876 matches
-
muncă din minele de cărbune. Complexitatea experienției ontologice are o natură ambiguă, și se reflectă în modul în care Crane îi descrie pe mineri, la care găsește o camaraderie care-l surprinde: "Micile lămpi de pe căștile lor aruncau o lumină tremurătoare care învăluia în mister mișcările membrelor și trupurilor lor. Părea că ne confruntăm cu niște spectre cumplite" (594). Dacă Crane ar fi terminat descrierea aici, pasajul ar fi putut fi declarat a fi senzațional: diferența față de experiența comună ne induce
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în ediția definitivă a operei sale, a renunțat la producția poetică a acestei perioade. Și totuși, chiar și acum, când recurge la alegorie, el găsește metafore de oarecare forță. Căci J. are capacitatea de a desluși sensul istoriei sub imaginea tremurătoare a întâmplării obișnuite și de a urma drumul rațiunii către adevăr. Prilejul de a uni toate aceste teme într-o poezie bogată în semnificații umane și diversă sub raportul formulelor i-l oferă o călătorie în Japonia, unde urmele catastrofei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
impune mundaneității efemere axiome primordiale, constituie pentru conștiința care îndură suferințele de ordin spiritual descoperiri, relevări ale propriei intuiții trezite și perfecționate prin spasmul durerilor pur sufletești. Cel lovit de agonia durerilor sfredelitoare ale trupului își întinde mâinile agitate și tremurătoare spre deschiderea către transcendența în care speră să-și regăsească tihna nepătimirii corporale. Suferindul deficiențelor trupești se apleacă peste noi valențe și potențialități ale lumii învăluitoare, aspecte ce sunt ascunse neatenției cotidianului grăbit, detalii ce indică, asemeni unor mici ferestre
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suprimare a zgomotului metafizic survenit din agitația prezentului. Instaurarea calmului taciturn peste sunetul fremătării cotidiene, stingerea acestuia în așezarea unui echilibru fără glas constituie fundalul ontic pe care reculegerea îl solicită aici pentru ca, abia astfel, în starea așezărilor selențioase, vocile tremurătoare ale trecutului să-și ceară reverența și respectul ce nu permit deplina lor uitare. Una dintre trăsăturile fundamentale ce delimitează opera de artă în raport cu celelalte creații este eclipsarea, postularea într-un plan secund a preocupării pentru utilitatea imediată, pentru disponibilitatea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dăm seama prea bine de ce o facem, să alunecăm ușor și să ne afundăm în el timp de cîteva ore, uitînd esențialul: care au fost motivele, bune sau rele, care ne-au condus la deschiderea cărții. Titlul, primele rînduri, vocea tremurătoare a lui Harry, naratorul care ne șoptește la ureche despre iubirea lui pentru Jackie Rourke, cîntăreața de blues, despre New York-ul torid din acea vară, despre soția sa Muriel, care nu reușește să-l părăsească, despre filmul care trebuie să
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Suze. Și atunci, privirea mi se focalizează în sfârșit. Și văd pliculețul. Pentru Becky. Un plic adresat mie, în buchetul lui Suze? Mă uit nedumerită la Suze, iar ea, cu ochi strălucitori, îmi arată din cap spre plic. Cu degete tremurătoare, îl deschid. E ceva tare la pipăit înăuntru. E... E un inel, învelit în vată. Împreună cu un mesaj, cu scrisul lui Luke. Care zice... Zice Vrei să... Mă uit la el nevenindu-mi să-mi cred ochilor și încerc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și ce-o să zică Robyn? Ce-o să zică toată lumea? Dumnezeule, aș vrea să pot să am puțin timp să stau să mă gândesc liniștită la ce o să le spun exact... — Haide! spune Suze. Fă-o! — Bine! Ridic mobilul cu mâini tremurătoare și formez 001 pentru America - dar ecranul e mort. — O... Doamne! exclam, sforțându-mă să par supărată. N-am semnal! Ei, asta e, am să sun mai târziu... — Ba nu suni nici un mai târziu! Mergem până prinzi semnal. Hai! Suze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Pare în continuare șocat. Și negru de supărare. Simt un junghi cumplit. Nu pot să suport ideea ca Michael să fie supărat pe mine. Îmi bubuie capul și simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Cu mâini tremurătoare, îmi înșfac geanta și-mi iau haina. — Ce faci? Glasul îi e și mai aspru. Becky, unde te duci? Mă uit la el și simt că îmi plesnesc creierii. Trebuie să scap. Din apartamentul ăsta, din viața mea, din porcăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Pe-o gură de rai (1943), în Emil Botta, Poezii, Editura Eminescu, București, 1979, p. 103. 9 " Suie, suie spre lună/ un fantomatic Demult și veștedul Odată./ Ca un argint ce scris a fost să-mi scape,/ imaginea ta în tremurătoarele ape/ căzu" (Neființei, vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., p. 131). 10 "Și tot privind/ această lume fenomenală,/ începe orbirea./ Acum nu-mi rămâne decât/ un exercițiu în abis,/ o cale întoarsă,/ un drum răsucit, răsucit./ În mine
