1,137 matches
-
ale volumului Joc secund din 1930, realitate neptunică și uranică ("adîncul acestei calme creste") scoasă din durată (ceas) nu mai este imagine a lumii, ci un "mîntuit azur", o pură direcție, un "semn al minții", un univers aparte, ieșit din transfigurarea celui material printr-un "joc secund", capabil să pună în limină nu zenitul, ci nadirul latent, nu fenomenele, ci esențele, structurate grupal (autorul, matematician, se servește de noțiunea de grup, pusă în circulație de Evariste Galois). Cele mai multe poezii din primul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Târgoviște, 2013), un volum „inițiatic întru <înmiresire> și cosmologie zalmoxiano-pythagoreică, sub umbrela cabalistică a ...”, după aprecierea prefațatorului, prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu. Și pentru a vă incita curiozitatea, în speranța că veți dori să lecturați volumul, vă oferim una dintre poezii, Transfigurare, însoțind-o, bineînțeles, de o succintă reflecție: „Nu știu cine m-a strigat de dincolo că marea s-a deschis și după o răscolire a căzut zdrobit întunericul pe pragul casei; de-abia îmi ajungea la genunchi timpul” Câtă dreptate are Ioan
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
o răscolire a căzut zdrobit întunericul pe pragul casei; de-abia îmi ajungea la genunchi timpul” Câtă dreptate are Ioan Petru Culianu! „Scrisul îmi sparge deseori gândurile...”, gândurile filosofului înlănțuit de dorința de a (re)găsi izvorul iluminării, printr-o „transfigurare” - coborâre înspre tainițele sinelui. Și merită a reține că acel „strigăt” al răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” și cel „increat”. Cel de-aici
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
surprinsă din perspectiva preteritală a prezentului implantat în trecut: „Nu știu / cine m-a strigat / de dincolo / că marea s-a deschis / și după o răscolire / a căzut zdrobit / întunericul / pe pragul casei; / de-abia îmi ajungea / la genunchi timpul” (Transfigurare), reținând că acest „strigăt” al răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” și cel „increat”. Cel de-aici, al concretului și cel de dincolo, al
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescențe interne și de realizarea unei prezențe iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară. De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează.” A se înțelege că munca adevărată ar
„MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE ... ” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363958_a_365287]
-
schimbi lumea în care trăiești cu ajutorul unei baghete fermecate. Este o lume imaginară în care visul devine realitate, în care imposibilul devine posibil. Vorbind despre literatura pentru copii, aceasta nu poate fi separată de literatura națională și universală. Apelând la transfigurarea artistică a realității, creațiile pentru copii au în vedere faptul că, în primul rând, copilul e curios și nerăbdător de a se orienta în lume, iar literatura este singura modalitate de a-i satisface această curiozitate. Pentru a fi o
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
sănătoase pentru''. Poate și pentru că uneori trancedentul se anulează prin simpla lui negare. Amintire versus uitare. Amintirea ca materializare a timpului. Natura ca hierofanie. Metafizic. Interior. Bergsonian. Sunt în cele citite tăceri și transcendența unor îndărătnicii lirosofice. Un soi de transfigurare în care poetul arde pentru a mai ucide puțin din întuneric. Există oameni, câțiva la un secol, care mor de preaplinul dragostei din ei: poeții și sfinții. Poeții, de prea-dulcele frumos al lumii, sfinții de prea plinul harului divin. Sau
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
în șlițul pantalonului scurt. “ Miruna, Miruna, ce-ai făcut din viața mea liniștită și netulburată de nimic și de nimeni?” Doream să mă detașez de evenimentele primei noastre întâlniri de pe canapeaua din sufragerie. Imaginea chipului ei mă urmarea continuu. Zâmbetul, transfigurarea, trăirile intense ce i se citeau pe față în timpul uniunii de simțuri, gustul picăturilor de transpirație culese dintre sânii ei frumoși și mari, toate acestea mă urmăreau. Degetele mele încă se mai regăseau alergând frenetic pe spatele ei, pe sâni
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place. Grigore C. Moisil - Muncim ca să ne câștigăm timpul nostru liber. Aristotel - Munca susținută și neîncetata tâmpește, trivializează și impersonalizează. Muncă adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei. A se înțelege că munca adevărată ar necesita nu numai muncă „exterioară” ci și cea din interiorul ființei noastre. Emil Cioran Referință Bibliografica: Citate memorabile (59) / Ion Untaru : Confluente
CITATE MEMORABILE (59) de ION UNTARU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363480_a_364809]
-
