535 matches
-
lipește de subțioară... GRUBI (Încurcat.): Nu ți-am spus că nu-i bine! (Face eforturi ca să-l tragă pe BRUNO.) BRUNO: Mai repede! S-a lipit de mine! Iah! GRUBI: Aruncă-i nodul de gât! Aruncă-i! (BRUNO apare total transfigurat; partea de jos a corpului este înnegrită și hainele îi sunt zdrențuite.) BRUNO: Împinge, împinge! Uah! Ce unsuros e! GRUBI (Îl trage de mâini pe BRUNO și-l urcă pe sol.): Ți s-au înnegrit țurloaiele. BRUNO: Cum? GRUBI: Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Speriat.): Nu se poate! În fiecare săptămână plouă. HAMALUL: A, da, desigur... CASIERUL: Vrem să spunem... cât poate rezista un călător prin ploaie... fără ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Absolut interzis.): Fără ploaie!? HAMALUL (Înrăit.): Fără ploaie! CASIERUL (Privind la chipul transfigurat al CĂLĂTORULUI.): Am zis ceva... rău? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Absent, preocupat de un gând.): A, nu. Nu știu... Eu, știți... nici nu mă pot gândi la așa ceva... Și de altfel aceste întrebări... sunt total rău-voitoare. HAMALUL (Speriat.): N-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o absurditate. Dar se vizualiză pe scenă, în locul aceluia, cu saxofonul între mâini, cântând numai pentru ea, o seară întreagă, o viață întreagă, o eră... Observă paharul plin. Nici nu sesizase revenirea chelnerului, firesc, de altfel, era acum un saxofonist transfigurat, aplecat deasupra instrumentului, pe scena luminată de un singur proiector, ceilalți consumatori au plecat, e târziu, doar ea, picior peste picior, trăgând din țigară (o aprinsese, în cele din urmă, buzele/plămânii ceruseră imperativ o nouă repriză, parcă ar face
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care povestesc întâmplări dureroase din viața de demult. Pe cerul senin, plin de stele, întindere nemărginită de azur... la fiecare pas, Dumnezeu ridică un praf de aur, și, fiecare părticică este un univers... ”- Ce miracol... ce miracol.!” se extazie el transfigurat. Mai multe steluțe, ca un snop, se revărsă lăsând dâre roșii pe cer. Una mare și luminoasă, trase o vrâstă lungă pe tot cerul apoi, se stinse. ”- A murit un om!” murmură Vasilica, cu glas tremurat. - Hm... moartea! Taina morții
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
imensă făclie albă spintecă beznele Cerului. - Din ce adâncuri, oare, scântează în noaptea asta cerul cu toate stelele lui și cu pulberea nebuloaselor lui?!... murmură el. -... Fiecare om își are steaua lui!... mai adăugă el, și, după o vreme murmură transfigurat: Steaua Vasilicăi nu mai strălucește... nu mai este!... si, o lacrimă îi brăzdă obrazul, fără să plângă... S-a stins!... Cerul este o taină...!” îi șopti o voce dinlăuntrul lui. Este înfricoșător să dezlegi taina... Unii se înfricossează s-o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cuptorul magic. Ea Înghite realitatea dintr-o singură sorbitură, Însă nu pentru a o digera și a o converti În energie internă, prin procesele metabolice ale corpului sau ale minții, ci cu unicul scop de a o scuipa imediat Înapoi, transfigurată, de dragul jocului. Dinamica acestei stări este asemănĂtoare Șaman 47 respirației plantelor, inversă respirației oamenilor. mecanismul ventilației cuptorului alchimic este respirația inversă. Ca și plan- tele, care, prin intermediul luminii, transformă dioxidul de car- bon În oxigen, poetul transformă orice bulgăre de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cuptorul magic. Ea înghite realitatea dintr-o singură sorbitură, însă nu pentru a o digera și a o converti în energie internă, prin procesele metabolice ale corpului sau ale minții, ci cu unicul scop de a o scuipa imediat înapoi, transfigurată, de dragul jocului. Dinamica acestei stări este asemănătoare respirației plantelor, inversă respirației oamenilor. Mecanismul ventilației cuptorului alchimic este respirația inversă. Ca și plantele, care, prin intermediul luminii, transformă dioxidul de carbon în oxigen, poetul transformă orice bulgăre de noroi în aur. O
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
îmbîrligate... Lui nimănuia nu-i vine cum să le facă bucurie. Și nici cum să le reguleze... Era o fațetă nouă, destinsă, șugubeață a Profesorului, se bucură toropită Maria C. Nicolici. Și, când își răsuci coada ochiului să-l cunoască transfigurat și de încercarea de a vorbi ca un om, descoperi, sudat de spatele ei, în locul torsului minunat spiritualizat al Maestrului, un hoit greoi și pătrățos, ca de gropar, în care, anevoie și după un timp, îl identifică pe taximetristul ce-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o perversiune a simțului temporal, căci eternitatea n-ar fi accesibilă fără depravarea și vicierea acestuia. Boala reprezintă triumful principiului personal, înfrîngerea substanței anonime din noi. De aceea este ea fenomenul cel mai caracteristic al individuației. Sănătatea - chiar în forma transfigurată a naivității - exprimă participarea la anonimat, la paradisul biologic al indiviziunii, pe când boala este sursa directă a separativității. Ea schimbă condiția unei ființe, plus-ul ei determină o unicitate, un salt peste firesc. Diferența între un om bolnav și unul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
