9,583 matches
-
unor lucruri// e ceva inexplicabil în șirul cerșetorilor/ ăstora ce dau rest înapoi/ m-au intimidat întotdeauna// ninge încet printre mîinile mele două/ îmi amintesc/ intrase printre noi/ ne mînjise cu sînge/ ne fixase cu ochii lui albi/ ne aruncase tremurînd florile/ și eram convins că e martorul" (ninge încet printre mîinile mele două). Termenii de referință sînt invizibilul, orbirea, rană, somnul, vinovăția, încarcați cu o sarcină transcendență. Rațiunea lucida se retrage în favoarea uneia magice. Severității formelor li se substituie o
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
creată în joacă și publicată risipitor în spațiul unei rubrici săptămânale. Costache Olăreanu și-l amintește pe G. Călinescu ca profesor la facultate, în 1949,reconstituind biografia lui Mihail Kogălniceanu în fața studenților din anul întâi: "Dar partea la care am tremurat de emoție a fost cea în care se descria moșia de la Râpi, din județul Fălciu, adică din chiar județul meu, unde, pe lângă diverse acareturi, avea și două șlepuri cu care căra pe Prut produsele sale. 'Kogălniceanu avea flotă!', țipă Călinescu
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
determinate de apăsarea unei cîrmuiri detracate. Figura dictatorului învederează o putere hipnotică nelegiuită, asemenea unei întruchipări a morții însăși: Stăm față-n față cu inventatorul/ Spaimei noastre cea de toate zilele/ Și mă uitam încremenită-n ochii lui/ Și-i tremurau pupilele/ Ca două canale prelungi/ Prin care curge vidul/ Spre lumea aceasta/ Cum curge lichidul// Prin două vase comunicante./ Stam față-n față cu inventatorul/ Și prin ochii lui foarte mari/ Țîșneau cadavrele ca din izvorul// Morții noastre care va
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
noi/ și genune cruntă întru sine/ și Balauri o mulțime/ care pot să ne-nvenine/ stînd în Paradisul Lumii goi". În sfîrșit Ekstaza notifică drumul de la alienare la regăsire, prin reîntoarcerea eului rătăcit în mediul dragostei divine: "!mă-așteptați cu Suflet tremurînd,/ tremurînd de grija de-a ajunge/ la Voi cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd,/ la Voi tot cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd!" Datorită naturii sale
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
și genune cruntă întru sine/ și Balauri o mulțime/ care pot să ne-nvenine/ stînd în Paradisul Lumii goi". În sfîrșit Ekstaza notifică drumul de la alienare la regăsire, prin reîntoarcerea eului rătăcit în mediul dragostei divine: "!mă-așteptați cu Suflet tremurînd,/ tremurînd de grija de-a ajunge/ la Voi cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd,/ la Voi tot cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd!" Datorită naturii sale pluricorde
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
în sus. Dacă ar fi simțit o viperă, spaima ei ar fi fost aceeași. Pe urmă s-a așezat rîzînd pe nisip și primi ciorchinele destul de mare să-l despoaie, să-l mănînce, bob cu bob, din mîna mea ce tremura... Pe urmă,... prietenul meu, poetul,... povestindu-i scena,.. .el îmi spusese serios că așa se împerecheau în vechime zeii și zeițele, sau semizeii și semi-zeițele, folosind în loc de sex (preciza) roadele pămîntului. * Telepatie cu Radu Tudoran. "Îmi făceam siesta, - spunea - îți
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
din urmă, decît o devisceralizare nu doar a specificului său, ci și a vieții: "intru în mine deschid cartea și ard/ colecția cu viețile tale.// tu intri în tine îmi întorci spatele și spui:/ nu mă citi. nu mă citi.// tremură cîntarul infirmului: poemele își vînd/ măruntaiele în plină stradă" (Șase versuri de dus și întors). O dialectică asemănătoare apare în alt poem, ale cărui motive sînt eternizarea (fixarea) fenomenalului în limbajul liric, tendința de autonomie a acestuia pe calea obscurizării
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
capac biscuitele fărîmat, stînd cu brațul drept la spate. Poziția lui l-ar fi intrigat pe orice trecător, chiar dacă ar fi avut o treabă urgentă...de făcut. Cînd m-am apropiat mai bine de bătrîn, al cărui trup și cap tremurau de boala senectuții lui, i-am văzut pietroiul mare pe care-l ținea strîns în mînă la spate. Am stat, am așteptat, participînd, fără să vreau, la masacru. Cînd pe placa găurită a canalului apărură vreo trei-patru pui de șoricei
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
