1,760 matches
-
Culturii și de către Primăria și Consiliul local din Cluj, Festivalul "Toamna muzicală" - ajuns la cea de-a 43-a ediție - a reunit, pe lângă Corul și orchestrele Simfonică și de Cameră ale Filarmonicii "Transilvania", Ansamblul de muzică veche "Flauto dolce", Cvartetul "Transilvan" și formația de 12 violoncele, "Serenadă în cheia fa", toate din Cluj-Napoca, ansamblul Trio "Contraste", "La follia baroque ensemble" din Timișoara, precum și o serie de soliști și dirijori, fie stabiliți în orașul de pe Someș - dirijorul corului Filarmonicii, Cornel Groza, violonista
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
concertul Orchestrei de cameră a Filarmonicii din Cluj (11 octombrie) dirijată de Ana Bogățilă, cu o suită pe pagini din creația lui Constantin Silvestri, Béla Bartók, Antonio Vivaldi. Amploarea orchestrală a ultimelor trei manifestări a fost "temperată" de concertul Cvartetului "Transilvan". În afara lui Gabriel Croitoru - vioara I -, care i s-a alăturat relativ de curând, ceilalți instrumentiști sunt aceiași din 1987, când a fost înființat: Nicușor Silaghi, vioara a II-a, Marius Suărășan, violă și Vasile Jucan, violoncel. Cu un sunet
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
Simona Cioculescu. 17) Libr. Universitaire J. Gambert, Paris, 1925, p. 29 și urm. Cartea reunește 5 conferințe susținute la Sorbona, de N. Iorga, "profesor la Universitatea din București, corespondent la Institutul din Franța, agreat la Sorbona". Conferința "Patriarhalismul moldav și transilvan la povestitorii români între 1870 și 1880" - formează secțiunea II. 18) Ibid., p.31. 19) Id., p.49. 20) N. Iorga, Istoria literaturii românești. Introducere sintetică. Librăria Pavel Suru, București, 1929, p. 164-165. 21) Ibid., p.170. 22) Iarăși M.
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
radio "Europa Liberă" ajunseseră să fie copiate cu pixul din cauza tirajelor niciodată satisfăcătoare. Circulă și astăzi o legendă, invocată printre alții de Alex Ștefănescu, potrivit căreia în ultimii ani ai dictaturii a existat un crai care cucerea tinere prin orașele transilvane recomandându-se drept Augustin Buzura și oferind dedicații pe cărțile prozatorului. Scriitorul însuși confirmă, chiar în paginile acestui volum, autenticitatea poveștii. Așadar, la momentul 22 decembrie 1989, Augustin Buzura era unul dintre cei mai populari prozatori români, autor al unor
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
Bunii, Stăuina, în Boronești, în Poderei/ La Sântirim, în Fundul Turzii, la Iclănzel, la Sărături,/ În Stegea, După Curmătură, pe Vale, Petea și Vaidei." (p. 92) Dacă aici suntem încă, într-o mai mică sau mai mare măsură, în geografia rurală transilvană, alte poeme reprezintă adevărate migrații către sudul cel mai adânc. Neverosimil aproape se dovedește o altă Filă de jurnal, perfect citadină, care schimbă tacit sensul întregului volum. Astfel, Calea Târgului nu mai apare drept o localitate între altele, ci sub
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
ale lirismului lui Eugeniu Nistor sunt circumscrise riguros de criticul literar Cornel Moraru, care subliniază faptul că „lirica lui Eugeniu Nistor, luminoasă și melancolică, își trage seva din îndureratele coline ale Ardealului, ținutul de neuitat al copilăriei poetului. Cu Elegiile transilvane ne aflăm într-un spațiu nostalgic, al reveriei și confesiunii neliniștite, în care metafora limpezește versul, nu-l încifrează. Poetul, destul de dotat muzical, aspiră în continuare la claritate și la o puritate simplă ce învăluie imaginile suave și delicate ale
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
