556 matches
-
tronul, acum optsprezece ani. Tot el ar putea să scoată sabia Împotriva lui Mahomed. - Cu ce armată? - Cu ce ar găsi prin Transilvania. Să nu uităm că În Transilvania trăiesc tot români, ca el și ca Ștefan. Și că, pentru transilvăneni, amândoi sunt niște legende. - Poate că ai dreptate. Trebuie Încercat. Dar timpul e scurt. Toate cetățile sunt sub asediu. Sultanul se Îndreaptă spre Suceava. - Să mergem, atunci! - Să mergem! spuse Pietro. Și să ne revedem la prima lună plină, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
el a rămas și acum comandantul forței de intervenție, numai că sosirea intempestivă a lui Vlad Dracula, zis Țepeș, a răsturnat toate structurile ierarhice. Fără a cere voie nimănui, Vlad a preluat comanda tuturor trupelor și a poruncit adunarea românilor transilvăneni pentru salvarea lui Ștefan Mușatin. Abia ajunsesem, dar febra acesteri mobilizări m-a cucerit. Nu vezi așa ceva nici la Veneția, nici la Ravenna, nici la Milano. A fost o nebunie. Au sosit, la chemarea fostului voievod muntean, mii de săteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se rostogolea cu o forță pe care nimeni n-ar fi putut-o stăvili. Avangarda munteană a fost răsturnată În câteva minute. Laiotă și suita lor au fugit. Atacul, Însă, nu mai putea fi oprit. Cu Vlad În prima linie, transilvănenii au dat peste cap Întreaga oaste dușmană. Puținele formațiuni care rezistau erau alcătuite din ieniceri. Dar au fost și ei zdrobiți de valul al doilea de atac, condus de Ștefan, cu o deschidere spectaculoasă a Apărătorilor comandați de Oană. Oștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
După tratatele încheiate de Ștefan cu Polonia, relațiile cu regatul ungar se înrăutățesc subit. O cauză a constituit-o refugierea lui Petru Aron în Transilvania. În cursul anului 1460, are loc o înțelegere între Vlad Țepeș, brașoveni și scaunele secuiești. Transilvănenii se angajau să-i trimită domnului muntean 4000 de oameni în ajutor cerându-i, în schimb, să-i apere de turci sau de o amenințare venită din partea Moldovei. Din Transilvania Petru Aron a ajuns repede la curtea regelui Matei Corvin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că interese superioare de stat l-au împins pe Ștefan cel Mare să atace Chilia, înainte ca flota turcească să se afle lângă cetate. P. P. Panaitescu este autorul uneia dintre cele mai surprinzătoare ipoteze: cetatea Chiliei era stăpânită de transilvăneni și de Țepeș, existând un condominium munteano-transilvan. Mai mult, P. P. Panaitescu a considerat că Chilia a format baza de operații a lui Vlad Țepeș în timpul luptelor din iarna 1461-1462. În cartea despre Vlad Țepeș, Ștefan Andreescu a preluat ideea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la Marea Baltică, iar dacă Boemia devenea un regat supus regelui polon, această situație ar fi creat o mare primejdie pentru independența Moldovei. În conflictul polono-ungar pentru stăpânirea Boemiei, Ștefan cel Marea avea posibilitatea să joace un rol foarte important. Nemulțumirea transilvănenilor față de politica lui Matei, de cucerire în centrul Europei și nu de apărarea hotarului cu Imperiul Otoman, era încă vie. Matei știa că răscoala nobililor Transilvăneni contra autorității sale primise sprijin și îndemn din partea lui Ștefan cel Mare. În situația
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la legăturile sale cu polonii, Ștefan cel Mare a urmărit, printr-o alianță cu Ungaria, să ridice o stavilă în fața unor eventuale încercări ale Poloniei de a cuceri Moldova. O colaborare româno-maghiară o impunea și primejdia turcească. Colaborarea domnului cu transilvăneni reprezintă o fază superioară în cadrul relațiilor moldo-ungare. Cu asentimentul regelui, dar mai mult din inițiativa lor, transilvănenii se grupau în jurul lui Ștefan cel Mare, în lupta pe care acesta se pregătea s-o angajeze împotriva turcilor. V. Pârvan considera că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o stavilă în fața unor eventuale încercări ale Poloniei de a cuceri Moldova. O colaborare româno-maghiară o impunea și primejdia turcească. Colaborarea domnului cu transilvăneni reprezintă o fază superioară în cadrul relațiilor moldo-ungare. Cu asentimentul regelui, dar mai mult din inițiativa lor, transilvănenii se grupau în jurul lui Ștefan cel Mare, în lupta pe care acesta se pregătea s-o angajeze împotriva turcilor. V. Pârvan considera că Ștefan i-a supus cu totul pe secui în 1471, „în septembrie poate”, iar când, în 1472