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de molizi. Taigaua europeană din Scandinavia până la fluviul Onega are ca specii dominante: molidul european (Picea excelsa), molidul finlandez (Picea fennica), pinul european (Pinus silvestris), pinul laponic (Pinus lapponica), la care se adaugă și unele specii de foioase: mesteacănul, plopul tremurător. În sectorul dintre fluviile Onega și Peciora, taigaua este reprezentată de păduri pure de molid siberian (Picea obovata) sau de amestec cu mesteacăn (Betula verrucosa). Pe solurile nisipoase se dezvoltă păduri pure de pin (Pinus silvestris). De la fluviul Peciora până la
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
molid: Picea glauca, P.mariana, brad de balsam (Abies balsamea), pinul de Banks (Pinus banksiana) - cunoscut și sub numele de pinul Marrayana, zada (Larix laricina). Alături de conifere se întâlnesc foioase ca: mesteacănul papirifer (Betula papirifera), plopul balsamifer (Populus balsamifera), plopul tremurător (Populus tremuloides). O fizionomie aparte are pădurea din regiunea Marilor Lacuri și bazinul fluviului Sf.Laurențiu (pădurea laurențiană), unde se întâlnesc predominant coniferele: pinul alb (Pinus strobus), pinul roșu (Pinus resionosa), țuga (Tsuga canadensis), molidul, bradul. Spre limita sudică a
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
formă stratificată: Stratul arboricol este dominat de fag (Fagus sylvatica), stejar (Quercus robur), gorun (Q.petraea), cer (Q.cerris), gârniță (Q.frainetto). Stejărișurile și făgetele pure se întâlnesc destul de rar, acestea fiind de regulă asociate cu frasin (Fraxinus excelsior), plop tremurător (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacaea), paltin de câmp (Acer platanoides), mesteacăn (Betula pendula), tei pucios (Tilia cordata), cireș sălbatic (Cerasus avium). Spre estul Europei, pădurile sunt dominate de carpen (Carpinus betulus). (1.tundră; 2.silvotundră; 3.taiga; 4.păduri de
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
fi mai ales apreciată în interiorul unui templu cu lumânări care ard și dau naștere în penumbră la re‑ flexe infinite de lumină. În această privință Pavel Florenski 53 scria: aurul ma‑ siv, greoi, în lumina difuză a zilei prin lumina tremurătoare a unei lămpi sau a unei lumânări prinde viață, pentru că strălucește în mii de scântei făcân‑ du‑ne să presimțim alte lumini nepământești care umplu spațiul ceresc. În occident, punctele de vedere de la care pornesc artiștii sunt mult mai variate
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
bătrânul bolnav rămase fără nici un sprijin... și veniră dușmanii, uciseseră pe împărat și dărâmară castelul. Nu mai sunt în grădina lui nici cireși, nici păsări și nici clopoței”. Pe Serioja povestea îl tulbură grozav... și dintr-odată spuse cu glas tremurător: „N-o să mai fumez niciodată!”. Felul în care face acum această făgăduială e o dovadă sigură că, în sfârșit, acțiunea pedagogică și-a atins scopul. Din această povestire nu decurge atotputernicia basmelor în copilărie. Reușita procurorului se explică prin mai
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Aposol le-a mai resimțit, îngemănate, în momentele cheie ale istoriei lui, se exprimă direct aici. Nu este de mirare, de aceea, că momentele terifiante ale "îmbrățișării", semănînd cu un rapt, se curmă într-o veritabilă contopire extatică: "Dezmierdarea razelor tremurătoare începea să i se pară dulce ca o sărutare de fecioară îndrăgostită, amețindu-l, încît nici bubuiturile nu le mai auzea. În neștire, ca un copil lacom, întinse amîndouă mîinile spre lumină, murmurînd cu glasul uscat: Lumina!...Lumina!..." (s. n.) E
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pun puțin argint viu, oțet, cinci feluri de vin dulce, miere, rom. Se pun cinci fitiluri de bumbac și se ard cinci zile la rînd. Apoi veți pune acest opaiț într-un ochi de fereastră, aproape de un arbust de plop tremurător. N-am, babalawo. N-am plop de ăla cum zici mata... Știam, uite o rămurică, o pui lîngă opaițul ăsta. Mulțumesc, of, cinci zile, o să mi se pară cinci ani! Babalawo se uită cu milă la mine, oarecum superior. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să aud pe drumul satului doar scârțâitul roților tras de carul cu boi pe drumul spre veșnicie. "Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted." (M. Eminescu) Numai plopii înalți și tremurători ai cimitirului, înădușit de bălării și de măceși înțepători, văzându-mă sosind de departe, își vor zburătăci frunzele în semn de bun-venit în garsoniera strâmtă, răcoroasă și definitivă. Viața-și urmează cursul. Tot ce-am fi vrut să știm s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
