679 matches
-
actorilor și deci de diviziune a muncii care ulterior permite un nou tip de solidaritate, cea bazată pe diferență, și nu pe asemănare. Răspunsurile oferite de Williamson (1981a, 1981b) și Coase (1937, 1960) se bazează pe capacitatea discriminatorie a costurilor tranzacționale În situații sociale diferite; Williamson (1993) spune că eficiența unuia sau altuia din modurile de organizare identificate, În reducerea costurilor de tranzacționare, variază sistematic cu atributele tranzacțiilor. I O.E. Williamson (1991, 1993) realizează o analiză comparativă a costurilor celor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a jocului și condiție de participare, că, În orice dispută, decizia managerului este finală și nu poate fi contestată. O astfel de regulă este foarte „elastică”, Învestind, prin contract, managerul cu autoritate supremă În interiorul organizației și este specifică unui mediu tranzacțional În care potențialul de conflict este ridicat, dar În care interesul participanților este să continue relația de cooperare cu costuri tranzacționale cât mai mici. Corporațiile au astfel mecanisme proprii de soluționare a conflictelor, permițând derularea contractelor Într-un cadru Înalt
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de regulă este foarte „elastică”, Învestind, prin contract, managerul cu autoritate supremă În interiorul organizației și este specifică unui mediu tranzacțional În care potențialul de conflict este ridicat, dar În care interesul participanților este să continue relația de cooperare cu costuri tranzacționale cât mai mici. Corporațiile au astfel mecanisme proprii de soluționare a conflictelor, permițând derularea contractelor Într-un cadru Înalt ajustabil. Pe de altă parte, perfomanța contractorilor ( În acest caz a angajaților firmei) este evaluată Într-o manieră administrativă de către manager
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ne aflăm În fața unui continuum decât a unor valori discrete, baza legală (componenta instituțională) variind de la stabilitatea relațiilor comerciale clasice, la elasticitatea relațiilor de muncă. Williamson (1993) consideră că selectarea componentei indtituționale sau a default-ului are În vedere reducerea costurilor tranzacționale. Alegerea ar fi astfel rezultatul unei analize de tip cost - beneficiu. Atunci când atributele tranzacțiilor (frecvența, gradul și tipul de incertitudine și situația de specificitate a investiției) incumbă costuri mari În cazul evenimentelor imprevizibile (incluzând aici costul pierderii oportunității de tranzacționare
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
economic) formei hibride și aceasta, la rândul ei, contractului comercial clasic. O astfel de abordare consideră instituțiile ca temeiuri ale cooperării, dar care sunt În același timp, necesarmente eficiente În sensul maximizării raportului cost-beneficiu. Instituțiile sunt convenții reduse la dimensiunea tranzacțională, În dauna celei cognitive. Caracterul limitativ al acestor modele constă În incapacitatea de a explica persistența unor instituții ce nu generează eficiență, ci dimpotrivă au o balanță netă negativă Între costuri și benficii sociale. De asemenea, În aceste modele, instituțiile
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ca actor colectiv maximizator ce acționează unitar În virtutea controlului exercitat de manager. Totuși, organizația este un sistem format din actori individuali, la rândul lor raționali și ale căror interese nu sunt În totalitate convergente cu cele ale organizației. Teoria costurilor tranzacționale și-a propus să explice configurația instituțională a cooperării, În particular mix-ul de piețe și organizații, care susțin diviziunea socială a muncii. Considerând instituțiile sociale ca structuri sociale ale cooperării și depășind abordările contractualiste analizele economice ale costurilor tranzacționale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
tranzacționale și-a propus să explice configurația instituțională a cooperării, În particular mix-ul de piețe și organizații, care susțin diviziunea socială a muncii. Considerând instituțiile sociale ca structuri sociale ale cooperării și depășind abordările contractualiste analizele economice ale costurilor tranzacționale se apropie foarte mult de sociologie, dar rămân totuși preponderent legaliste. În secțiunea anterioară am demonstrat limitările teoriei costurilor tranzacționale În privința explicării emergenței organizațiilor ca actori colectivi și, În particular, eludarea problemei oportunismului În interiorul organizației. În știința economică, problema oportunismului
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
diviziunea socială a muncii. Considerând instituțiile sociale ca structuri sociale ale cooperării și depășind abordările contractualiste analizele economice ale costurilor tranzacționale se apropie foarte mult de sociologie, dar rămân totuși preponderent legaliste. În secțiunea anterioară am demonstrat limitările teoriei costurilor tranzacționale În privința explicării emergenței organizațiilor ca actori colectivi și, În particular, eludarea problemei oportunismului În interiorul organizației. În știința economică, problema oportunismului În interiorul organizației a fost abordată În cadrul teoriei agent - principal. Teoria agent - principal urmărește instituțiile interne ce determină convergența intereselor angajaților
