o dependență tot mai evidentă, că o citesc neîncetat, de nenumărate ori, pînă devine unica mea lectură, că o iubesc și simt că toată literatura mea din trecut și din
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
pe cei cu bastoane, tânjind parcă să fie azvârlit în carceră. Păstrând un calm suveran, de Gaulle i-a potolit pe paznici rostind formula care va deveni faimoasă: „un Voltaire nu poate fi arestat!”. Era inclus, desigur, un aspect de tragedie în degringolada minții excepționale, hărăzită să facă minuni și totuși neputincioasă să spargă schemele unui dogmatism. A uimit pe toată lumea gafa cu care s-a mândrit scriitorul francez că l-a vizitat în celulă pe Andreas Baader, căpetenia unui grup
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
ce înseamnă occident; la un simpozion din New York - unde se prezenta Dicționarul Scriitorilor Români, Aurora Cornu, acum stabilită de mulți ani în Occident, disprețuiește în limbaj violent literatura României de după al doilea Război Mondial, uitându-și propriile-i scrieri realist-socialiste; tragedia poporului american din 11 septembrie 2001 este evocată prin reproducerea unui “psalm” trist, afișat într-o expoziție comemorativă de la Grand Central. Nimeni n-a scris pagini mai emoționante despre singurătatea Profesorului Zaciu: “L-am văzut adeseori pe Mircea Zaciu în
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
grup de oameni care au ajuns la putere în primul rând ca agenți ai unei puteri străine, reușind să se prezinte în apărători ai autonomiei față de centrul imperial.” Premise, așadar, cât se poate de limpezi. La o privire de sus, tragedia politică și socială trăită de țările aflate sub dominație sovietică nu e decât o variantă a revărsărilor de cruzime și dejecție morală descrise de Dostoievski în marele său roman Demonii. Comunismul românesc, în varianta lui Vladimir Tismăneanu, este mai ales
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
ne pot lovi direct sau prin ai noștri. Cei care au crezut după atentatele din Statele Unite că asta e problema americanilor au acum prilejul să mai reflecteze asupra acestui punct de vedere. Nu cred că trebuie să ne isterizăm după tragedia de la Madrid, dar nici să ridicăm a fatalitate din umeri. Trăim într-o lume expusă. Asta ar trebui să ne oblige să luăm măsuri de siguranță. De pildă întărirea controlului la graniță și supravegherea mai atentă a grupurilor cu posibil
Prudență sau isterie? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13030_a_14355]
-
și necunoscută a istoriei germane și a istoriei europene”. Într-adevăr! În filigranul unei vieți ca oricare alta, autorul descifrează modul în care o suită de întîmplări nenorocite s-au angrenat, aparent întîmplător, unele într-altele, pentru a duce la tragedia celui de al doilea război mondial. Sebastian Haffner este insignifiant - sau mai degrabă tipic - în ceea ce privește existența socială: elev de familie bună, student care se distrează, tînăr jurist, jurnalist începător și anti-nazist în chip instinctiv; dar el nu e deloc insignifiant
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
tînăr jurist, jurnalist începător și anti-nazist în chip instinctiv; dar el nu e deloc insignifiant în ceea ce privește talentul. Ca simplu maror ocular, aruncă asupra Germaniei din jurul său, transformată în punct incandescent al istoriei, cea mai penetrantă și mai necruțătoare privire, anticipînd tragedia ce avea să urmeze. La 1930, imensa majoritate a concetățenilor săi plutea încă în ceața ignoranței, a iluziilor, a speranței; Sebastian Haffner a intuit însă perfect tot ceea ce urma să se întîmple. La apariția postumă, în anul 2000, a acestei
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
a fost un cititor în stele, ci doar un om care, în afara talentului literar, a fost mai atent decît alții la ceea ce se petrecea în jur. Dacă ar fi să tragem învățăminte din povestea vieții unui om care a văzut tragedia venind și n-a putut face nimic pentru a o preîntîmpina, atunci învățămintele ar fi în orice caz două. Mai întîi, o constatare neașteptată: nici un rău nu este inevitabil, strigă Haffner prin toate paginile cărții. Oricît ar părea de ciudat
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
școli, curente, de la Renaștere către exponenții poeziei pure, ciclul de conferințe se preschimba într-un curs de istoria liricii universale, pe șiruri de culturi. Ronsard nu va lipsi, ca unul întrupând, într-o singură voce, Pleiada, Racine pentru supremația în tragedie, aceasta “rodul pârguit și armonios al altei creații desăvârșite, care a fost secolul al XVII-lea francez.” Ca să-l cităm pe teoretician: “Teatrul spaniol al lui Lope de Vega sau Calderon, cel britanic, cu Shakespeare, a dat capodopere, nu ne-
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]