comun, căruia îi conferă un contur nou, proaspăt, neîncetat sugestiv și evocator. Versurile lui Eugeniu Nistor reprezintă tot atâtea somații adresate adâncurilor firii, profunzimilor universului, unei sacralități abia întrezărite, unei lumini difuze ce nu se arată niciodată pe deplin. Peisajul transilvan, istoria, tăcerea, absența, înserarea, modulările unui timp mitic, acestea sunt toposurile predilecte ale poetului, acele elemente ale figurației lirice care îi conturează un relief propriu, într-o rostire elegiacă, ce-și interzice tonalitatea retorică, amplitudinea timbrului, asumându-și, în schimb
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
în detalii inutile pentru cel nesituat în aceeași dispoziție memorativă. Tenta autobiografică e acum mai accentuată, tot așa ticurile povestirii ca ritual cu auditoriu. Străzi, localuri și grădini de vară, biserici, școli, reviste, cenacluri, spectacole, personaje (nume sonore ale scrisului transilvan, într-un album virat abil din sepia în culori apăsate, cu valorări tari, iuți, pitorești), chiar o mică antologie de versuri și texte teoretice apărute în „Steaua” sunt toate revărsate în pagină, uneori abia digerat, cu o anume urgență a
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
itropolitul IPS Andrei i-a acordat, duminică, premierului Emil Boc cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Clujului, "Crucea Transilvană", pentru "atașamentul" acestuia față de Biserică, distincția fiind acordată în cadrul sărbătorii "Fiii satului" de la Răchițele, localitatea natală a lui Boc. IPS Andrei a anunțat, duminică, la finalul slujbei de liturghie, pe care a oficiat-o la biserica din satul Răchițele, județul
Premierul Emil Boc, decorat cu "Crucea Transilvană" de către mitropolitul IPS Andrei () [Corola-journal/Journalistic/47974_a_49299]
-
pentru "atașamentul față de Biserica Ortodoxă și sprijinul acordat Mitropoliei Clujului", transmite. Mitropolitul Clujului a spus că deoarece premierul nu a fost prezent distincția îi va fi înmânată ulterior, probabil la București. "Am acordat domnului prim-ministru Emil Boc distincția «Crucea Transilvană», cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Clujului, în semn de recunoștință pentru atașamentul față de Biserica Ortodoxă Română și pentru sprijinul oferit Mitropoliei Clujului. Distincția îi va fi înmânată ulterior, mai repede îi înmânăm «Crucea Transilvană» la București, decât la Răchițele
Premierul Emil Boc, decorat cu "Crucea Transilvană" de către mitropolitul IPS Andrei () [Corola-journal/Journalistic/47974_a_49299]
-
ministru Emil Boc distincția «Crucea Transilvană», cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Clujului, în semn de recunoștință pentru atașamentul față de Biserica Ortodoxă Română și pentru sprijinul oferit Mitropoliei Clujului. Distincția îi va fi înmânată ulterior, mai repede îi înmânăm «Crucea Transilvană» la București, decât la Răchițele", a spus ISP Andrei, adăugând că acordarea distincției lui Emil Boc nu are nicio conotație politică. IPS Andrei a mai acordat "Crucea Arhiepiscopală" preotului paroh din Răchițele, Teodor Boc (fratele premierului), și mai multe diplome
Premierul Emil Boc, decorat cu "Crucea Transilvană" de către mitropolitul IPS Andrei () [Corola-journal/Journalistic/47974_a_49299]
-
și se încruntă, râde și se bosumflă, ca un copil pretențios și plin de capricii. Acest lucru se vede în diversitatea formulelor literare ale scriitorului, care a intrat în zona largii vizibilități odată cu Povestirile mameibătrâne, excepțională proză realist-magică, de mitteleuropă transilvană rurală. Noul roman, Femeile insomniacului, nu are linii de fugă spre fabulos, însă trama epică realistă reușește să producă uimire, iar, la final, chiar frustrare. Narațiunea urmărește destinul lui Septimius Ilarie, de la naștere și până la staza maturității. Tatăl lui Timi
