999 matches
-
în strâmtoarea Artemisium. O armată a aliaților greci formată din aproximativ 7.000 de oameni a mărșăluit înspre nord ca să blocheze trecătoarea în vara anului 480 î.Hr. Armata persană, evaluată de sursele antice la milioane de oameni, a ajuns la trecătoare la sfârșitul lui august sau începutul lui septembrie. Mult depășiți numeric, grecii au ținut piept perșilor timp de șapte zile (din care trei de luptă efectivă), până când ariergarda greacă a fost nimicită într-una din cele mai cunoscute încleștări finale
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
țină în loc oastea lui Xerxes. O armată de 10.000 de hopliți a fost trimisă acolo, pe unde credeau că vor trece perșii. Ajunși acolo însă, au fost avertizați de Alexandru I, regele Macedoniei, că valea putea fi ocolită prin trecătoarea Sarantoporo. La auzul acestor vești și a faptului că armata lui Xerxes era uriașă, grecii s-au retras. La puțin timp după aceea au aflat că perșii trecuseră Hellespontul. O altă strategie fu propusă de Temistocle aliaților. Calea către Grecia
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
sud (Beoția, Attica și Peloponezul) l-ar fi obligat pe Xerxes să treacă prin foarte îngusta trecătoare de la Termopile, foarte ușor de apărat de hopliții greci, în ciuda numărului mare de perși. Mai mult, ca să-i împiedice pe dușmani să ocolească trecătoarea pe mare, flotele ateniene și aliate puteau bloca strâmtoarea Artemisium. Acest plan dublu a fost adoptat de congres. Ca măsură de precauție, orașele peloponeziace și-au făcut planuri secundare pentru apărarea istmului Corint (dacă perșii ar fi ajuns acolo), în timp ce
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
vremea Jocurilor Olimpice și a armistițiului olimpic, astfel încât armata spartană ar fi comis un dublu sacrilegiu pornind la război. De această dată, eforii au hotărât însă că pericolul era atât de mare încât oștenii trebuiau să pornească de îndată să blocheze trecătoarea, conduși de unul dintre cei doi regi ai Spartei, Leonidas I. Leonidas a luat cu el 300 de bărbați din garda regală, "Hippeis", precum și un număr mai mare de trupe auxiliare aduse din alte părți ale Lacedemoniei (incluzând hiloți). Scopul
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
de izbândă, așa că alesese doar spartani care aveau deja fii în viață. În drum către Termopile, armata spartană a fost întărită cu contingente din diferite orașe astfel că număra mai mult de 5.000 de oameni atunci când a ajuns la trecătoare. Leonidas a ales să-și așeze tabăra la "Poarta din mijloc", cel mai îngust loc al trecătorii, unde focienii ridicaseră un zid de apărare cu ceva timp înainte. Leonidas a fost de asemenea avertizat de locuitorii din Trachis, un oraș
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
loc al trecătorii, unde focienii ridicaseră un zid de apărare cu ceva timp înainte. Leonidas a fost de asemenea avertizat de locuitorii din Trachis, un oraș alăturat, că în munți exista o potecă ce putea fi folosită pentru a ocoli trecătoarea de la Termopile; ca urmare a trimis 1.000 de focieni pe înălțimile înconjurătoare pentru a preveni o astfel de manevră. În cele din urmă, la jumătatea lui august, armata persană a fost zărită pe celălalt mal al golfului Malis, apropiindu
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
și locrienii, ale căror state erau în apropierea trecătorii s-au înfuriat la auzul acestei propuneri și au susținut în schimb apărarea la Termopile și solicitarea de ajutor suplimentar. Leonidas a calmat spiritele și a acceptat să se apere în trecătoare. Un sol persan a fost trimis de Xerxes să negocieze cu Leonidas: aliaților li se oferea libertatea și titlul de "prieteni ai poporului persan". Mai mult, li se oferea relocarea pe pământuri mai bune decât cele pe care le stăpâneau
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
pentru perși nevoia de a aproviziona o armată atât de mare însemna că ei nu puteau rămâne în același loc prea mult timp. Trebuia așadar ca ei să se retragă sau să avanseze, iar înaintarea însemna că urmau să forțeze trecătoarea de la Termopile. Din punct de vedere tactic, strâmtoarea de la Termopile se potrivea de minune războielor purtate de greci: falanga de hopliți putea bloca o trecătoare îngustă cu ușurință, fără grija de a fi luată prin surprindere pe flancuri de cavaleria
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
