430 matches
-
său sens" (Durand: 1992, 413). Fenomenul intertextual, în special prin componenta sa reiterativă, propune o analiză asupra abolirii timpului (Eliade), aspirație care apropie omul modern de cel arhaic. Scriitorul/lectorul ar trebui să-și asume o metafizică textuală care presupune transcenderea textului, ca manifestare singulară, irepetabilă și definitivă a scriiturii: "Dacă ne străduim să pătrundem semnificația adâncă a unui mit, suntem obligați să constatăm că această semnificație revelează conștientizarea unei situații în Cosmos și că ea implică, în consecință, o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pp.8-11). Răspun surile pot fi multiple și includerea lor într-o singură schemă ideografică așa cum încearcă teoreticianul de-a lungul pre legerilor sale stabilește, de fapt, in nuce, adevărata istorie culturală a umanității. Predarea autentică implică un gest de transcendere (prin revelarea unor realități ființiale) și, de aceea, e, în ultimă instanță, o imitatio Dei. Simultan însă, "lecția" trebuie considerată și o exercitare a relațiilor de putere: "Maestrul posedă forța psihologică, socială și fizică. El poate să răsplătească și să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cazul problemelor noi, scrise de Ana Blandiana, unui model interior de autotextualizare prin respingere: respingerea limbajului, respingerea erotismului, respingerea vieții. Această negare face posibilă supraviețuirea, deși, uneori, în ciuda declarațiilor evidente, nu supraviețuirea textului o interesează pe poetă, ci supraviețuirea trupului. Transcenderea dorinței de a trăi în trup pare să fie scopul scrierii, detașarea de corp și, prin aceasta, victoria asupra lui. Toate se înscriu, într-un șir existențial, în care, dincolo de dorință, se află o altă dorință, dincolo de text, se găsește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Pictate pe un fundal nedefinit de verde, florile par lipsite de lujeri și alături de trupul femeii luminează tabloul. Plăcerea rezidă în acest contact sau în iminența acestui contact în care floarea nu mai joacă un rol ornamental, sau unul al transcenderii corporalului, o spiritualizare a datelor fizice, ci dimpotrivă, se încarcă de senzualitate și carnalitate. Este o floare sexualizată, o floare a răului, artificială și coruptă ca florile cu care se regizează seducția. În catalogul celei de-a doua expoziții a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și suferință. Homo moralis aparține unui spațiu în care deliberarea etică nu există, în sensul că aceasta a fost depășită. El nu cunoaște maladiva carență de absolut a omului etic. Cunoaște în schimb eșecul și mai ales asumarea lui, fascinația transcenderii codului și resimte ca fiindu-i improprii tensiuni ca incompetență morală sau progres moral. E mereu în mișcare, în incertitudine, dar are privilegiul tenacității mersului și experiența rătăcirii asumate. Din această perspectivă, la antipod, homo ethicus atât de bine reprezentat
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
desemna o calitate înnăscută, moștenită pe calea sângelui, deci în mod natural (physis), concepție specifică aristocrației, pentru a desemna ulterior o calitate care poate fi dobândită prin paideia, devenită techné. Referitor la această evoluție, Werner Jaeger scria: "Scopul urmărit era transcenderea principiului aristocratic al unei educații privilegiate, care considera areté accesibilă numai celor care o aveau în sângele de origine divină". (Jaeger, 2000, p. 216) Această transcendere a constituit ținta și realizarea mișcării sofiste, pentru care "acordarea în masă a drepturilor
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
prin paideia, devenită techné. Referitor la această evoluție, Werner Jaeger scria: "Scopul urmărit era transcenderea principiului aristocratic al unei educații privilegiate, care considera areté accesibilă numai celor care o aveau în sângele de origine divină". (Jaeger, 2000, p. 216) Această transcendere a constituit ținta și realizarea mișcării sofiste, pentru care "acordarea în masă a drepturilor civile" impunea ca noua areté să fie una politică: "în concepția greacă (de fapt a unora dintre sofiști n.a.), această educație este exclusiv politică", iar paideia
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Ce este ființarea sau care este "ființa ființării", acestea sunt chestiuni experimentate de fiecare dată într-un mod diferit. Acum, atunci când înțelege ce sunt ființările în "ființa" lor, omul nu rămâne în planul ființărilor, ci îl "transcende", iar o asemenea transcendere (Überstieg) constituie pentru Heidegger originea "metafizicii". Metafizica este modul fundamental al omului occidental de a înțelege ființa ființării. Ceea ce caracterizează devenirea metafizicii este "prezența" (Anwesen) ființării într-un anume mod, cu o anume "ființă" proprie, în raport cu omul care o înțelege
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
