441 matches
-
pe când procentajul de grupuri etnice europene (ruși, ucraineni și germani) și cel de tătari a scăzut de la 35% la 10%. Kîrgîzii erau păstori seminomazi, care trăiau în iurte și creșteau oi, cai și iaci. Această tradiție nomadă este continuată prin transhumanța practicată de familiile de păstori. Populația Kirghiztanului este formată în procent de 80% din musulmani, 17% ruși ortodocși și 3% alte religii. În perioada sovietică, statul a încurajat ateismul. După aceea, Kirghiztan a devenit stat secular, deși islamul a exercitat
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
unor opere religioase precum "Filocalia", care i-a inspirat scrierea unui tratat de „Estetică teologică”. Balada "Miorița" este abordată de Petru Ursache într-un volum de 328 de pagini, organizat în 6 capitole (Aventuri thanatice exemplare, Imaginarul mitic al păstorului, Transhumanțe sufletești și de imagine, Înaltul de Sus și Înaltul de Jos, Ars moriendi, Mit și literatură). Etnologul tratează creația populară de pe o poziție interdisciplinară, acordând atenție înțelesurilor mitologice, literare și estetice ale baladei. „Miorița” este considerată o meditație ontologică pe
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
28 mai 1866 - d. 25 aprilie 1925, Păcureți, județul Prahova) este un cărturar din secolele al XIX-lea-al XX-lea din România. (1866-1925) provine dintr-o familie de preoți din Transilvania, care acompaniau pe ciobanii din Munții Apuseni în transhumanța lor. Este străbunicul patern al academicianului Basarab Nicolescu." Bunicul său, Zamfir Ghinoiu, se regăsește asociat cu un boier scăpătat, Ion Constantin Țârul (zis „ocoliciu” pentru că făcuse înconjurul pământului), pasionat de geologie și care a descoperit între 1840 și 1860 multe
Andrei Nicolescu-Păcureți () [Corola-website/Science/325571_a_326900]
-
mai întâi între Dunăre și verigă pe ostrovul format între aceste două ape, de unde și-a luat și numele de Ostrov. La început, satul se compunea din câteva grupuri de oameni veniți cu turmele de oi din Transilvania. Această parțială transhumanță se poate dovedi prin gropile de forma rotundă existente pe teritoriul ostrovean, unde se crede că au fost construite bordeie. Au fost găsite cărămizi și pământ ars din vatra focului. În 1848, din cauza inundațiilor, populația a fost nevoită să se
Comuna Ostrov, Tulcea () [Corola-website/Science/301855_a_303184]
-
multe fapte de cultură amintesc originea lor românească: tradiții, obiceiuri și cuvinte românești ("măgură", "vatră", "jântiță", "colibă", "baci" etc., multe din acestea de origine traco-dacă). În amintirea vechilor migrații păstorești din Carpați, în anul 2013, din inițiativă poloneză, este reconstituită transhumanța carpatică, începând din Rotbav (Țara Bârsei) și străbătând Carpații, prin , până în Moravia. Zakopane este situat în sudul Poloniei în apropiere de granița cu Slovacia. Acesta se află într-o vale între Munții Tatra și Dealul Gubałówka. Din Cracovia se poate
Zakopane () [Corola-website/Science/297820_a_299149]
-
deportare a amerindienilor este o pagină tragică și rușinoasă în istoria nordamericană. Acțiunea de deportare a fost provocată de creșterea necesarului de terenuri agrare datorită creșterii populației albe în anii 1800 prin emigrațiile masive din Europa. Politica regimului american de transhumanță a fost legalizată prin decretul de lege „"Indian Removal Act"” din 1830 din perioada președintelui Andrew Jackson. Deportarea a fost realizată forțat, cu ajutorul armatei. Pe drum spre rezervații au murit peste un sfert din numărul amerindienilor deportați; această decimare a
Drumul lacrimilor () [Corola-website/Science/315564_a_316893]
-
a traversa munții cu turmele de oi în Țara Românească. În lucrarea sa "Istoria Olteniei supt austriaci (1718-1739)", istoricul Constantin C. Giurescu arată că încă din anul 1731 autoritățile austriece propuneau construirea unui drum transcarpatic pe traseul vechiului drum de transhumanță ce lega Transilvania de Oltenia. Având în vedere învățămintele din Primul Război Mondial, regele Carol al II-lea a dorit să aibă la dispoziție un drum strategic, pentru artileria montană, trasă de cai, care să poată fi parcurs de trupele
Transalpina () [Corola-website/Science/308660_a_309989]
-
ne lingă capre negre jucau șotron printre piscuri impetuoase înfipte în pragul cerului ca niște junghere am desenat poteci pe trupurile noastre semn de dor și de aducere aminte câteva zile am pășit prin noi mirosind a iarbă și a transhumanță dormeam neîntorși semănam cu pruncii abia alăptați înveliți în cetină fiecare dimineață a fost adusă de vulturi pe o tipsie de lumină 12 septembrie 2011 Strigăt Lăsați-mă să plâng pentru voi toți, Să fiu un bocet la sfârșit de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