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
a fost o simplă transpunere ardelenească a sufletului pillatian peregrin. Un Pillat de Ardeal, acesta e, în esență, Ion Horea”. Caligrafii ale avatarurilor memoriei sunt poemele lui Ion Horea, transcrieri suave ale neliniștilor și avânturilor eului, pe urmele unei tradiții transilvane bine precizate, fapt observat de I. Negoițescu: „Ion Horea continua firul poeziei ardelene ce și-a decantat specificul la un moment dat în generația lui Emil Giurgiuca, poezie în care puternicul sentiment al peisajului local s-a turnat în forme
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
a neuitării („Să uit de câte-au fost e foarte greu”), a recuperării unui spațiu-timp privilegiat al obârșiilor („Pereții casei văruiți de lună./ Pe înserat ograda rourată/ Și-n conie, la cină, împreună.../ Nu vor mai fi acestea niciodată!”). Geografia transilvană favorizează reverberații nostalgice, transferându-și în cuvânt domoala sa alcătuire, tectonica ei armonioasă: „Și să le-arăți tăblițe scrise, de lut, de piatră și de scânduri/ Prin care lași în lumea asta fărâma ta de vis și gânduri/ Și să
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
vis și gânduri/ Și să întrebi de unde-i pasul greoi când nu ajungi la nime/ Prin încâlcirea de cuvinte din versuri searbede și rime,/ Când ce-i de spus e spus de ele, de dealurile tale-n dungă/ Până la margini transilvane învălurirea lor s-ajungă” (Halucinații). Evocarea, simplă și gravă totodată, susține arhitectura calmă a acestui peisaj, refăcut în liniile unui imaginar nostalgic de rostirea poetică ce-și asumă un rol anamnetic, evocator și invocator totodată: „Mai lasă-mi, Doamne, măcar
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
cu ritmica lor învăluitoare, cu arhitectura lor fluidă și cadența riguroasă, reconstituie o întreagă lume, a tradiției, a rădăcinilor simbolice, a istoriei și a unei mitologii personale în care satul, hotarul sunt repere încărcate de nostalgie și sensibilitate ale geografiei transilvane.
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Opera lui Ion Creangă, privită din așezarea studiilor tradiționale), Ioana Revnic (Cît de cunoscută este literatura română în Basarabia, în România și Europa?) Ștefan Afloroaei (Despre uitarea de sine: Heidegger și străinul din codrii Pașcanilor), Oliv Mircea (Creangă dinspre arhetipuri transilvane) și alții. A fost o întîlnire reușită, a cărei stare de spirit a fost surprinsă de cuvintele lui Dan Hăulică: „Sînt începuturi care obligă. Și noi ne aflăm aici sub semnul unei asemenea vechimi, care mereu ne poartă înainte și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4377_a_5702]
-
național român, Ferdinand Întregitorul. Clipa astrală a alipirii Ardealului la trupul țării este marcat - în realitate, dar și în visul preotului - de o impresionantă ceremonie care se desfășoară la... Alba Iulia. Desigur, exista un precedent Mihai Viteazul în alegerea urbei transilvane ca loc al proclamării Unirii, dar asta nu face intuiția lui Caragiale mai puțin tulburătoare. Pasajul este uimitor: „Sângele a-ncetat să curgă și, la lumina aceluiași soare de acum trei sute de ani, porțile de fier ale cetății Alba-Iulia se deschid
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
fi un român întreg până la Unirea Transilvaniei cu România, pentru că avea dincolo o parte blestemată, nebuloasă și suspectă, care risca să se răzbune împotriva lui periodic, devastator, până la a-l obliga să ia totul de la început. Aceste resturi maghiare și transilvane, care îi vor fi imputate mereu de presa interbelică, îi vor da în permanență lui Liviu Rebreanu senzația umilitoare că nu este liber de trecut - un trecut demonizat de alții, considerat obscur și încărcat de vinovății ascunse. Remus Lunceanu trăia