M. Olson, și M. P. Zanna (eds.), The Psychology of Values: The Ontario Symposium, vol. 8. Mahwah, N. J.: Erlbaum, 1996, p. 87. În orice cultură, valorile individuale primesc valori distribuite pe o scală care pornește de la "autorealizare" și merge până la "transcendere de sine". Această dimensiune face distincție între valorile orientate către dobândirea și urmărirea interesului personal și cele legate de preocuparea pentru bunăstarea celorlalți. A doua dimensiune pune în opoziție "deschiderea către schimbare" și "conservatorismul". În felul acesta putem înțelege cum
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
da drumul să cadă, ascultând atent ca să audă așternerea pe fundul gropii. Sfârși tocmai când glasurile bărbătești îndemnau din naos: „Toată grija lumească să o lepădăm... Acum să o lepădăm!” Se afirma în ultimele note ale unisonului viguros dorința de transcendere pentru dobândirea condiției de participare la sfânta taină. Prințul păși în naos ca să spună și el amin împreună cu ceilalți; tocmai atunci cei doi preoți, arhimandritul și ieromonahul, începură stihurile de pomenire la ieșirea cu Sfintele Daruri. Și iarăși îl auzi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acestuia de a privi și a analiza lumea. Concluziile lucrării sunt relevante prin reevaluarea ipotezei inițiale sub forma tezei conform căreia "societatea postindustrială parcurge un profund proces de mutații morfogenetice, în care sunt recuperate unele dintre valorile modernității timpurii, prin transcenderea relativismului axiologic postmodern". Această a treia etapă a epocii moderne este, consideră autorul, izomodernă, deoarece neagă axiologia postmodernismului social al secolului 20 și recuperează sub forme elaborate (și identificate pe parcursul cercetării) unele dintre valorile fundamentale ale modernității inițiatoare. Autorul concepe
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
caracteristici societale și culturale specifice modernității timpurii. Ca atare, enunțul ipotezei inițiale ar trebui reformulat sub mantia regenerativă a următoarei teze: Societatea postindustrială parcurge un profund proces de mutații morfogenetice, în care sunt recuperate unele dintre valorile modernității timpurii, prin transcenderea relativismului axiologic postmodern. Această "a patra hipnoză" antropogenetică constă în geneza omului izomodern, reprezentată printr-o a treia etapă a modernității, sub formă reflexivă, raționalizată și redempțională. Ce este în definitiv epoca izomodernă? Nu este altceva decât contemporaneitatea noastră aflată
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
a cărui tendință spirituală firească stă în descoperirea lumii divine. Delimitând sacrul de profan, pe care îl și definește în funcție de acesta, Eliade identifică două naturi umane, una religioasă și alta areligioasă, fiecare comportând propriile trăsături, experiențe și credințe specifice. Capacitatea transcenderii este însă cea care face ca separația sacrului de profan, în viziunea lui Eliade, să nu fie în permanență una fermă, dihotomia stabilită devenind instabilă, iar intervalul dintre aceste entități spirituale să poată fi parcurs în dublu sens, atât prin
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
se raporta și la factorul timp. La fel cum s-a putut face o legătură cu spațiul, sacrul se mulează și asupra noțiunii de timp. Eliade identifică astfel, un timp sacru și unul profan, între care, ca o posibilitate de transcendere, el plasează riturile 61. Din această privință, principala calitate a timpului sacru este reversibilitatea acestuia și posibilitatea sa de a fi retrăit în aceleași condiții prin intermediul sărbătorii, care indiferent de momentul în care se produce, reprezintă o ieșire din limitările
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
mai face distincția între sacru și divin, suprapunând semnificațiile acestora 75. Alți autori însă, acreditează ipostaza medierii între lumea profanului și cea a divinității, pe care sacrul și-o însușește 76. În acest fel, viziunea creștină conferă omului religios posibilitatea transcenderii spre sursa sacrului, adică spre Dumnezeu, prin originea divină a lui Iisus Hristos, care nu este nici sacru, nici profan, ci sfânt 77. "Sacrul stă între divin și om"78. Privitor la înțelegerea termenului în creștinism, Julien Ries este unul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
posibilitățile de afirmare ale umanului 170. Raportând fenomenul creației artistice la contextul existențial originar al lumii, descoperim o serie de interconexiuni subtile între starea inițială și finalitatea acesteia, ca o tendință de depășire a limitelor fizice și spirituale, ca o transcendere către o lume superioară celei efemere. Semnificând o replică la un nivel mai redus a actului primordial al facerii lumii, după unii autori, procesul creației artistice are inserată în codul său genetic tendința naturală de orientare către supranatural, către și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în cadrul creației artistice, a acestui însemnat fenomen cu conotații supranaturale, se descoperă în ultimă instanță și prin efectele pe care aceasta le produce asupra artistului și a creației realizate. Din acest punct de vedere, inspirația divină oferă posibilitatea unei triple transcenderi: cea dintâi a artistului ce realizează opera, prin contactul direct cu materialul și informația revelate pe cale divină, cea de a doua, a operei de artă realizate ca urmare a descoperirii modelului inspirat, aceasta trecând din planul anonimatului valoric în cel