ca ei să se retragă sau să avanseze, iar înaintarea însemna că urmau să forțeze trecătoarea de la Termopile. Din punct de vedere tactic, strâmtoarea de la Termopile se potrivea de minune războielor purtate de greci: falanga de hopliți putea bloca o trecătoare îngustă cu ușurință, fără grija de a fi luată prin surprindere pe flancuri de cavaleria adversă. În mijlocul strâmtorii, falanga era foarte greu de atacat de infanteria ușoară persană, înarmată ușor. Marele punct slab al aliaților era cărarea de munte care
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
a fi luată prin surprindere pe flancuri de cavaleria adversă. În mijlocul strâmtorii, falanga era foarte greu de atacat de infanteria ușoară persană, înarmată ușor. Marele punct slab al aliaților era cărarea de munte care mergea pe înălțimi în paralel cu trecătoarea și care permitea ca pozița grecilor să fie ocolită. Deși probabil nu ar fi fost potrivită pentru cavalerie, această cărare putea fi folosită de către infanteria persană (cu multe trupe specializate în lupta de munte). Leonidas fusese avertizat de existența acestui
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
de către infanteria persană (cu multe trupe specializate în lupta de munte). Leonidas fusese avertizat de existența acestui drum de localnicii din Trachis și deplasase un detașament din trupele fociene acolo pentru a bloca acea cale de acces. La vremea luptei, trecătoarea Termopile însemna un drum de-a lungul malului golfului Malis, atât de îngust încât un singur car putea trece odată. În partea de sud a drumului erau stâncile ce mărgineau trecătoarea iar marginea de nord era delimitată de apa mării
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
a bloca acea cale de acces. La vremea luptei, trecătoarea Termopile însemna un drum de-a lungul malului golfului Malis, atât de îngust încât un singur car putea trece odată. În partea de sud a drumului erau stâncile ce mărgineau trecătoarea iar marginea de nord era delimitată de apa mării. De-a lungul drumului erau trei gâtuituri, sau „porți” (pylai), iar la cea din mijloc se ridica un zid ridicat de focieni cu un secol înainte, pentru a-i apăra împotriva
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
erau trei gâtuituri, sau „porți” (pylai), iar la cea din mijloc se ridica un zid ridicat de focieni cu un secol înainte, pentru a-i apăra împotriva invaziilor tesalienilor. Numele de „Porțile Fierbinți” vine de la izvoarele termale aflate acolo. Astăzi, trecătoarea nu mai este mărginită de mare, ci la câțiva kilometri înauntrul uscatului, datorită depunerilor sedimentare din golf. Vechea potecă apare la picioarele munților înconjurând câmpia, iar de-a lungul ei s-a construit o șosea modernă. Mostre de sol luate
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
mare, ci la câțiva kilometri înauntrul uscatului, datorită depunerilor sedimentare din golf. Vechea potecă apare la picioarele munților înconjurând câmpia, iar de-a lungul ei s-a construit o șosea modernă. Mostre de sol luate recent arată că în antichitate trecătoarea avea doar 100m lățime și valurile ajungeau până la porți: „"Puțini vizitatori își dau seama că bătălia a avut loc peste drum de monument."” Strâmtoarea este și azi un loc potrivit ca poziție defensivă pentru armatele moderne: forțele britanice au organizat
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
vreo breșă în zidul aliat. Se pare că spartanii au simulat o retragere și apoi s-au întors brusc și au nimicit trupele inamice care îi fugăreau. În ziua a doua, Xerxes și-a trimis din nou infanteria să atace trecătoarea, „crezând că dușmanii lor, fiind așa puțini, erau deja răniți și nu-i puteau rezista”. Cu toate acestea, persanii n-au obținut un rezultat mai bun în această a doua zi față de prima. Într-un final, Xerxes a oprit asaltul
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
în tabăra sa, nemaiînțelegând nimic. Târziu în cea de-a doua zi, în timp ce regele persan cugeta la următoarea sa mișcare, a primit un cadou neașteptat: un trădător trahinian pe nume Ephialtes i-a spus de cărarea din munți care ocolea trecătoarea, și s-a oferit să călăuzească armata persană, așteptându-se la o recompensă. Pentru faptul său, numele lui Ephialtes a fost stigmatizat pe veci, cuvântul a primit sensul de „coșmar” și a devenit termenul arhetipal pentru „trădător” în limba greacă
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
zi). E posibil ca Nemuritorilor să li se fi adăugat alți soldați - după Diodorus, Hydarnes comanda 20.000 de oameni în această misiune. Cărarea ducea de la estul taberei persane de-a lungul crestei muntelui Anopaea prin spatele stâncilor care străjuiau trecătoarea. La un moment dat cărarea se bifurca, un drum ducând spre Focida și celălalt către golful Malis la Alpenus, primul oraș al Locriei. În zorii zilei, focienii care păzeau cărarea deasupra strâmtorii au sesizat prezența persanilor din cauza foșnetului frunzelor de