acest tip de reportaj îl întâlnim în săptămânale generaliste, de tip magazin, în unele reviste ilustrate. Chiar dacă regulile de bază rămân aceleași pentru orice tip de reportaj, diferențele sunt impuse de vastitatea subiectului (de exemplu, Vaideeni, satul ultimilor ciobani de transhumanță), de mulțimea personajelor (Greci, satul ultimilor italieni români), de lipsa mărturiilor directe sau chiar istorice (istoria bisericii „Corbii de piatră” sau chiliile rupestre de la Bozioru). Aparenta lipsă de dinamism din reportajul monografic va fi compensată de o răbdătoare documentare și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dintre cele mai expuse năvălirilor turcești și, mai ales, tătărești, a fost apoi teatrul de război al luptelor dintre turci și ruși. De aici, importante deplasări de populație, lipsa mâinii de lucru, necesitatea unor colonizări, la care se adăuga și transhumanța. în primul rând la noi s-au stabilit locuitorii din Ardeal, numiți ungureni sau mocani. La Gârceni, Știoborăni satele se împart în răzeși și ungureni, satul Bărtăluș Puiești în două părți distincte, Răzeși și Mocani. Ciobani din Ardeal, practicând transhumanța
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
transhumanța. în primul rând la noi s-au stabilit locuitorii din Ardeal, numiți ungureni sau mocani. La Gârceni, Știoborăni satele se împart în răzeși și ungureni, satul Bărtăluș Puiești în două părți distincte, Răzeși și Mocani. Ciobani din Ardeal, practicând transhumanța, s-au statornicit din diverse motive și la Vetrișoaia, Fălciu, Perieni, Ivești, Pogonești. Locuitorii români din Bucovina s-au stabilit la Muntenii de Sus, Muntenii de Jos, Rafaila, iar cei de origine ucraineană la Dumești, Văleni, Brăhășoaia, Corbu etc. Să
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
montaj de fișe existențiale, oglindind în însăși structura sa lumea ca labirint, ipostaziată în cetatea Burnei. În Sărbătorile (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), autorul revine în spațiul privilegiat al muntelui, la Ciulpău, pentru a înfățișa existența aflată sub semnul transhumanței și al datinilor: fondul ancestral este topit într-o poveste de început de secol XX, în care lumea oierilor încearcă să reziste invaziei modernității. Romanul parabolic Zigguratul (1982; Premiul Uniunii Scriitorilor) reflectă într-o structură terasată etapele inițierii unui tânăr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
a recunoaște, cu premeditare, un adevăr general acceptat, fără a ține cont de alte aspecte care, în fond, dau nota caracteristică a eroinei. Ne mărginim la simpla operație de etichetare, de cosmetizare. Miorița este un cîntec al păstorilor care practică transhumanța. Iată un adevăr indiscutabil. El se epuizează rapid și în cîteva cuvinte, încît te întrebi dacă este un adevăr adevărat și nu e cazul să pornești la drum ca „maica bătrînă”, să-l cauți în lume. A venit vremea ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Limbajul este construit, în tonalități sentimentale, nu „eroice”, spre adorarea fluierului cruce. Nu-și poate imagina păstorul, în general, existența decît cu fluierul și cu lancea la îndemînă; iar moartea, cu fluierul-cruce la cap și cu lancea la picioare. 2. TRANSHUMANȚE SUFLETEȘTI ȘI DE IMAGINE Dacă oralitatea favorizează „imposibile îmbinări de genuri” și de experiențe sufletești, să constatăm, în contrareplică, „posibile” asocieri de imagine. Sub autoritatea Cerului, care „se deschide” miraculos în noaptea de Crăciun, animalele își vorbesc trasmițînd mesaje „de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a corespondențelor de gesturi simbolice, a migrațiilor posibile pe planul imaginarului. Acestea se pun în relație și cu privire la Miorița, sub două aspecte: a). migrația de semne și de imagini cunoaște un statut comun mai multor sectoare ale culturii mitice, inclusiv transhumanța de tip mioritic; b). Compararea textelor ne arată nu numai întinderea, dar și granițele posibile ale unui motiv, dincolo de care este riscant să ne aruncăm privirea. Sistemul de semne mioritice este un exemplu în raport cu mitul lui Telepinus. Colindul Sculați, gazde
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să nu fie decupați din spațiul originar și formativ al oieritului, cu habitudinile și prejudecățile (mai ales prejudecățile) specifice. Îi era mai familiară Vitoriei îndepărtata Crimee decît Galațiul, pentru că, în acea direcție, spre răsărit, porneau turmele pe lungile drumuri ale transhumanței, zona fiind intens însămînțată cu numele românești ale proprietarilor de turme. Nu se debarasează ușor munteanul de obiceiurile moștenite de acasă; dacă pornește din loc, ia cu el și muntele. A afirmat-o cu patetism Ion Creangă în Amintirile sale
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