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pătrunde în Moldova, Ștefan cel Mare face încă o încercare disperată de a recâștiga Țara Românească. Un nou pretendent se afla în Transilvania, Basarab cel Tânăr, cunoscut mai degrabă sub celălalt nume al său, Țepeluș. Cum pericolul turcesc era iminent, transilvănenii, care cunoșteau mai bine ca oricine valoarea strategică a Moldovei și Țării Românești, cad la înțelegere ca Ștefan să întreprindă, cu forțe conjugate, o expediție pentru înlocuirea lui Laiotă cu Țepeluș. La 1 octombrie, Ștefan, care trecuse hotarul Țării Românești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
hotarul Țării Românești, atacă, ocupă și arde cetatea Teleajenului. Capetele pârcălabilor cad, iar averea și familiile lor sunt trimise în Moldova. La 5 octombrie, într-o primă ciocnire cu Laiotă, Țepeluș este înfrânt. Sprijinit în urmă de Ștefan și de transilvăneni, el reușește să-l alunge pe Laiotă, la 20 octombrie. Victoria lui Țepeluș este însă de scurtă durată. Suleiman Hadâmbul se apropia de Dunăre și între oamenii săi se afla și Laiotă, pe care-l repune în scaunul Țării Românești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
evident un lucru: creștinii nu erau interesați să organizeze o acțiune comună antiotomană. Nici Ungaria, amenințată direct, nici Polonia nu găseau resursele, nu pentru a se bate direct cu turcii, dar nici nu erau în stare să trimită ajutoare Moldovei. Transilvănenii își făcuseră datoria într-un anumit fel. Concentraseră trupe, erau dispuși să intervină în Moldova, numai că ajutorul lor a venit prea târziu, după ce campania se încheiase. Este adevărat că regele Matei fusese de acord cu ajutorarea lui Ștefan și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan și avea să se laude că turcii au fugit numai la vestea că el avea să-și facă apariția pe câmpul de bătaie. Numai atât nu era de ajuns. Pe pământul Moldovei, cu ajutor polon și numai cu cel transilvănean, turcii ar fi putut fi înfrânți la Războieni, sau în alt loc, pe care l-ar fi ales Ștefan. Când Ștefan cel Mare spunea, prin gura lui Țamblac, că a rămas singur, era o realitate tragică. Singurii care s-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la munteni, și nu știm gândul lor încotro bate”. Domnul le cere să-i trimită vești despre Ali Beg. La 26 aprilie, brașovenii îi scriau lui Ștefan cel Mare. Scrisoarea are o importanță excepțională, pentru că ea ne arată că atât transilvănenii, cât și muntenii, loviți de turci, îl așteptau pe el ca să-i elibereze și, în felul acesta, ei să poată fi credincioși și să slujească Sfânta Coroană. Scriau brașovenii: „Multă supunere și slujbă ți-aducem înainte de toate Măriei Tale. Parcă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
turci, unguri, tătari și munteni, îi rugă cu stăruință să-i dea ajutor”, arătându-le ce primejdie va reprezenta pentru ei cucerirea Moldovei de către poloni. Cât privește ajutorul primit, sunt documente care ne îngăduie să vorbim de 12.000 de transilvăneni, care au venit sub comanda lui Batolomeu Dragffi, voievodul Ardealului. La 9 septembrie 1497, Dragffi scria din Brașov sibienilor: „Domnul Moldovei ne cheamă cu toate oștile pe cari le avem cu noi în țara Moldovei și chiar omul său, prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mijloace de luptă cu care să poată ține piept unui principe atât de puternic”. În aceste împrejurări, este formulată ideea colaborării militare între cele trei Țări Române. Căci, indiferent de ce s-ar putea întâmpla, dacă Zapolia i-ar trimite pe transilvăneni și dacă moldovenii ar fi binevoitori și s-ar uni cu transilvănenii „și românii (muntenii) ar rămâne credincioși, se crede că primejdia nu va fi așa de mare”. Această unitate de acțiune nu s-a realizat și Ungaria s-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de puternic”. În aceste împrejurări, este formulată ideea colaborării militare între cele trei Țări Române. Căci, indiferent de ce s-ar putea întâmpla, dacă Zapolia i-ar trimite pe transilvăneni și dacă moldovenii ar fi binevoitori și s-ar uni cu transilvănenii „și românii (muntenii) ar rămâne credincioși, se crede că primejdia nu va fi așa de mare”. Această unitate de acțiune nu s-a realizat și Ungaria s-a prăbușit; deci, după cucerirea Belgradului, turcii au dorit să cucerească Țările Române
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
censul moderat din Ungaria nu l-a estins și asupra Transilvaniei - aici a pus un cens atât de mare încît românii tot așa de batjocoriți sunt ca și mai nainte. În decursul dezbaterei acestei legi, maghiarii, dar mai cu samă transilvănenii, fără sfială o spuneau pe față cumcă elementul maghiar de aici este periclitat prin români, dacă cumva se va aplica și aici măsura din Ungaria, va se zică: dacă în una și aceeași țară se va introduce o lege egală