Clujene că „Nașterea Domnului e mai mult decât o comemorare, mai mult decât un praznic, mai mult decât o sărbătoare; ea e nu numai amintirea evenimentului, ci evenimentul însuși, tot atât de real ca și acela din Betleem, petrecut acum la măsura transfigurărilor inaugurate de Înviere. Taina euharistică presupune mai întâi prezența pâinii ce se va preface în Trup; nu în zadar proscomidiarul are chipul Peșterii și nu fără un înțeles al întrupării este purtată pâinea, încă nesfințită, în procesiune solemnă, ca un
BETLEEMUL DIN NOI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363527_a_364856]
-
acestei nașteri prin suferință, în simțirea eliberării de sub tirania patimilor, de dependența de ele, durerea ca și plăcerea sunt depășite de bucurie: „bucuria duhovnicească nu o poate răpi nici una din desfătările sau necazurile lumii“. Așadar, numai suferința poate ajuta la transfigurarea firii căzute, altfel omul nu va avea puterea să se întoarcă înspre Dumnezeul cel viu, ci va rămâne în îndărătnicia firii sale și a voilor sale care-l îndepărtează de Dumnezeu. Domnul Gheorghe Becali a făcut o promisiune în fața lui
PIATRA DE TEMELIE A LUI GHEORGHE BECALI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362348_a_363677]
-
-i ofere iubitului trupul „intact”, iar simularea acestei integrități alimentează, la rândul ei,mitul frumuseții veșnice. Astfel, orice efort de trecere în posesie prin obiectualizare și dezvăluire a frumuseții este traversat de imaginea morții care se află ascunsă în spatele oricărei transfigurări. Reprezentația este, în esență, ca la marionete, a scheletului pe care îl vedem acoperit de carne, piele și care se costumează pentru estetizarea și erotizarea privirii Celuilalt. Înțelegerea corpului ca obiect de artă nu generează doar acel ritual al conservării
SCENARIILE MORŢII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362466_a_363795]
-
vin roșu în mână, fără să înțeleagă impulsul, încercând să mă mintă cu luciditate. Știam că, în fapt, are dreptate, finalul aventurii muzicale va demonstra actualitatea descoperirilor sale, performanța va fi completă și, în aceași timp, consumatoare de energie, până la transfigurare. Nu mai avea prieteni, dar trăia intens și iubea muzica, așa pecum iubea bunătatea, ca ultimă și perfectă soluție a lumii contemporane. L-am invitat la etajul superior, în biblioteca „Imperiala“. In continuare încerca să mă convingă de puterea cuvintelor
PETRECEREA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361191_a_362520]
-
umană?!... Mă simt străină de mine însămi și în mintea mea năvălesc vorbele lui Mircea Eliade Mi se întâmplă uneori să mă simt „străin” de mine însumi și atunci mă simt pe deplin fericit. Să fie aceasta un simptom al transfigurării spre încarnarea supraomului lui Frederich Nietzsche sau simptomul unui confort al lașității?! Mă gândesc cu profundă amărăciune și consternare: ne lipsește un partid de cultură care să dăruie alegătorilor carte, gratuit să scoată „Manualul de ataraxie”, pentru a se înlocui
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
valoare literară. Mă refer în special la textele lui Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Aurel Dragodan, Demostene Andronescu, Nichifor Crainic, Ionel Zeană. Aurel Dragodan este cel care se detașează de suferință (dar și de ceea ce am putea numi „mistica suferinței”, adică transfigurarea ei, înțelegerea în lumina mântuirii), având atitudinea unui luptător, un om hotărât, lucid, critic, netemător. El realizează portrete extraordinare ale suferințelor personificate („Foamea”, „Lingoare”, „Camera 6 Jilava”) și abordează cu ironie gesturile, acțiunile, limbajul cerberilor din închisoare („Percheziție”, p. 256
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
s-ar explica de ce Satan, Adversarul divin, adversarul lui Iov/ Omului nu mai apare ca atare la sfârșit și este resorbit în misterul lui Dumnezeu. Părintele Dumitru Ichim se desparte, în mod firesc, de predecesori (Arghezi, Blaga, Rilke etc.) în transfigurarea angoasei credinciosului = reacție traumatică la neputință, „stare sufletească originară”, sentiment „fără obiect”. Pot fi distinse în scriitură două tipuri de angoasă (sau angoasa dublă, în terminologia lui Jaspers) coexistente în metafizica autorului Psaltirea apocrifă ...: angoasa de așteptare și angoasa reală
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
a avut mult de suferit de pe urma regimului comunist. În acest fel, se poate spune că teologia sa este și jertfelnică dar și eshatologică. De aici deducem că, privind eshatologic, teologul trebuie să se jertfească mereu pentru a putea lucra la transfigurarea lumii, așa cum a făcut Părintele Dumitru Stăniloae. Alte două elemente ale gândirii Părintelui Dumitru Stăniloae pe care le consider foarte importante sunt darul și dorul. Părintele se folosește foarte mult de aceste două noțiuni. El arată că întreaga creație este
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]