schimbare la față: "Dar pe când călătorea el și se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată./ Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești?(...)/ Și el, tremurând înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voiești să fac?(...)/ Și s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deși avea ochii deschiși, nu vedea nimic. Și luându-l de mână, l-au dus în Damasc./ Și trei zile a fost fără
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
unui șantaj: în schimbul tăcerii femeia, Hélène, cere să îi devină amantă. Nu mulți ar avea de obiectat la un asemenea șantaj, dar personajul lui Bruckner este prin definitie celibatarul asexuat, pe care apropierea unei femei îl îngrozește, îl face să tremure, să se bîlbîie și să transpire rece. Hélène pune stăpînire pe el, dar nu cu cruzimea vînătorului care știe că își înspăimînta de moarte pradă, ci cu răbdare și încredere că sub mîinile ei bărbatul va suferi o incredibilă metamorfoza
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
bani. Ar fi fost de așteptat ca un astfel de munte al justițiarismului social să ceară să fie primit imediat spre a-și prezenta probele în fața tribunalului, si nu să blesteme că ultima babă de mahala, spumegând de spaimă și tremurând că varga. Perspectiva de a se vedea confruntat cu elucubrațiile pe fundamentul cărora și-a croit o imagine de tribun, de patriot și de incoruptibil îi dă fiori mortali. Curajul lui Vadim e mai subțire decât o mască (fie ea
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
de minciuni care burdușesc publicațiile conduse de Vadim, ca și propriile sale "dezvăluiri" elucubrante (culminând, demențial, cu "jurnalul" Ronei Hartner), ea nu poate fi menționată nici măcar în trecere. Ar fi nevoie de câteva tomuri. Și iată-l acum, în fața noastră, tremurând că varga, făcând pe mortul în păpușoi. Unde e eroul ce voia să ne salveze de ceea ce reprezintă, în viziunea lui încețoșata, relele pământului: democrația de tip occidental, drepturile omului, vecinii de la apus, economia de piață, libertatea. Iată-l ascunzându
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
un occidental: Adevărul este că între europeni și ruși e o diferență că de la ied la hipopotam. E o lume de stupefacții și gigantisme. Dacă mintea noastră merge la dreapta, mintea rusească o ia de-a-ndăratele și săgeată ei de manometru tremura și sare peste intervale. Au alte filozofii, chiar alte matematici. Rusește, una cu trei face între șapte și nouă, minusul e cubat. De două ori patru e unsprezece sau treizeci și cinci". De parca lumea poetica argheziana n-ar fi plină de "stupefacții
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
evadării copilului), nu creează nimic. Mîinile ei împietresc pîinea cinei. Tot astfel cum ochii ei nu văd copilul, cum vocea ei îi refuză acestuia dreptul de a fi. Scriitura lui Pasquali, capabilă de suflul amplu al confesiunii-flux de conștiință, nu tremură nici o clipă, cu nici un rînd, pentru a trăda participarea auctorială. De n-ar fi gestul post-textual, aș spune că nimic nu îmi stîrnește mai mult admirația, la lectură, decît această stăpînire a cadențelor limbii, ca și a nivelurilor alegorice complexe
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
doamne. Cu totul irelevant! Curajul și tăria ți le verifici an fidelitatea față de tine ănsuti, ăn problemele cruciale, nu an traiul de fiecare zi. Nietzsche a avut tăria să-și părăsească pe fata prietenii și ideile din tinerețe, Cioran a tremurat la etajul șase să nu-l pârască lumii Lucien Goldmann". Chiar așa? Livius Ciocârlie face mare caz de vanitatea lui Cioran, de orgoliul sau, pe care se străduia a-l ascunde, dar care ieșea mereu la iveală: "Cioran da un
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
Țara. Unul din cele mai emoționante momente pe care le-am trăit a fost al mulțimii de sute de mii de oameni adunați, la 22 decembrie 1989, în Piața Palatului, hotărâți să doboare dictatură și să redea libertate Țării. Inima tremura când evocă fiecare din evenimentele acestea și cuvintele nu sunt atât de inspirate pe cât ar voi să fie." De altfel, în mod curent scriitorul se oferă să exprime ceea ce publicistul vrea să comunice, pentru a nu fi sacrificata nici o nuanță
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
