2,637 matches
-
sa goală, o semnificație, semnificația de a fi viața sau de a fi viață. Reprezentarea fenomenologică într-un corelat intențional a ceea ce este viu și conține astfel în sine esența vieții nu este decât surprinderea unei esențe ideale, surprinderea esenței transcendente a vieții, care nu se identifică nicidecum cu esența sa în mod originar vie, mai precis cu actualitatea fenomenologică a auto-afectării sale, ci doar o presupune. Orice semnificație care vizează viața sau se referă la ea într-un fel oarecare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este ea, iată momentul în care ia naștere proiectul cunoștinței, cu opțiunile și deciziile sale inevitabile: acesta este cel de-al doilea proces inerent constituirii oricărei științe și care se propune reflecției noastre. Căci, pe această plajă finită a fenomenului transcendent, problema care se pune este tocmai aceea de a desemna ceea ce trebuie reținut din el cu titlul de caracter esențial ce definește obiectul cercetării, tema acestei științe. Numai atunci când aceste caractere vor fi fost circumscrise și așezate în relație de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
s-au lipsit a priori de certitudinea în sine a vieții care singură putea să le confere un sens, o direcție, un "obiect" și, în acest fel, ineluctabilitatea unui fundament absolut. În raportarea la faptul uman considerat ca un fenomen transcendent se ridică o a doua contingență, cea, așa cum am văzut, a definirii caracterelor, a semnificației lor, a metodologiilor. Metoda matematică având proprietatea de a se aplica la un obiect oarecare, nu ea este cea care desemnează obiectul său. Totuși acesta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
subiectivității, a afectivității, a individualității și, la modul general, a tuturor determinărilor ontologice care constituie esența proprie a acesteia. Realitatea, adevărul nu se găsesc așadar în viață, ci dincolo de ea într-o lume aflată în urmă, în aceste mari mase transcendente care sunt Istoria, Economia, Societatea și în diversele moduri de structurare pe care le îmbracă acestea succesiv și care le conferă de fiecare dată forma lor concretă. Odată cu ipostaza acestor totalități obiective care revendică pentru ele titlul de Ființă, se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care, nemulțumită să contribuie la reculul disciplinelor tradiționale, o lovește pe fiecare dintre acestea drept în inimă, retrăgându-i obiectul său propriu și până și dreptul la cuvânt. Istoria sociologizantă nu mai este cea a indivizilor vii, ci a structurilor transcendente sub greutatea cărora aceștia sucombă. Posibilitatea ca un istoric să dobândească o perspectivă mai profundă și mai clară asupra humanitas-ului omului, și aceasta prin repetare, concepând replica existențelor-care-au-fost și a experiențelor lor celor mai nobile, această posibilitate, care făcea din
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în numele atotputerniciei rațiunii umane este respins de conservatori ca fiind ceva neverosimil. Așa se face că pentru un conservator, credința iluministă în perfectibilitatea omului și în posibilitatea progresului nelimitat sunt idei utopice. Conservatorul nu acceptă anularea credinței într-o ordine transcendentă, sau într-un set de reguli care pot guverna societatea în numele spiritului. Conservatorul mizează pe diversitatate și pe misterul existenței umane, în timp ce iluministul raționalist pariază pe uniformizare și pe egalizare. Un conservator se îndoiește că societatea poate fi clădită în
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
la douăzeci de ani după ce acesta îl intervievase, peste Cortina de fier, și în 1986, pe dizidentul inițiator al Chartei 77,proaspăt ieșit din închisoare. 2. propriile sale meditații, despre boală, moarte, putere, frică, teatru, destinul ceh, Dumnezeu și întemeierea transcendentă a lumii, scrise în timpul unui sejur de câteva luni în 2005, în America. 3. o selecție din note destinate de cele mai multe ori colaboratorilor săi din staff-ul prezidențial, de-a lungul celor trei mandate. [7] (Hrádešek 5.12.2005) Fug
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii/ pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!" (Ion Antoniu); "Tantal morf în setea semnului./ Claviculă vis ruptă patru antic./ Pana cu B./ Pățind canossa șarpe latin./ Caudin-jug flămând în Arpia." (Roxana Gabriela Braniște). Abuzul de neologisme din
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
