745 matches
-
asumă. A mai semnat cu pseudonimele Lafcadio, Lafcadio et co. Lirica lui T. ezită între o rostire încă apropiată de simbolism și faconda avangardistă, fiind definită fie ca ,,o poezie extremistă” (E. Lovinescu), fie ca rezultat al unui ,,amestec de tragism cotidian și umor sentimental” (G. Călinescu). În Duh de seară sau în Paludes versul este fracturat, iar sintaxa, aparent neglijată, valorizează observații pe cât de fine, pe atât de neașteptate, amintind de versul lui Ion Barbu. Un pseudopastel, Port, reface cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
dorind astfel să arate că se leapădă de orice responsabilitate juridică. (Matei 27, 24) 2.1.1. ț. Răstignirea lui Emanou În mod evident, filmul s-a inspirat, pentru acest moment, din montarea Garcia. Pe o muzică metalică, monotona, fără tragism, polițiștii coboară motocicletă. Emanou e în genunchi. Scenă răstignirii e filmată în plan american. Emanou e în centru, călâul în dreapta, Lasca în stânga. Prin montaj paralel, este surprins pe peliculă jocul de pocher al polițiștilor. Miza o reprezintă câștigarea lucrurilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
391-396; Negoițescu, Ist. lit., I, 356-358; Pamfil, Spațialitate, 156-180, 229-250; Diana Adamek, M. Blecher. Asfințit în panopticum, TR, 1993, 23,24; Gheorghe Glodeanu, Literatura ca antidestin, TR, 1993, 24; Micu, În căutarea, II, 101-110; Constantin M. Popa, Max Blecher sau Tragismul sincerității, R, 1995, 9-10; Radu G. Țeposu, Suferințele tânărului Blecher, București, 1996; Glodeanu, Poetica, 295-302; Sergiu Ailenei, În spațiile blestemate - M. Blecher, CL, 1999, 1; Alexandru Ruja, Un scriitor însingurat și singular, O, 1999, 9; Cărtărescu, Postmodernismul, 294, 295; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
nu l-a părăsit nici o dată, poate și pentru că, după cum afirma în testamentul său, din 1936, a avut conștiința că „n-am putut sluji Țara cum ași fi vrut și cred că ași fi putut - cu credință și cu hotărîre“. Tragismul soartei celor pe ai căror umeri stătea Unirea, a făcut ca sentimentul morții să se strecoare devreme în sufletul zbuciumat al lui Goga. În 1923 se adresa lui Gh. Bogdan-Duică: „Vîltoarea mea recentă o cunoști. Cea politică nu interesează, deși
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
naturaliste" ale lui Zola (considerat un "meticulos colector de amănunte" și "un mare poet, cu o viziune energică, simbolică, grandioasă"142 simțul realului nu exclude "poezia materiei"!). Teoreticianul romanului experimental va fi câștigat probabil simpatia criticului român prin observațiile privind tragismul condiției umane (mai exact: fatalitatea biologică), traductibil estetic în nota acelui "comic dureros" menit a scoate în relief, bergsonian vorbind, mecanica dindărătul "viului". De aici și indecizia inițială a lui Lovinescu, care va oscila o vreme între o literatură de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Poemul la care mă opresc din volumul "Un verde ne vede" (să dea Domnu'!) apărut în 1976, la editura Lumina din Chișinău, începe printr-o propoziție de simplitate totală, aș zice mai puțin poetică, cu un lirism izvorât doar din tragismul afirmației ușor retorice, accentuat și prin ecou. "I-a fugit iubita. Cu-altul/ S-a ascuns în codru. Uuuu!/ El a smuls pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu". E oare o hiperbolă a frământărilor în care se cufundă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care m-am oprit din volumul "Un verde ne vede" (să dea Domnu'!) apărut în 1976, la editura Lumina din Chișinău, începe printr-o propoziție de o simplitate totală, aș zice mai puțin poetică, cu un lirism izvorât doar din tragismul afirmației ușor retorice, accentuat și prin ecoul devenit o umbră a luminii. "I-a fugit iubita. Cu-altul/ S-a ascuns în codru. Uuuu!/ El a smuls pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu". E oare o hiperbolă a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere”. Timpul prezent, mai cu seamă, secolul al XXI lea a readus în atenție noțiunea grotesc, ca o categorie estetică a cărei trăsătură specifică este sinteza dintre umorul negru, polemică și tragism, cu accente variate, în funcție de epocă. Există opere grotești cu destinație simbolică, un progres (estetic) bine definit referitor la justificarea „urâtului” în opera artistică, o „categorie, ipostază estetică reflectând realitatea cu formele ei fantastice, bizare, disproporționate, de un comic excesiv prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