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
colind antisemit difuzat vinerea trecută, la emisiunea de relansare a canalului. TVR 3 a fost reclamat la Consiliul Național al Audiovizualului și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării de către Grupul pentru Dialog Social și Revista 22. Grupul de colindători Ansamblul „Dor transilvan” a cântat, în cadrul emisiunii, un colind în care este folosit de mai multe ori termenul „jidov”, în mesaje antisemite. „A născut un fiu frumos / Anume Iisus Hristos / Toată lumea i se-nchină, / Numai jidovii-l îngână. / Jidovan afuristit / Nu l-ar
Pufulica e antisemită. TVR 3, reclamat la CNA și CNCD by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/56866_a_58191]
-
document de istorie și istorie literară. Unul dintre aceștia, mai apropiat de noi a fost Ionel Pop (1889-1985), strănepot al marelui Simion Bărnuțiu (1808-1864), cel care a rostit în 1848 epocalul Discurs din Catedrala Blajului, care fixa programul Revoluției pașoptiste transilvane, și nepot al lui Iuliu Maniu (1873-1953), alături de care a activat pentru înfăptuirea idealului de unitate națională. Ajuns la vârsta nonagenară, Ionel Pop, prietenul lui Mihail Sadoveanu - , pe care l-a găzduit în anii grei pentru autorul Fraților Jderi, 1940-1941
Aniversări by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5599_a_6924]
-
Germania: Privind în urmă pe fereastra bucătăriei și Dor de-acasă, dor de ducă, volume pe care sperăm să le vedem la un moment dat și în traducere românească. Proza autoarei îmbină aici călătoria în timp: nostalgia, căldura, culorile copilăriei transilvane (primul volum) și deschiderea universală, călătoria în spații diverse și exotice ale lumii (al doilea volum) - cu citate culinare efective (mici rețete), așadar cu sugestiile gustative și tactile care însoțesc teritoriile pe care autoarea le traversează, între Est și Vest
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
de tinerețe a lui George Enescu, lucrare scrisă cu mai bine de un secol în urmă, a prilejuit întâlnirea a două importante formații de cvartet ale vieții muzicale, anume Cvartetul „Arcadia” - tineri muziceni aflați în spectaculoasă acensiune profesională, și Cvartetul „Transilvan” - muzicieni ce dezvoltă în continuare o experiență concertistică remarcabilă în viața noastră de concert. Cornel Țăranu se dovedește a fi în continuare o personalitate cu totul dinamică, un spirit viu, lucid, mobilizator; o face în calitate de animator al unei formații cu
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
spunea că „e unul din acele puține locuri istorice, care deși mici după extensiunea lor, se par a fi destinate de providență a juca un rol însemnat în istoria culturii popoarelor; cel puțin locul Blajului în istoria românilor, mai ales transilvani, e mai însemnat decât să se poată cândva trece cu vederea”. Recunoștință exprimată prin urarea blăjenilor de odinioară: Ad multos annos!
Aniversări: Eugen Simion – 80 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3687_a_5012]
-
-se că infrastructura feroviară a Rusiei funcționa, în pofida deplânsei retardări de tip medieval a regimului țarist. Cu siguranță, Iosif Blaga era în misiune oficială, dar mă gândesc la barierele lingvistice sau la bulversările sociale și economice cu care această familie transilvană de intelectuali se va fi confruntat pe parcursul traversării acelor spații imense și terifiante. Nu pot decât să deplâng absența vreunei mărturii lăsate de însăși Marioara Blaga despre acea experiență. Dar asta oferă câmp liber fanteziei, iar același virtual scenarist invocat
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]