valoare sufletească incomensurabilă, tot el, cu toată sfințenia lui, pe piața europeană este perceput la nivelul unui mic maestru de provincie. Paradoxul traduce, în esență, o situație de care sîntem pe deplin responsabili: deși în sine, în ceea ce înseamnă datele transcendente ale creativității lui, artistul este perfect compatibil cu exigențele estetice ale oricărui spațiu, dincolo de spațiul românesc interesul real, nemijlocit, acela pe care îl determină lumea foarte specială a colecționarilor, este absolut irelevant. și acest fenomen se datorează unei politici culturale
Valoare artistică, valoare comercială by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6874_a_8199]
-
duce în sus." (p. 277) Ca într-o continuare a gîndului lui Ioan Es. Pop, fizicianul Andrei Dorobanțu vorbește tot despre Dumnezeu, dar de un Dumnezeu privit ca o instanță corectoare: toate greșelile din lume sunt îndrep-ta-te de o corectură transcendentă care se propagă peste tot după o rețetă fractală, o rețetă care face ca microcosmosul uman să fie replica macrocosmosului: Avem acces conștient la 5% din creier. Exact pro-centul de materie vizibilă din Univers. Știți cîți neuroni avem în creier
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
ceva. Matca din care se inspiră autorii e ortodoxia, iar valorile de bază sînt persoana, libertatea, națiunea și modelul lui Hristos. Așadar o viziune conservatoare sprijinită pe tradiția ortodoxă, o optică care pune accent pe verticala ființei umane (relația cu transcendentul) și nu pe orizontala ei (planul alternativelor perdante: ori bani și putere, ori discreditare socială; ori carieră, ori compromitere publică). La drept vorbind, Hurduzeu și Platon nu inventează nimic, ci povestesc ortodoxia în nuanțe care să sune firesc în urechea
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
că, la strigătul implorator, de dincolo de zid, al lui Fortunato - "Pentru dragostea lui Dumnezeu, Montresor!" (Poe. The Cask... 35) -, Montresor răspunde criptic și simbolic - " Da...pentru dragostea lui Dumnezeu!" (Poe. The Cask... 35) -, confirmînd semnificația unui act punitiv de inspirație transcendentă, în linia și tradiția spirituală a Ordinului Masonic. În plus, Fortunato este un bufon (nu doar prin costumația carnavalescă, ci și prin comportament), bînd peste măsură, trădînd secretele confreriei și intrînd credul în jocul lui Montresor, prin toate acestea dovedindu
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
durabilă decît în prezența unei familii regale care să reprezinte simbolul mariajului dintre masă și Dumnezeul în care ea crede. Departe de a fi o figură de decor și o păpușă publică, suveranul este vîrful piramidei și simbolul unei ordini transcendente. Nu fasturile religioase și nici ceremoniile oficiale nu îl definesc, ci contopirea cu poporul pe care îl conduce. De aceea, regelui trebuie să i se dea atît de mult încît să nu mai aibă nici o pornire egoistă în vine, toată
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
șir de regi care se leagă ca verigile unui lanț, iar ruperea chiar și numai o singură dată a lanțului face ca restaurarea (revenirea monarhiei în locul republicii) să fie fără efect. Așa cum un mort nu poate fi reînviat, nici principiul transcendent al monarhiei nu mai poate fi refăcut după instalarea republicii. Căci monarhia presupune o națiune ca organism mistic, în vreme ce republica presupune o societate ca mecanism rațional, în care totul poate fi raționalizat prin legi. Ce i se poate răspunde postum
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
de acestă reconfirmare a unei tipologii umane și culturale pe care tu o reprezinți într-un mod aproape didactic, aceea a bănățeanului schizoid, împărțit abisal între pămînt și cer, între gravitație și imponderabilitate, între geometrie și disoluție, între mundan și transcendent, între statica agrariană și deambulările pastorale, între pragmatism și idealitate, între contabilitate și mistică, între altele, și altele, și altele. Rigoarea ta de gospodar competent și responsabil, seriozitatea discursului și acuratețea ideilor, care se regăsec, evident, în efortul continuu și
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
lui Adrian Alui Gheorghe i s-a dat truda cotidiană, fără nici un orizont, cu fruntea mereu aplecată și șalele tari... Treptat însă, cei doi poeți și prieteni atât de diferiți realizează că rolurile acestea sunt distribuite nu de un Creator transcendent (Aurel Dumitrașcu e de altfel un ateu convins), ci de la un centru de comandă administrativ-ideologică. Tinerii se edifică tot mai mult și descoperă, o dată cu realitatea înconjurătoare, resorturile și terminalele ei. Scrisorile își deplasează centrul de greutate: de pe natura inefabilă a
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