-
se desprind din prezentarea în totalitate a personajului, afecțiune ce oscilează episodic între două extreme malancolia și mania, fiind în același timp o afecține genetic, constituțională, ca un ecou îndepărtat de la antecesori. Talentul lui Liviu Rebreanu a constat într-o transfigurare literară a bolii mintale, într-o evoluție în care se remarcă aspectul unei conștiințe aparent lucide, fără a exagera de simptomele patologice, folosindu-le, cu măestrie artistică, numai când era necesar și episodic, așa cum a prezentat comportamentul când și-a
ELEMENTE PSIHOPATOLOGICE IN ROMANUL CIULEANDRA DE LIVIU REBREANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368286_a_369615]
-
-mă acestei ființe dornice să savureze deliciul amorului liber. Buzele mele fierbinți o atinseră pe gât și apoi pe gură, iar ea se pierdu cu totul, răspunzându-mi la sărut. Am coborât sărutul între sânii rotunzi, aplicând picături de răscolitoare transfigurări, plimbându-mă cu limba pe mameloanele rigidizate de fiorii plăcerii și înnebunite de poftă. Mi-am continuat drumul apoi spre ombilic, unde desenam circumferința acestuia, cu migală și pasiune. O simțeam secătuită parcă, de acel amestec straniu de fragilitate și
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
purificării este unul al erosului dumnezeiesc, înseamnând restituirea iubirii în cadrul comuniunii interpersonale. În această comuniune are loc acea perihoreză, întemeiată pe experierea ființială proprie, a omului cu Arhetipul său, Dumnezeu. Această perihoreză creează premisa realizării unei asceze personale, a unei transfigurări ascetice. Relația iubitoare a omului cu Dumnezeu se exprimă ca autotranscendență a individualității omului , prin care se tinde la depășirea sinelui propriu și la asemănarea cu Dumnezeu. Purificarea este la Sfântul Ioan Scărarul reintegrarea individului în sinea lui autentic-personală, restaurarea
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
la asemănarea cu Dumnezeu. Altfel spus, “scopul vieții spirituale nu este de a distruge patimile omului, ci de a le orienta într-o altă direcție, de la rău spre bine, și aceasta nu prin mijloace exterioare, violente, ci prin schimbarea și transfigurarea în virtuți, cu ajutorul luminii necreate a Sfântului Duh, pentru ca omul să poată cuceri adevărata libertate de fiu al Domnului față de lume” . În ortodoxia creștină, omul nu se schimbă, ci se transfigureză , adică progresează spre unirea cu Dumnezeu, prin comunicarea cu
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
a avut mult de suferit de pe urma regimului comunist. În acest fel, se poate spune că teologia sa este și jertfelnică dar și eshatologică. De aici deducem că, privind eshatologic, teologul trebuie să se jertfească mereu pentru a putea lucra la transfigurarea lumii, așa cum a făcut și Părintele Profesor Dumitru Stăniloae. În altă ordine de idei, am constatat că toți discipolii care s-au apropiat de opera Părintelui Profesor Dumitru Popescu, nu s-au înfruptat doar dintr-o comoară spirituală, ci au
PARINTELE DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366864_a_368193]
-
mult ca un „chibiț” al ei, cu timiditatea și conștiința ridicolului - de a nu mă expune când nu mă doare și cu lucruri care mă depășesc, încercând să cochetez cu inspirația care nu-mi depășea puterea de înțelegere și de transfigurare, însăilând cu greutate realități înconjurătoare cu valoare de simbol, benefice sufletului meu și a celor de lângă mine, fără pretenții care să spargă gura târgului. Le-am scos arareori la iveală, mi-am păstrat mereu treaz gustul pentru simplitate și onestitate
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
arunci armele și intri în luptă fără altă armă decât Numele Domnului. Și atunci Numele, devenit Prezență, ne inspiră cuvintele, tăcerile, gesturile cu adevărat necesare. Celor care ajung în această „stare de rugăciune”, totul le este „înapoiat însutit”; „Ei cunosc transfigurarea erosului, căutată cu atâta disperare de adepții freudo-marxismului! Percep cu o „plenitudine” extraordinară taina ființelor și a lucrurilor, fața ascunsă a lumii. Primesc harismele paternității spirituale, darul vindecării, darul proorociei. Această paternitate - asemenea celei dumnezeiești, pe care o reflectă - depășește
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
duhovnicesc. Atmosfera este deplin "energizată"(energii din cele necreate odihneau peste marii părinți îmbunătățiți și se reflectau). În aceste împrejurări, ca și în cazul Părintelui Benedict Ghiuș, aveam de-a face cu un fel de icoană a Taborului, cu o transfigurare evidentă a persoanelor respective (pentru că Iisus Hristos era prezent în și între ele), o lumină nematerială cobora atunci peste ele, și toate acestea îți dădeau o dorință certă și intensă de a face colibe în preajma lor și de a petrece
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]