bocet. Fiind provocat, descântecul s-a împlinit. Magia nu admite gratuitatea. „Increatul, revelându-se, s-a negat. Deci revelarea este interzisă aprioric.”<ref id=”30”>ibidem, p. 113</ref> Falsul Demiurg eșuează, dar descoperă o traiectorie a cunoașterii, a descoperit tragismul ascuns al existenței, îndreptată iremediabil spre moarte, cât și tragismul cunoașterii incantatorii. „Poemul are o rotunjime inițiatică. Este revelat un ciclu. Dincolo de acest sens ezoteric, perfecțiunea formei muzicale aduce cu aceea a unui cristal translucid, traversat de oglinzi repezi ca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
gratuitatea. „Increatul, revelându-se, s-a negat. Deci revelarea este interzisă aprioric.”<ref id=”30”>ibidem, p. 113</ref> Falsul Demiurg eșuează, dar descoperă o traiectorie a cunoașterii, a descoperit tragismul ascuns al existenței, îndreptată iremediabil spre moarte, cât și tragismul cunoașterii incantatorii. „Poemul are o rotunjime inițiatică. Este revelat un ciclu. Dincolo de acest sens ezoteric, perfecțiunea formei muzicale aduce cu aceea a unui cristal translucid, traversat de oglinzi repezi ca niște ape adânci. Limbajul poetic din După melci are o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pentru mii de brațe.” Mefisto pune un grup de oameni să-i sape groapa lui Faust, iar acesta auzind sunetele venite de afară strigă: „Sunt târnăcoapele. Le-aud. De bucurie strig! Aud mulțimea robotind pământul.” Acesta este ultima ironie a tragismului vrerilor omenești ; pentru Faust „clipa cea frumoasă” venise. Această etapă semnifică regenerarea sa, determinându-l să descindă între semeni, să-i unifice. Ideea este că prin cultură vor exista din ce în ce mai multe virtualități de îndreptare a sorții omenești, iar cel ce
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
că unul din simptomele rinocerizării e anularea comunicării. Doi dintre marii reprezentanți ai teatrului absurdului - Samuel Beckett și I. - au început să scrie proză în altă limbă decât cea franceză. Tocmai ei, scriitori perfect bilingvi, care au pus cu atâta tragism problema lipsei comunicării între oameni. În 1971 marele nonconformist I. a rostit discursul de primire în Academia Franceză, al cărei membru fusese ales în 1970. Cu doi ani înainte lui Samuel Beckett i se decernase Premiul Nobel. Fără îndoială, două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
practicat gazetăria curentă, atât ca redactor la „Viitorul”, cât mai ales în rubrica zilnică de la „Românul” (în 1914) și în articolele din ziarul de război „România” (1917-1918), unde se vădește a fi un fin analist al evenimentelor politice, sensibil la tragismul conflagrației mondiale, sobru și cu judecată clarvăzătoare, la antipodul estetului boem și neangajat, cum, îndeobște, e etichetat. În ceea ce privește activitatea de cronicar plastic, desfășurată de-a lungul întregii vieți, se impune prin bun-gust și orientare estetică modernă, el fiind unul dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
care nu l-a părăsit niciodată, poate și pentru că, după cum afirma În testamentul său, din 1936, a avut conștiința că n-am putut sluji Țara cum ași fi vrut și cred că ași fi putut - cu credință și cu hotărîre. Tragismul soartei celor pe ai căror umeri stătea Unirea, a făcut ca sentimentul morții să se strecoare devreme În sufletul zbuciumat al lui Goga. În 1923 se adresa lui Gh. Bogdan-Duică: VÎltoarea mea recentă o cunoști. Cea politică nu interesează, deși
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
proprii asupra unei modelări de sine utile pentru a genera jubilare adevărată și plăcere autentică. Pentru că viața merită să fie trăită; nu este decât una; ocaziile de neplăcere, de suferințe și necazuri sunt prea numeroase ca să mai sporim și noi tragismul existenței prin nepricepere, incompetență ori prin ignorarea a ceea ce trebuie făcut. Într-o lume fără măreție, fără noblețe, copleșită de meschinărie, marcată de fragilitate și de efemeritate, în fața numeroaselor supărări și a nenumăratelor ocazii de suferințe fizice și psihice, atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de bine și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu privi în față mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea-credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
alternative. Ai diagnosticat patologia care poate caria tinerețea unui român, îți rămâne alternativa de a exersa și admirația față de un român care a reușit. Conectându-te admirativ la splendoarea unui destin, împrumuți ceva din strălucirea aceea străină ție. Îți ameliorezi tragismul înțelegând dimensiunile ratării. - Literatura compensează. Vremurile moderne începând cu Descartes ne împing într-o sciziune trup-suflet. Modernitatea valorizează excesiv gândirea, minimalizând corpul și valorile lui. Ori acest dezechilibru creează un disconfort pe care doar revenirea asupra corporalității îl înlătură. Modernitatea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sabotarea relațiilor internaționale românești”. Afiliată de critica literară la tehnicile romanului picaresc, la celiniana „călătorie la capătul nopții” ori la un film zguduitor precum Siberiada, odiseea acestui Ilie fără țară este cea mai coerentă și mai convingătoare pledoarie românească pentru tragismul destinului basarabeano-bucovinean, depășind literatura lui Paul Goma. SCRIERI: Pisica ruptă, București, 1997; Marilena și câteva voluptăți, București, 1999; Șchiopul binemirositor, postfață Miruna Runcan, București, 1999; Apa din cizme, București, 2000; Doi pinguri, București, 2000; Strigoi fără țară, București, 2001; Carlo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