măreție. De aceea madona în arta nordică este de o tristețe atât de adâncă, iar în cea rusă nu-i lipsesc lacrimile, în deosebire de madona în arta sudică, a cărei transcendență este un amestec de interioritate și de Eros transfigurat. Unii teologi protestanți au vrut să scoată din acest fapt un argument pentru autenticitatea creștinismului nordic față de creștinismul sudic, de esență romanică. Ce e drept, nordul a înțeles mai adânc suferința, a avut un sentiment mai persistent al morții și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în tot pământul” și până „la marginile lumii” (Ps. 18,4). Primii apologeți au privit cu atenție, simpatie și discernământ tezaurul cultural al altor popoare, au contemplat natura sau creația umană din aceeași dorință de a descoperi sensul și raționalitatea transfigurată a Cuvântului divin. Pentru că sunt ordonate pe axul proclamației pascale, trecute prin Cruce și purificate în lumina unificatoare a Învierii, aceste fărâme de sens subaltern nu-și pierd rostul cârmuitor. Pentru ochiul curățit al minții răstignite pe Crucea lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
deconcertantă în care aceeași experiență a durerii trupești (suportată într-un lagăr de exterminare, de pildă) acceptă interpretări radical diferite: unii își blestemă zilele, alții își scriu jurnalul fericirii. Atunci când referirea „naturală” a durerii la corpul fizic este asumată (sau transfigurată 5) printr-o reducție fenomenologică, suferința pură, ivită în imanența proprie, lipsită de cauză sau finalitate, substrat sau orizont - devenită suferință a interiorității -, ilustrează perfect condiția afectării originare sau a impresiei reale în absolutul apariției sale fenomenologice. Dar există și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
oricare intervenție „chirurgicală”. În fine, „ontologia socială” a Bisericii depinde de o descripție teologică fundamentală. J. Milbank aduce din nou în discuție dogma trinitară a creștinismului, pe care o explorează creator în direcția unei ontologii a diferenței. Pentru el, creația transfigurată eshatologic oglindește într-o anumită măsură structura paradoxală a Dumnezeirii. Deplina unitate ființială a umanității permite totuși diferențierea ipostatică. Această afirmație nu reprezintă o simplă speculație filozofică, ci o necesitate dogmatică ce trebuie discutată din perspectiva unei teologii a participației
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se conjugă și desfac proteic o gesticulație ritualic-ceremonioasă, o extraordinară disponibilitate ludic-carnavalescă, formele cele mai diverse de manifestare a spontaneității, a deplinei libertăți a ființei, dincolo de orice constrîngeri și limite. Dacă, așa cum spunea Vasile Băncilă, „sărbătoarea este existența unificată și transfigurată”, și dacă, după aceeași interpretare, ea este „o comuniune cu transcendentul; e o comuniune cu societatea, e chiar o comuniune cu lumea animală și vegetală, În sfîrșit, o comuniune cu tine Însuți prin contenirea sau topirea contradicțiilor, decepțiilor, revendicărilor”, poezia
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
trăsături cu totul singulare În restul operei lui". "Barbismul" se impune Îndeosebi În primele versuri ale Întîiului sonet, În stilul invocativ-exclamativ și În cîteva imagini circulate În Jocul secund, precum cea a "scutului" și a "lutului ars": Ilustre ziduri, mări transfigurate! Și voi, rănite ziduri pe un scut Crepuscul din lut ars, crescut Spre mîini ce-n cer și-aici vor fi curate. O! CÎmpuri fericite. Munți ce-ascut Noi zări... Combustia purificatoare, percepția nouă, aurorală a lumii transfigurate pot trimite
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ziduri, mări transfigurate! Și voi, rănite ziduri pe un scut Crepuscul din lut ars, crescut Spre mîini ce-n cer și-aici vor fi curate. O! CÎmpuri fericite. Munți ce-ascut Noi zări... Combustia purificatoare, percepția nouă, aurorală a lumii transfigurate pot trimite la același reper. Geometrizarea formelor naturale notate În vers (vezi debutul sonetului al doilea: "Compasu-acestei ape, prin frunze, prin secundă") reamintește, desigur, și propriile exerciții "constructiviste" din anii 1924-1925, dar nu interzice nici apropierea de discursul aceluiași Ion
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu este deloc străină, ci dimpotrivă, de aici Își trag seva toate marile sisteme și gânduri metafizice. Putem decela trei momente constitutive ale structurii oricărei hierofanii: obiectul natural În contextul lui natural, conținutul relevat-acel „ganz andere” (R. Otto)și obiectul transfigurat, purtător al dimensiunii sacralității, devenind astfel o punte de legătură, un mediator ce relevă altceva, cu totul străin de el Însuși. Fie că hirofania este un mit, simbol sau o lege morală, „actul dialectic rămâne același: sacrul se manifestă prin