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În interiorul organizației, precum și soluțiile neoclasice și instituționaliste avansate. IV. Cooperarea În cadrul organizației: relația agent - principal În capitolul precedent am discutat despre forme alternative de organizare a cooperării economice și sociale, centrală fiind distincția instituțională dintre piețe - organizații, din perspectiva costurilor tranzacționale. Am analizat abordări instituționaliste (Williamson 1981; North 1990; Masten 1993) ce accentuează specificitatea construcției legale și sociale a organizației. Aceste abordări arată că „structura instituțională de producție”, cum denumește Coase (1992) „amestecul” de piețe și organizații ce ajunge să caracterizeze
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
1997). Această abordare ne conduce către studierea relațiilor de tipul agent - principal, problematică asupra căreia ne vom concentra În capitolul de față. Pe aceeași linie a noii economii instituționale, teoria agent - principal se dezvoltă ca o continuare a teoriei costurilor tranzacționale. Teoria agent - principal consideră problema oportunismului În tranzacții, referindu-se, În acest caz, la tranzacțiile ce se desfășoară În interiorul organizației ca la un caz particular al relațiilor de piață. Odată realizată integrarea verticală, oportunismul continuă să creeze probleme În relațiile
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Îndeplinesc Întotdeauna angajamentele (acționând responsabil) față de principali (proprietari) și că aceștia acționează neproblematic consecvent intereselor principalilor. Având o abordare problematizantă a relațiilor interne din cadrul organizațiilor În general, teoria agent - principal se Înscrie În paradigma noii economii instituționale, aidoma teoriei costurilor tranzacționale. Ea consideră că existe pierderi inevitabile ce rezultă din deturnarea unor resurse ale organizației (inclusiv capacitatea de muncă a angajaților) către interese ale agentului ce diferă de cele ale principalilor. Asumând raționalitatea ambilor actori implicați (sau categorii de actori), relația
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cu principalul conducând la o relație de cooperare suboptimală În care o serie de tranzacții mutual avantajoase nu se realizeaze din cauza latenței conflictului. Ne aflăm Într-o situație de dependență bilaterală similară acelora invocate În cazul pieței caracterizate de costuri tranzacționale mari. Soluțiile propuse pentru ieșirea din astfel de situații se referă la alocarea stimulentelor care să coreleze interesele agenților cu cele ale principalilor. Teoria este deci preocupată de explicarea instituțiilor menite să coreleze interesele agenților cu cele ale principalilor, În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
să coreleze interesele agenților cu cele ale principalilor. Teoria este deci preocupată de explicarea instituțiilor menite să coreleze interesele agenților cu cele ale principalilor, În așa fel Încât firma să maximizeze funcția de producție specifică/scopurile specifice; spre deosebire de teoria costurilor tranzacționale care urmărea eficiența relativă a piețelor și organizațiilor În reducerea costurilor tranzacționale, teoria agent - principal este interesată de eficiența relativă a mecanismelor de control ale organizațiilor În reducerea pierderilor provocate de agenți. Din punct de vedere etic Însă, teoria agent
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de explicarea instituțiilor menite să coreleze interesele agenților cu cele ale principalilor, În așa fel Încât firma să maximizeze funcția de producție specifică/scopurile specifice; spre deosebire de teoria costurilor tranzacționale care urmărea eficiența relativă a piețelor și organizațiilor În reducerea costurilor tranzacționale, teoria agent - principal este interesată de eficiența relativă a mecanismelor de control ale organizațiilor În reducerea pierderilor provocate de agenți. Din punct de vedere etic Însă, teoria agent - principal se Înscrie pe aceeași linie cu teoria neoclasică, considerând interesele proprietarilor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
o piesă pusă În scenă prin intermediul concepțiilor dominante ale societății. Suntem pe drumul tranziției dinspre paradigma economică clasică spre teoriile sociologice ale capitalului social: cooperarea emerge din norme sociale și rețele. Acest drum traversează inevitabil funcționalismul economic (Williamson - teoria costurilor tranzacționale) având oglindiri perfecte În cel sociologic (Durkheim - teoria solidarității organice) de care ne-am ocupat În capitolul precedent. V. Analiza instituțională a organizării social-economice Neo-instituționalismul economic a elaborat modele explicative ale organizării economice pornind de la asumpția acțiunii intenționale raționale, Însă
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
precum Williamson consideră acțiunea rațională, Îndreptată spre finalitatea propriilor interese ca fiind sursa generării instituțiilor. Instituțiile economiei capitaliste, firma și ierarhiile, dar și formele hibride, sunt rezultatul căutării raționale a eficienței, apărând ca urmare a eforturilor de economisire a costurilor tranzacționale. Pe aceeași linie, autori precum Jensen și Meckling demonstrează că diversificarea structurii de capital și separarea proprietății de control În corporații sunt reguli ale jocului (instituții) determinate de presiunile către eficiență; acestea ar fi instituțiile cele mai eficiente În controlarea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a actorilor indiferent de eventualele condiționări culturale sau structurale. Așa cum am văzut În capitolele anterioare, acești autori consideră că instituțiile sunt reguli ale jocului, structuri menite să eficientizeze organizarea socială, fie că este vorba de limitarea oportunismului interorganizațional (perspectiva costurilor tranzacționale), fie că este vorba de corelarea intraorganizațională a intereselor