de critica vremii, aducea o noutate tematică, tribulațiile adolescentului în Bucureștiul ocupat, în timpul primului război mondial, înscriindu-se într-o tendință a literaturii moderne (André Gide, Alain-Fournier) de explorare a unei vârste incerte, tranzitorii, marcată de accentul experimental al trăirilor. Tragismul evenimentelor este dat de psihologia protagonistului, Vlad Robescu (Relu, „micul Tristan”), predispus la reverii romantice și disponibil pentru aventuri senzaționale și mistere de roman polițist. Întâmplări reale și multe fabulații, întreținute de mirajul cinematografic și de lecturi, compun un eșafodaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
soluția? Cum poate fi anulat acest „traumatism psiho-moral al vieții”? Este viața Închidere, iar Persoana o „ființă azvârlită În Lume”? Totul se Închide odată cu moartea Persoanei? Trebuie ca aceste interogații care vin din neliniștile noastre interioare să aibă un răspuns. Tragismul existenței are două surse valorice, pe de o parte, el vine către Persoană din afara ei, din lume; pe de altă parte, este elaborat de neliniștile și incertitudinile Conștiinței de sine, interioare. Destinul este, În esența lui, această elaborare compusă din
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Iorgulescu, Vasile Popovici) au numit „feeria cotidianului”. Aceasta este, de fapt, marea temă a prozatorului: beatificarea vieții mărunte, a existenței obișnuite, aparent nespectaculoase, săvârșită fără recurs la vreun idilism, pătrunsă de o gravitate maximă a angajării existențiale, de un extraordinar tragism, în cele din urmă umbrită de aprehensiunea morții. Rareori „s-a dat glas atât de «omenesc» acestui paradox, acestui «scandal» rezultând din întâlnirea și din confruntarea vieții ca miracol și vieții ca suferință, sfâșiere și lamentare, vieții ca sărbătoare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
echilibrare a forțelor, ci și atingerea unei tensiuni maxime. În acest chip, romanului de război, autentic și original în obiectivitatea lui, dar amenințat de monocromie, i se adaugă un veritabil roman de dragoste, de o firească idealitate și de un tragism deloc forțat. Fără să fie o capodoperă, Nebunia lumii se evidențiază în romanul românesc inspirat de primul război mondial, fiind apreciat de Perpessicius, de pildă, ca „una din întâile lui izbânzi”. SCRIERI: Simfonia morții, București, 1920; Nebunia lumii, București, 1924
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
care termenii programatici se referă la realități cotidiene și plate, S. folosește uneori antilirismul ca armă împotriva căderii în deznădejde. Spiritualizarea se împlinește prin înfruntarea dintre iminența dispariției și năzuințele trupului (Ars moriendi). De aici rezultă un acut simț al tragismului condiției umane, care s-ar afla mereu în preajma „intrării în apocalipsă”. Consolarea vine din partea transmutațiilor eterne ale ființei și nu dinspre divinitate, percepută ca o absență: „am viață spre-a înghiți cenușă/ seara/ la prânz și dimineața/ și-n tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
pe-ale creierului discuri”(In celulă, Gherla, 1962) “Nu am nici masă, nici condei, Nu am o...coală albă...” Si-i foarte greu ca să creezi Inchis...păzit...cu riscuri... Tot ce-ai făcut să-nregistrezi Pe ale creierului discuri” Tragismul vieții în lagărul de muncă este descris chiar în poezia “Periprava” compusă la Periprava în 1963: “Așa le-au spus ateii fără milă Acelora pe care-i asupresc: Voi lacrimi să vărsați muncind de silă Noi brațe vrem de robi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
sa pentru formă și pentru materia căreia i s-a dedicat cu patimă (lemnul) se împlinește în chip elocvent. Tratarea suprafeței capătă accente dramatice, înfățișările au relief frământat, patetic, sinceritatea cu care obține tensiuni umane urcă pe crestele unui autentic tragism. Astfel de sensuri ce țin, structural, de temperamentul artistului se traduc neintenționat în zbuciumul formelor, în expresionismul desfășurării volumelor, iar strădania de limpezire către care se îndreaptă sculptorul - așa cum indică lucrările recente: Cap de țăran, Cobzarul, Țărăncile etc. - nu diminuează
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]