cum nu mai există pasiuni care să-i tulbure liniștea. Există doar consensul obosit al celor care îi cercetează catastifele din nevoia de a-i reface istoria declinului. Dar o mistuire vie, de-a dreptul pătimașă, provocată de prezența instanței transcendente - numele tehnic dat bietului Dumnezeu - nu mai întîlnim azi la nimeni. Transcendentul a încetat să mai fie o problemă teoretică; ceea ce înseamnă că a părăsit metafizica și s-a refugiat în religie. S-a lepădat de teorie și s-a
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
consensul obosit al celor care îi cercetează catastifele din nevoia de a-i reface istoria declinului. Dar o mistuire vie, de-a dreptul pătimașă, provocată de prezența instanței transcendente - numele tehnic dat bietului Dumnezeu - nu mai întîlnim azi la nimeni. Transcendentul a încetat să mai fie o problemă teoretică; ceea ce înseamnă că a părăsit metafizica și s-a refugiat în religie. S-a lepădat de teorie și s-a furișat în rugăciune. Și astfel, religia și-a luat revanșa în fața unei
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
metafizica și s-a refugiat în religie. S-a lepădat de teorie și s-a furișat în rugăciune. Și astfel, religia și-a luat revanșa în fața unei discipline care, secole de-a rîndul, a înecat-o sub faldurile interpretărilor oțioase. Transcendentul se trăiește, nu se teoretizează. La el nu se ajunge pe cale logică, prin silogisme călăuzite de lumina rațiunii, ci pe cale mistică, prin scîncete rupte în întuneric. Tocmai de ceea, cînd spunem azi "metafizică" ne gîndim la un set de doctrine
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
al naturii Juliei e mai puternic decît credea, existînd suspiciunea că niciodată ea nu se va putea împăca, pe termen lung, cu ateismul lui funciar. Apoi, eroul pare mișcat - pentru prima dată în viață - de un ritual catolic, cu implicații transcendente. Este vorba despre reacceptarea credinței de către lordul Marchmain, în ultima clipă a vieții, după ce refuzase cu înverșunare toată existența, chiar și în săptămînile de agonie ce preced momentul, să se supună oricărui ritual catolic, de pregătire pentru moarte. Deși confuz
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
fără pericolul de a cădea în ridicol. Numai că ordinea pe care Paul Neagu o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente.
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
cu a sa lamentație întunecată, de ins robit fără izbăvire lumii fizice sau de primul Alexandru (Ion) cu aceeași cruntă depoziție de damnat, Liviu Georgescu îi deploră pe "oamenii acestei planete însingurate" nu pentru că n-au parte de o salvare transcendentă, ci pentru că își reduc existența psiho-fizică aidoma unor "măști învinse, oase triste în retragere spre ele însele". Așadar prăbușirea unei materialități cîndva înfloritoare într-un stadiu entropic. La modul d-sale simfonic, Liviu Georgescu aude "materia plîngînd": "pînă cînd rămîne
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
în care a fost scrisă. A o judeca în ea însăși, în virtutea unei analize aseptice de laborator logic, înseamnă a-i rata motivațiile adînci. Iar Noica nu face excepție. Cărțile lui nu au fost scrise în aerul imponderabil al speculațiilor transcendente, ci în ambianța adesea sufocantă a celui mai răscolitor secol din istoria României. Psihologia autorului și tiparele ideologice succesive în care a respirat de la un deceniu la altul s-au impregnat vizibil în cărțile sale, și de aceea, dincolo de satisfacția
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
tocmai sensul, îi lipsește busola. Fără un Dumnezeu în stare a-i arăta capătul, omenirea nu are o instanță care să-i indice pragul ultim al expansiunii vitale, limita maximă a creșterii ei. Și fiindcă este văduvită de o alteritate transcendentă, omenirea este silită să-și caute busola în interior. Numai că busolele intrinseci sunt întotdeauna precare. Ce-i făcut de om nu poate fi călăuză pentru om, decît cel mult în calitate de miraj utopic. Altminteri, a le cere oamenilor să se
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
dispărea chiar și sensul alterității umane. Căci despre ce alteritate mai putem vorbi într-o lume în care fiecare om e copia-standard a celuilalt semen? Și astfel, stupul va fierbe în el însuși din neputința de a găsi un debușeu transcendent. În interiorul lui, idealurile vor fi înlocuite cu meschine iluzii vanitoase: să amînăm bătrînețea prin trucuri medicale, să ne perpetuăm frumusețea prin tertipuri chirurgicale și să ne prelungim viața prin orice mijloc. Un astfel de stup se dezvoltă în vid, fără
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]