al „mioritismului”, diversitatea formelor de viețuire ruralistă intră în dialog dramatic, fie și în formă ludică, pentru a preînchipui o direcție de conduită și de meditație la care se cuvine să adere orice ființă răspunzătoare de sine. Jocul de-a transhumanța, de-a petrecerea prin sate, de-a iernatecul, de-a lauda și de-a fala orotmănească se schimbă dintr-odată într-un grozav joc cu moartea. Aici nu mai putem vorbi de schițe de decor, după dispoziții de moment, ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
că „brumăriul” în cojocărie aparține prin excelență zonei nemțene. Este o reevaluare locală a tradiționalului „triptic de culoare”. Mihail Sadoveanu l-a extins și în părțile Sucevei, dar nu s-a hazardat să-l scoată din sfera păstorilor și a transhumanței. După Fărcașa, toate investigațiile eroinei pornind de la „cetirea semnelor” merg direct la țintă. De observat că funcția comunicativă a formulei „cel cu căciula brumărie” se realizează cu mijloace poetice, nu strict referențiale și matematizabile, ca într-o instanță anterioară a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care onorează pe orice cercetător care se respectă. Se remarcă îndeosebi: Încercare de hermeneutică a textelor ritual-funerare. „Cîntecul Zorilor” și „Cîntecul bradului; De la ritual la ceremonial-actul ritual ca formă de comunicare. Miorița se constituie în „marele absent”. C. MIORIȚA în transhumanță mondială Și încă nu cunoaștem toate traducerile Mioriței, pentru că ceasul ne aduce oricînd surprize, precum cea oferită de domnul Dan Romașcanu din Danemarca prin gestul - pentru care amabilitate îi mulțumim și pe această cale - de a ne transmite o traducere
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
îi plăcea lui Thomas Mann, care îi place lui Henri șsic!ț Corbin). Știam de la Dumézil că ați fost la Viena pentru cercetările dvs. armene 4. Dar nu mai știu nimic altceva despre dvs. Existența mea are acum ritmul unei transhumanțe normale: între 15 septembrie și 15 iunie aici, la Val d’Or - iar în timpul verii la prieteni, în Elveția sau Italia. Dar, în afară de această mare întrerupere, sunt obligat să călătoresc din când în când. De exemplu, între 18 și 30
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
hărții livezilor și a centrelor pomicole principalele bazine. În Evul Mediu, călătorii străini au fost impresionați de marea întindere a livezilor, pe care le comparau cu „adevărate păduri“. Soiuri românești de fructe: - mere domnești; - mere crețești; - pere busuioace. NOȚIUNI NOI transhumanță - deplasare sezonieră a păstorilor cu turmele de oi, în căutarea hranei, primăvara la munte, toamna la șes. cultăților prin care trece economia românească în perioada de tranziție de la economia planificată la cea de piață. Vreme îndelungată animalele au fost crescute
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
de circa 9 milioane de capete, împreună cu caprinele, creșterea oilor constituie o activitate tradițională în viața poporului român, care a dat naștere unor datini legate de urcatul și coborâtul de la munte, de plecarea și înapoierea din lungile drumuri la câmpie (transhumanța) etc. Multă vreme, oile au fost crescute mai ales în zonele înalte, montane și colinare, dar în ultimele decenii ale secolului al XXlea cele mai mari efective s-au înregistrat în sudul țării: în Câmpia Română și Dobrogea. Alte zone
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
ochii mamei ori a bunicii, a fraților și a surorilor mai mari, n-a fost locuit de înaintații noștri, că n-am avea baștină, că alte semeții ne-au populat localitățile, iar strămoșii noștri au fost „plantați" mai apoi, prin „transhumanță", cioburile istorice, descoperirile arheologice ne ajută să clarificăm că, încă cu multe mii de ani înainte de timpul de când anii se numără după „zodia" nouă, noi am fost aici, că însăși începuturile civilizației europene s-au născut aici, între Dunăre și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
numai, ca semn al întinderii traco-dacilor. Îndeletnicirile pastorale ale acestor oameni, păstrate și astăzi, locuințele lor conservate ca și cele din munții României, pietrele și crucile de la mormintele lor identice cu cele din cimitirele noastre sunt motive care probează întinderea transhumanței pe tot teritoriul nu numai al Balcanilor a populației autohtone care aveau să se numească români. Însăși construcția numelor localităților pe care le-au întemeiat, lăcașul lor de cult dar și istoria celor care îi găzduiesc astăzi, înseamnă eternizarea numelor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
să-l auzim. În câteva cuvinte, fântâna rămâne intermediarul prin care căruța va trece, restrângându-se la esență, la acel centrorum in trigono centri, sublimarea și refacerea vidului din esențe, urmând transmiterea Cuvântului. Apa nu este sfârșitul, deși oglindește cerul, transhumanță a focului înspre pământ, petra aerea, aurea, aura, dar e o permanentă etapă de absorbție a luminii, ros lucis. Pătrunderea în spațiul sacru poate fi interpretată de poet astfel: "Aș fi vrut să fii cu mine/ în acea măreață clipă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]