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
treia, a privitorului intrat în dialog vizual și spiritual cu opera de artă, care i se înfățișează ca un produs sublim al conlucrării creatoare dintre om și divinitate. Ne punem însă adeseori întrebarea: cum devine posibil un asemenea proces de transcendere, cum ia ființă, sau prin ce mijloace poate fi el înfăptuit? Răspunzând acestor dileme, Mihail Diaconescu observa că "inspirația artistică și inspirația sacră pun în evidență condiția omului, care, semnificându-se, semnifică totodată ceva de dincolo de el și de ordinea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
eveniment fundamental al realizării operei de artă, el îmbinând capacitățile intuitive și elanul creator al artistului printr-un proces de osmoză unică și irepetabilă, în urma căreia creația nu mai reprezintă un simplu scop în sine, ci un important mijloc de transcendere 219. În acest context, pornind de la argumentul că arta este o formă de căutare și revelare a comuniunii spirituale între cer și pământ, sacrul deține valoarea unui reper fundamental al desăvârșirii creației, devenind o condiție sine qua non a operei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
complicate etc"292. Pe lângă elementele lumii naturale, o formă la fel de frecventă de reprezentare religioasă, despre care Velasco mai relatează 293, este și cea a recurgerii la simbolurile ce exprimă dispariția naturalului, a mundanului sau a umanului, sugerând prin aceasta posibilitatea transcenderii către Mister 294. În ce privește religiile cu caracter profetic, Misterul ia imaginea unui Dumnezeu personalizat 295, ale cărui atribute divine se deosebesc în totalitate de starea de existență a oamenilor. În ansamblu, din perspectiva diferitelor viziuni filosofico-religioase referitoare la formele de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
vorba despre o credință profundă în promisiunea unei vieți ulterioare celei pământești. Cultul morților și extrem de vasta iconografie pe care arta egipteană i-o închina 349, descriu o imagistică destinată eminamente facilitării trecerii către cealaltă lume, printr-o metaforă a transcenderii, cum rar a fost dat să întâlnim în perioadele ce au urmat, fapt ce întărește, o dată în plus, credința că esența artei egiptene a fost una prin excelență religioasă 350. Trecând într-o altă dimensiune artistică și spirituală proprie culturilor
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
atingerea unor înalte idealuri ale ființei umane. Analiza acestor aspecte demonstrează comuniunea dintre cele două domenii prin existența a numeroase exemple, dintre care, pe unele vom încerca să le expunem în mod sumar și noi. Astfel, dacă religia sondează ideea transcenderii, a ascensiunii spirituale spre lumea ideală, căutând să stabilească legătura cu divinitatea, arta încearcă, la rândul său, transpunerea privitorului într-o lume superioară, indicând prin intermediul frumosului artistic calea spre absolut. De altfel, noțiunea de frumos este cea care aduce religia
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
arta transcendentală. În această lumină, arta sacră este cea care deține o semnificație religioasă, fie prin mesaj, fie prin formă, temă sau stil. Fiind ghidată de un ideal de factură spirituală, ea urmărește să-și autodepășească natura materială, urmărind idealul transcenderii. 5. Arta sacră = arta veritabilă. Această din urmă interpretare, oferă expresiei de artă sacră sensuri mai largi, ea nefăcând referire, în mod strict, la operele de artă ce prezintă un conținut religios, ci, în general, la expresiile cele mai elevate
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
exclusiv între numeroasele loialități, identități și interese ce există într-o lume aflată în globalizare (vezi Devetak 2003; Waller și Linklater 2003). Forme de mediere mai corecte și mai complexe pot fi dezvoltate, susține Linklater (1998: 60, 74), doar prin transcenderea "fuziunii distructive" realizate de statul modern și prin promovarea unor comunități de dialog mai largi. Efectul general ar fi, prin urmare, de a "de-centra" statul în contextul unei forme de organizare politică mai cosmopolite. Aceasta necesită ca statele să
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vorba aici de trecerea pe o scară valorică superioară, decât din prisma restrictivă a estetismului, ci de relevarea unei metamorfoze ca rezultat al intrării presei în jurisdicția literaturii. Acest lucru va duce la nuanțări și subtilități în demersul polemic, la transcenderea graniței real-obiectuale până la anularea evenimentului concret care a generat discursul și convertirea acestuia într-o trambulină spre ficțional. Drumul dinspre polemică spre pamflet presupune, din perspectiva literarității, eliberarea discursului public de exigențele etice și pragmatice ale oratoriei, transcenderea graniței real-obiectuale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]