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care a fost prezentată viața și opera cărturarului, omului politic și prelatului greco-catolic Alexandru Șterca Șuluțiu, vezi Nicolae Edroiu, Câteva precizări intenția de a arăta: Adevărata cauză a trecerii armenilor din Moldova în Transilvania. Observațiile erau susținute de comentariile istoricilor transilvăneni Fasching și Schultzer, la care a adăugat informații din sursele narative românești cuprinse în Hronica românilor publicată în 1854 la Iași de Gheorghe Șincai. Tonul polemic al textului îl va îndepărta pe Șterca Șuluțiu de scopul propus, transformându-l într-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
presei, I.C. Brătianu, din motive precum cele descrise mai sus, cerea lui Laurian, redactorul „României Libere“, să modeleze tonul gazetei sale. Tot acum executivul de la București nu aproba organizarea unui banchet ce urma să fie dat de un grup de transilvăneni în onoarea lui Grădișteanu 84. Odată îndepărtate suspiciunile și motivele de nemulțumire reciproce, alăturarea României la Puterile Centrale începea să prindă forme tot mai clare. Un important rol în această direcție avea să-l joace și P.P. Carp. El era
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru a le îmbunătăți condițiile. Când partidul a venit la putere, principala atenție a fost acordată unei largi democrații și mai multor libertăți economice, din care ar fi trebuit să beneficieze țăranul. Această schimbare reflecta, într-o anumită măsură, influența transilvănenilor, cu interesele clasei mijlocii și a liber profesioniștilor, dar, încă înainte de fuziune, Partidul Țărănesc parcursese o cale lungă în această direcție. Schimbarea era naturală, dată fiind scurgerea timpului și îndepărtarea fermentului revoluționar. Dacă o asemenea schimbare era naturală, ea - scria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
perioadă, în luna premergătoare intrării trupelor românești în Budapesta, se pare că în direcția unei apropieri de România acționa, de la Viena, și István Bethlen, liderul maghiar originar din Transilvania. El l-a trimis la București pe Imre Csáky (și el transilvănean), cu presupusul obiectiv de a discuta cu Brătianu ideea unei uniuni româno-maghiare16. Rezultatele întrevederii nu pot fi identificate cu precizie, aserțiunea conform căreia oamenii de stat români nu au refuzat propunerea 17 neputând fi confirmată documentar. Tot în iulie 1919
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la 14 august 1919, ne oferă câteva indicii despre ce se întâmpla în acele zile la Budapesta. Presiunile pe care Erdelyi le exercita asupra guvernului maghiar l-au făcut pe premierul Friedrich să se intereseze pe cine reprezenta în fond transilvăneanul. Un diplomat maghiar, fost membru în corpul diplomatic acreditat la Petrograd în timpul războiului, deci fost „coleg“ cu Diamandy în capitala Rusiei, și-a exprimat părerea că singurul plenipotențiar român la Budapesta era în acel moment Constantin Diamandy, deci „d-l
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fi regele unei țări inamice sună mai degrabă ca niște vorbe spuse pentru a stârni reacțiile părinților săi, decât ca indicii că acționa pentru realizarea unei uniuni dinastice româno-maghiare. Indiferent dacă Erdelyi a beneficiat sau nu de aportul prințului Carol, transilvăneanul și-a continuat imperturbabil „pertractările“ în vederea schimbării de guvern de la Budapesta. Prin capitala Ungariei se răspândise zvonul că Erdelyi a instituit un „contraguvern“. Friedrich i-a alertat pe emisarii Aliați, iar noul ministru de externe maghiar, contele Jozsef Somssich, a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să forțeze mâna reprezentanților aliaților, care susțineau guvernul Friedrich, pentru a-l înlocui cu unul de stânga, de la care nădăjduia să obțină consimțământul relativ la unirea Transilvaniei cu România“73. În schimb, Erdelyi îl considera pe Diamandy ignorant în privința politicii ungurești; transilvăneanul era de părere că „Ungaria multă vreme încă va fi guvernată de grofi și că România, dacă voește să facă politică mare la Budapesta, cu aceștia trebuie să se înțeleagă“74. Oricum, Comnen a fost mai favorabil lui Diamandy, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Carol al IV-lea de restaurație habsburgică în Ungaria, deci o perioadă de agitații profunde și dezbateri acerbe din perspectiva ocupării tronului maghiar. După eșecul primei încercări, aceea din martie-aprilie 1921, de revenire la conducerea Ungariei a ex-regelui Carol, doi transilvăneni, Bethlen și Bánffy, au ajuns să conducă guvernul maghiar, primul ca prim-ministru, iar cel de-al doilea ca ministru de externe. Deși au fost acuzați de „orientare românească“ și de faptul că „au dorit uniunea personală cu România“96
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]