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și birocratic sau artistic. Pornind de la lectura aprofundată a sociologiei religiei a lui Weber, Bourdieu își dezvoltă teoria autonomizării culturii în țările industrializate (Bourdieu, 1971). După el, universul religios se supune acelorași principii ca și economia precapitalistă: este o formă transfigurată a organizării domestice (cu schimburi fraterne); regăsim aici ofranda, serviciul benevol și sacrificiul (Bourdieu, 1994). Religia este în același timp economică în scopuri și simbolică în mijloace. Ea depune un efort de "transfigurare" a relațiilor economice și a raporturilor de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
lui Habermas, care postulează universalul când ar trebui cercetați cei care au interesul să-l postuleze: "El reduce raporturile politice de forță la raporturi de comunicare [...] din care a eliminat, practic, raporturile de forță care se realizează sub o formă transfigurată" (Bourdieu, 1977, p. 81). Această teorie nu are nimic de-a face nici cu o sociologie a raporturilor de putere simbolică. Existența normelor ierarhizate contrazice, în parte, această viziune comunitaristă a socialului care consideră că "lumile sociale" sunt, desigur, "mai
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
la suferința și bucuria omului. Bucuria și tristețea își pot uni apele spre a curge împreună, murmurând, fără de țel, un cântec nou. Raporturile din viață între bucurie și suferință, ale succesiunii lor explică de ce marile bu-curii sunt, de fapt, dureri transfigurate. "Bucuriile sunt rare și presupun multă suferință pentru a fi dobândite; bucuria este rezultatul ritmului interior, nu poate fi recomandată sau obținută prin recomandare exterioară" (Em. Cioran). Această succesiune este sesizată de numeroase alte per-sonalități (M. Eminescu, N. Ionescu, N.
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
și devenită invizibilă prin chiar subînțelesul ei. Ea mă învăluia și o iubeam cu acea "dragoste de învăluire" care acompaniază realitatea din care faci parte. Ceea ce nu puteam să fac în cazul țăranului mexican, aici reușeam: trăiam într-o promiscuitate transfigurată, aceeași care îl făcea pe Zinoviev, exilat la München, să viseze nostalgic la paznicii ruși ― paznicii lui ― de la Liubianka. Nimeni nu venise să înalțe lumea noastră pe ecran pentru a o scoate din subînțelesul ei și a o face, pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
talk-show-uri. Sinteza românilor ― în varianta sloganului tâmpit de la Antena 1 ("țineți aproape!") ― se face astăzi în jurul câtorva ziariști guralivi, obraznici și agramați. Am cunoscut cândva un scriitor megaloman. Adora puterea. Mi-a povestit la un moment dat, cu chipul brusc transfigurat, cum apropiindu-se prima oară de Ceaușescu, a simțit că aerul din jurul acestuia începea să vibreze "de la 20 de metri". M-am întrebat ce s-a întîmplat cu omul acesta pentru al cărui nesaț de mărire pământul întreg părea prea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
exemplu, e posibil numai atunci când se poate abandona, chiar și În mod fragmentar, universul personal, pentru a ajunge la obiectivitate, un teritoriu al nimănui, la dispoziția tuturor. În aceasta constă uzul rațional al inteligenței: În a folosi Întreaga sa operativitate transfigurată, care include, desigur, raționamentul, pentru a căuta certitudini Împărtășite. Omul are nevoie să cunoască realitatea și să se Înțeleagă cu ceilalți, motiv pentru care trebuie să abandoneze sălașul comod și protector al certitudinilor personale, al convingerilor intime. Cumpănirea și critica
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
multe despre această evoluție decât arta. Viața de pe pământ merită să fie reprezentată așa cum este ea. Pictorii și sculptorii caută personalitatea modelului care pozează. Acesta are un corp, un chip, o privire, toate unice. Fecioara nu mai este o femeie transfigurată spiritual, ci o țărancă flamandă sau toscană. La Botticelli, arta se inspiră din botanică: tabloul Primăvara conține patruzeci de specii de flori, pictate cu precizie minuțioasă. Artiștii nu numai că își semnează mândri operele, dar își pictează și autoportretul! În
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
gips. Un capitol important în creația sa îl ocupă ceramica neagră și policromă. Contactul cu meșterii populari, cu universul satului românesc, l-au inspirat pe artist, de unde a preluat tehnica dar și o serie de elemente specifice tradiționale, acestea fiind transfigurate, stilizate, căpătând rol decorativ. Argument Motivele întâlnite pe ceramică și încrustații în lemn, la broderii precum spirala, meandrul, linia, motivele vegetale, stelare, sunt transpuse și organizate, prin incizare și zgâriere pe suprafața obiectelor, astfel creează ritmuri și le personalizează. Compozițiile
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]