agenților și principalilor. În acest sens, ele sunt considerate universal raționale sau eficiente de către autorii respectivi. Pe de altă parte, alți economiști, precum North (1990), arată că instituțiile sunt rezultatul proiectelor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de corelarea intraorganizațională a intereselor agenților și principalilor. În acest sens, ele sunt considerate universal raționale sau eficiente de către autorii respectivi. Pe de altă parte, alți economiști, precum North (1990), arată că instituțiile sunt rezultatul proiectelor politice ale conducătorilor: costurile tranzacționale, Împreună cu o teorie a statului ar desluși configurația instituțională. Ele nu mai au un caracter contractual, ci mai degrabă politic. În ambele cazuri Însă, odată instituite, instituțiile exercită un control social reglator asupra acțiunii, control ce ar facilita incidența cooperării
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
operează. În ceea ce privește cooperarea socială și economică, modelul lui Granovetter, preluat apoi de Larson (1992) sau Uzzi (1996, 1997), propune o combinare a variabilelor economice și sociologice pentru explicarea emergenței și configurației structurilor sociale ale organizării. În opoziție cu teoria costurilor tranzacționale sau cu teoria agent - principal care avansează argumentul eficienței În reducerea oportunismului pentru explicarea opțiunii pentru piață sau ierarhii, respectiv a mecanismelor de guvernare internă a organizațiilor, teoreticienii rețelelor afirmă că organizarea economică nu poate fi independentă de structura socială
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a organizațiilor, teoreticienii rețelelor afirmă că organizarea economică nu poate fi independentă de structura socială generală În care acțiunea economică este imersată. Mai precis, acești autori afirmă că organizarea economică de tipul rețelelor nu poate fi explicată de către teoria costurilor tranzacționale deoarece rețelele sunt moduri (mai degrabă informale) de guvernare a tranzacțiilor distincte atât de piață, cât și de ierarhia organizațională, iar coordonarea nu se bazează nici pe mecanismul prețurilor, nici pe autoritatea administrativă. De asemenea, teoria agent - principal nu poate
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
structuri de relații ce facilitează cooperarea socială și economică și funcționează ca mecanisme informale de reducere a oportunismului și incertitudinii. Ele ar putea fi astfel substitutele funcționale ale integrării ierarhice prevăzute de Williamson (1993) deservind aceeași funcție a diminuării costurilor tranzacționale și, implicit, de realizare a ordinii Într-o relație În care un conflict potențial amenință să zădărnicească oportunitățile de realizare a unor câștiguri mutuale (Commons, 1931); deosebirea este că, În acest caz, reducerea incertitudinii nu rezultă din autoritatea de a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pe piață. Istoricul instituționalist North Împărtășește aceeași viziune atunci când afirmă (1990:34) că, În societățile moderne, creșterea complexității tranzacțiilor ce implică numeroși indivizi și sunt extinse În timp și spațiu, ca urmare a diviziunii muncii, este asociată cu amplificarea costurilor tranzacționale și necesită instituții formale, impuse de o a treia parte, pentru reducerea incertitudinii cu privire la termenii contractului. Structurarea „relațională”, personală, bazată pe reciprocitate În cadrul interacțiunilor sociale este soluția societăților premoderne În care specializarea este scăzută, dar nu mai este posibilă odată cu
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
organizație de referință și alte organizații din aceeași rețea. O rețea socială poate fi reprezentată prin conexiunile dintre mai multe organizații, conexiuni determinate de varietatea relațiilor sociale și economice pe care acestea le stabilesc. Analiza economică realizată de teoria costurilor tranzacționale sau teoria agent - principal, precum și analiza neo-instituțională a organizațiilor sunt limitative prin faptul că urmăresc fie rațiunile economice, fie pe cele socio-culturale ale organizării economice. Modelul implicării acțiunii explică organizarea economică În cadrul rețelelor de organizații pornind de la acțiunea interesată a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
centrale”, cum ar fi „sociabilitatea, aprobarea, statusul și puterea” (Granovetter, 1992:26). Nevoia generală de sociabilitate poate explica tendința inițială a actorilor de a stabili relații de Încredere. În acest punct, distincția operată de Lin (2001:149 - 151) Între „raționalitate tranzacțională” și „raționalitate relațională” devine foarte sugestivă. El spune că sunt două tipuri de recompense pe care oamenii le urmăresc: economice și sociale. Primele sunt asociate acumulării de bogăție materială, celelalte sunt asociate reputației și statusului. Ambele sunt fundamental sociale În măsura În care
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
le urmăresc: economice și sociale. Primele sunt asociate acumulării de bogăție materială, celelalte sunt asociate reputației și statusului. Ambele sunt fundamental sociale În măsura În care necesită impunere și legitimare și astfel se bazează pe un consens simbolic (cognitiv) la nivel societal. Raționalitatea tranzacțională presupune calculul costurilor și câștigurilor În cadrul schimbului, În timp ce raționalitatea relațională presupune calculul costurilor și câștigurilor asociate relației În sine. O relație poate fi astfel menținută chiar dacă nu există un câștig tranzacțional pozitiv, În condițiile În care există un câștig social
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]