-se existențial în practicarea spiritului critic. Poate rămâne cineva lucid chiar și atunci când vorbește despre sine? Monica Lovinescu dovedește că da, printr-o carte de memorii de multă vreme așteptată și de curand apărută, La apă Vavilonului. Memorialistei nu-i tremura de emoție mâna cu care ține stiloul atunci când își evocă propria copilărie. O privește pătrunzător pe fetiță care stătea fără să scoată un cuvant în fața unui abecedar, în timp ce tatăl ei, unul dintre cei mai de seamă oameni de cultură ai
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
mai mult, activiștii de partid erau întotdeauna mai deștepți decît ei), greșeau des, se încurcau în contradicții pe care le-ar fi văzut și un școlar, cădeau sub influența altora - si totusi despre ei trebuiau să scrie compuneri și să tremure pentru fiecare litera și virgulă greșită. Și nimic altceva decît ură nu puteau provoca acești vampiri ai sufletelor tinere". Deși perfect îndrituite, următoarele cuvinte ale lui Emil Iordache par aproape inutile: "Nu este exclus ca același sentiment să-l fi
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
vrea să spintece măștile pentru a atinge într-un timp cât mai scurt chipul acoperit de răni. Cand cuțitul care a tăiat cartonul sau lemnul se apropie de carnea vie, aerul e înfiorat de o emoție uriașă. Chirurgul începe să tremure și se îngrozește de ce vede. Aceasta e literatura zilei: o groaza crescândă, o călătorie în adâncul suferinței, un miez al crispării. De aici provine și succesul de care se poate bucura acest tip de literatură. De aici vecinătatea cu gazetăria
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
peste pârâul Șacovăț” la Valea Popii. Practic în cele două lucrări au fost investite din cele 27,68 miliarde de lei vechi primite de la guvern , doar 13,88 miliarde, cam jumătate din bani. “Prejudiciul a fost anunțat în fața primarului. Acesta tremura din toate încheieturile. Era terminat. Expertul i-a spus «Dumneata dai vina pe domnul Ipate. Domnul Ipate a dat 10 miliarde un aconto cum spune Ordonanța 7/2006. Dar primarul ordonatorul principal de credite poate dispune un avans de până la
După trei ani de cercetări s-a făcut lumină în cazul de fraudă de la Todireşti () [Corola-journal/Journalistic/24780_a_26105]
-
e viața boabelor desbine. Mă temeam că ești perfect. Febră. Geana. Febră. Geana. părțite de mâinile ei, ce așteaptă Uite, mă scol și decupez alt tipar. Pun mâna pe ele și suntem iar ca încolțind să iasă din vis. Nu tremura de spaimă în amurg. împreună. 86
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
continuă să sufle tare la munte și în sud-est, și accentuează senzația de rece, iar aerul polar se extinde peste toată țara și maximele scad. Vorbim astăzi de temperaturi între 7 și 17 grade, sub mediile multianuale. În Capitală vom tremura de-a dreptul, pentru că la amiază nu se adună în termometre mai mult de 10, 11 grade, ceea ce înseamnă o vreme rece pentru această dată. Cerul rămâne încărcat de nori, temporar plouă și vântul suflă moderat. UPDATE: Telecabinele de pe Valea
Vremea rea a pus stăpânire pe România: La Predeal, stratul de zăpadă are 10 centimetri () [Corola-journal/Journalistic/25008_a_26333]
-
model tangibil. Electricianul nu e Superman, nici agentul 007, are o familie pentru care se teme, de altfel se teme și pentru pielea lui și când doi agenți ai poliției vin să-i propună un târg la serviciu mâinile îi tremură și tonalitatea vocii îi trădează anxietatea. În fața reporteriței își poate încorda un pic mușchii, e deja o vedetă, e detașat, poate juca rolul, în schimb nesiguranța îl vizitează în câteva rânduri. Wajda a înțeles că Walesa nu trebuie urcat pe
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
el să cumpere că s-a dus vestea Nu Coană Mițo, de data asta am venit să ți le plătim pe că vinde scump... cele furate. Cu librăria Anastasiu și Petrescu-cine poate uita forfota Bătu-v-ar norocul, că mereu tremuram de frică să nu vă de la începerea anului școlar, cu vândutul cărților, al hârtiei înecați. albastre pentru învelit coperțile, cu etichetele și mirosul Mai ales tu bondocule (era vorba de Gică Popescu cernelei Pelican? este o altă istorie. Gogoașe) tu
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
ar deda la unele, dar n-o lasă trufia, așa că le retează scurt: „Ce spui și cine ești mata,/ Ce-n mine cauți să plivești?/ Ce vrei în suflet să-mi strivești?/ Eu nu cer ca să fiu a ta.// Nu tremur și nu-ți stau plăpîndă/ În cale. Nu mă judeca./ Așa cum ești îmi poți pleca./ Zadarnic azi îmi stai la pîndă” etc. (Aceluiaș om). E și exigentă inuman, căci nu vrea să jertfească oricui, ci numai și numai cuiva care
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]