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
lor de încercuire a principalei armate aliate. Aflând de la un curier că focienii cedaseră cărarea din munți, Leonidas a convocat un consiliu de război în zori. Unii dintre aliați au susținut retragerea, dar Leonidas s-a hotărât să rămână în trecătoare împreună cu spartanii. Multe dintre contingentele aliate au ales apoi ori să se retragă (fără ordin) ori li s-a ordonat plecarea de către Leonidas (Herodot admite că există îndoieli cu privire la ce s-a întâmplat de fapt). Cei 700 de thespieni conduși
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
aproximativ 1.500 de oameni într-o luptă pe viață și pe moarte. Cea mai veridică teorie este că Leonidas a ales să organizeze o ariergardă a armatei sale, asigurând retragerea celorlalte trupe aliate. Dacă întreaga armată ar fi părăsit trecătoarea, terenul deschis din spatele Termopilelor ar fi permis cavaleriei persane să-i calce în picioare pe greci. Dacă ar fi rămas toți pe loc, ar fi fost înconjurați și omorâți, până la urmă. Acoperind retragerea celorlalți, și menținând în continuare poziția defensivă
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Marinatos, în timpul săpăturilor de la Termopile, a descoperit o mulțime de vârfuri de săgeată persane de bronz pe dealul Kolonos, stabilind locul în care trupele aliate și-au găsit sfârșitul (înainte se crezuse că dealul era unul mai mic din apropierea zidului). Trecătoarea de la Termopile era în sfârșit deschisă pentru armata persană, cu prețul a 20.000 de victime în rândul asiaticilor (după Herodot). Ariergarda aliată a fost nimicită, cu pierderi estimate la 2.000 de oameni (incluzându-i pe cei morți în
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
lui Leonidas. Abia după 40 de ani de la bătălie oasele lui Leonidas au fost duse înapoi în Sparta unde a fost din nou înmormântat cu mari onoruri; jocuri funerare s-au ținut apoi în fiecare an în cinstea lui. Odată ce trecătoarea Termopile nu mai era o opreliște pentru persani, blocada instituită de flota aliată la Artemisium nu mai avea nicio valoare. Bătălia de la Artemisium, desfășurată în același timp, ajunsese într-un impas tactic, niciuna dintre părți nu reușea să-și adjudece
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
le era în obicei să-și împodobească părul atunci când urmau să-și riște viețile. Demaratus i-a numit "cei mai viteji dintre greci" și l-a avertizat pe Marele Rege că spartanii aveau de gând să lupte pentru a apăra trecătoarea. Spartanul i-a reaminitit lui Xerxes că încercase să-i atragă atenția asupra neamului său încă de la începutul campaniei împotriva grecilor, dar nu fusese luat în serios. A mai adăugat că daca Xerxes i-ar fi învins vreodată pe toți
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
din 9-12 octombrie 1330, care a marcat emanciparea Țării Românești de sub tutela coroanei maghiare. Bătălia este menționată în Cronica pictată de la Viena, fără o identificare exactă a locului in care s-a petrecut. Poziția acelei "posade", un substantiv comun însemnând trecătoare, nu este cunoscută. Carol Robert de Anjou al Ungariei a venit ntr-o expediie de pedepsire a fostului său vasal Basarab I al Țării Românești (Țara Ungrovlahiei, cum i se mai zicea, adică țara vlahilor dinspre Ungaria), care din 1327 refuzase
Cetatea Poenari () [Corola-website/Science/299794_a_301123]
-
chineză :圣祖, ceeace înseamnă "Sacrul Strămoș" ); manciuriană: elhe taifin hūwangdi; mongolă: Enkh Amgalan Khaan; n. 4 mai 1654 - d. 20 decembrie 1722 ) a fost al patrulea împărat al dinastiei Qing, primul care se naște pe pământ chinez, la sud de Trecătoarea Shanhai (Beijing), și al doilea împărat Qing care a domnit peste China propriu-zisă, din 1661 pănă la 1722. Domnia Împăratului Kangxi, de 61 ani, este cea mai lungă domnie din istorie, a unui monarh chinez (deși nepotul său, Împăratul Qianlong
Împăratul Kangxi () [Corola-website/Science/331429_a_332758]
-
apelor (Crucea Talienilor) spre est pînă la DN 2E (Cornu Luncii - spre Fălticeni) sunt aproximativ 41 km (din care aproximativ 7 km ai DJ209A), din care asfaltați sunt majoritatea. Restul, de o calitate relativ rezonabilă, reprezintă porțiunea montană pînă la trecătoare. Spre vest este coborîrea spre Borca de aproximativ 22 km (10 km porțiunea montană și 12 km pe Valea Sabasei), relativ greu abordabila cu o mașină mică. Drumul oferă acces la: Recunoscuți pentru intensă viața monahala și pentru numărul mare
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]