progenitură sunt evocate și ilustrate o dată, zguduitor, în poezia Vaca (din vițelul mic și pintenog la care, la vârsta senectuții sale, vaca se gândește cu întristare nu mai rămăsese decât pielea gospodărește spânzurată de o cracă sub un tei - plop tremurător în original). Și încă o dată, și mai puternic, în Cântecul cățelei, poezie care beneficiază în limba română de mai multe versiuni, datorate lui George Lesnea, Lucian Blaga (leatul lui Esenin!), Ioanichie Olteanu... Subiectul, care învecinează banalitatea (asprei vieți țărănești) cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
viața bate filmul. Făcu câțiva pași înspre pătuțul lui Alin, încercând să îi vorbească în șoaptă: - Sunt aici cu tine. Vino la mine în brațe. Alin parcă îi ascultă dorința, fiind atât de supus. Îl apucă cu mâinile ei reci tremurătoare iar glasul parcă îi era din cine știe ce vis. Se răsuci pe călcâie cu pruncul în brațe, se apropie din nou de fereastră, dezgolindu-și un piept ca să îl poată hrăni și rămase dusă pe gânduri. Afară întunericul se despica în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
medic. Îl internă într-un spital iar diagnosticul a fost „tulburări de comportament”. Pe Valentin această situație îl tulbura atât de tare încât era nevoie de un nou tratament în cazul depresiei sale. Ochii îi avea roșii, privirea tulbure, mâinile tremurătoare, devastator, cu amenințări ori de câte ori avea prilejul. Lăsase toate responsabilitățile pe seama Carlinei, iar când se refugia între două pahare cu alcool uita să mai vină la timp acasă. Carlina încerca să ia toate măsurile de precauție în vederea revizuirii comportamentului. Ajunsese la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ascultat. - Nu, te rog nu spune asta nici în glumă. Am avut cei mai buni copii. Toți m-au ascultat chiar dacă uneori spuneam că Elena era inima mea, eu pe toți v-am iubit la fel. Făcu o mișcare blândă, tremurătoare, iar durerea din sufletul lui umbrit de ghinioanele vieții era tot mai vizibilă. - Tată, mă faci să ma simt ca un pui de găină când e părăsit de cloșcă sau ca un câine hăituit de lume. Când știu că trebuie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
frunte. Lipăie cu picioarele desculțe. Îi întinde o ulcică înflorată: Lapte de capră... Altceva... Noi, "sfinții", ne ținem mai mult cu văzduh și rugăciune, își cere iertare bătrânul, dezolat, dar și cu ironie. Bogdaproste, bolborosește străinul. Ia ulcica cu mâini tremurătoare, bea cu nesaț și-apoi șterge cu palma laptele scurs pe piept, pe barba crescută de multe zile. Bătrânul îl ajută să-și scoată tunica udă. A rămas într-o cămașă albă, de mătase, sfâșiată la piept, pătrunsă de sudoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
luată de pe cadavrul unui oștean era o cămașă sfâșiată, noroită, sângerată... Îl priveam îngroziți și nu înțelegeam ce voia să facă. Ai uitat să spui că, de fapt, îmbrăcase "cămeșa morții"... murmură Ștefan. Da... "cămeșa morții" îngână el cu voce tremurătoare. Plin de noroi și sânge, cu capul gol, cu pletele în vânt, a ridicat ochii spre noi, ne-a zâmbit; era atâta tristețe dar și hotărâre în ochii lui... Ne-a făcut cu mâna un semn de bun rămas, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sora. Maria îi zâmbește și pleacă. Țamblac a rămas cu caseta în mână. Cu asta ce fac?... Maria! o strigă și aleargă după ea. Maria, ascultă-mă! 18 Paharul de "Cale Albă". Te blestem !! Mucurile lumânărilor pâlpâie, aruncând pe pereți tremurătoare umbre... În odaia domnului e liniște, doar orăcăitul broaștelor ce nuntesc în șanțul de apărare al cetății: e nuntă mare! Ușa se crapă ușor scârțâind... O mână cu un pocal: Negrilă. Se holbează... Trupul Domnului zace răsturnat peste masă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
șoptește: Voichițo... Mi-ai... mi-ai cerut slobozenia... Ți-o dau. Ești liberă... liberă să pleci... șoptește el, privind zorile, dar n-are puterea să întoarcă ochii. Într-o zi, poate, ne vom afla și noi odihna... Maria, în lumina tremurătoare a lumânărilor, privește fascinată reflexele rubinii din pocalul cu vin. Șoptește obsedată: Da, Ștefane... ne vom afla odihna... Îți amintești, Ștefane, de nunta noastră? Îți amintești?... La sfârșitul ospățului, după datina voastră -, am băut cu toți nuntașii "paharul de Cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]