431 matches
-
oameni buni. Am să-ncerc să v ajut.” La auzul acestor vorbe, mulțimea începe să-și manifeste zgomotos satisfacția și-i face loc spre intrarea chioșcului. “Deschide! Sunt primul secretar al județului!” “Îndată, îndată”, se auzi din interior o voce tremurată. Ușa se deschide și demnitarul intră. “Ce caută oamenii ăștia aici?” “Păi, să trăiți, să vedeți, m-au ajutat la descărcarea mărfii...”... “Minte, minte”, făcură cei ce se aflau afară, lângă geam. Și, după un scurt interval de timp, toți
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ar simți ca-n rai. Dar după slujbă îl așteaptă în cel mai fericit caz o gustare bună. Se duc la Phil sau la Hearth Stone, locuri cu mare afluență de bătrâni. Trebuie să fie un bătrân, după mâzgălelile alea tremurate. Atât în biserici, cât și în restaurante, stă cu bilețelul la vedere. Chiar se plimbă cu el în mână, fluturându-l pe sub nas necunoscuților. Dar nimeni nu se arată câtuși de puțin interesat. Și nu se prefac neștiutori. Ar recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
science-fiction se terminau așa.∗ Aceste scene banale cu distrugerea lumii nu dovedesc altceva decît sărăcia minților celor care nu se pot gîndi la altceva. Gura și ochii iluzionistului se căscară și fața i se înroși. începu să vorbescă în șoapte tremurate, care culminară într-un urlet: — Eu nu scriu science fiction! Poveștile science fiction nu au oameni reali în ele, și toate personajele mele sînt oameni reali, reali, reali! Poate că-i pot ului pe cititori cu o desfășurare oribitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
supărare. 6 La amiază ceața s-a spart pentru câteva ore și s-a putut vedea fumul din hornuri, dar nu drept ca o lumânare, cum era în zilele cu vreme frumoasă, ci cocârjat și umil, luând-o în jos, tremurat, ezitând parcă s-o apuce pe-un drum și destrămându-se în fire tot mai subțiri. Pe la patru după-amiaza ceața a înghițit fumul care s-a ascuns în ea, iar pe seară întunericul le-a înghițit pe amândouă. Sub valurile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ce s-ar face englezii fără buzunare?! Acum, Melania, și numai acum, poți să te întorci spre ei." ― Oh, domnule maior, câtă amabilitate din partea dumneavoastră. Nu îndrăzneam să-mi închipui că veți avea timp... Îi întinse mâna cu un zâmbet tremurat. ― Mi-am îngăduit să vin cu un prieten. Îl interesează obiceiurile noastre... Inspectorul Stanley de la Interpol. ― O idee fermecătoare... Biata Valerica și domnul Panaitescu vor fi extrem de mișcați. Chiar și domnul Popa, deși, dacă vă amintiți, era puțin morocănos... Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privire caldă: "Nu-ți fă griji, draga mea, habar n-are de planul tău. Dacă ar fi simțit ceva, fii sigură că nu-ți accepta invitația". Își coborî pleoapele. Genele aruncau o umbră albăstrie peste chipul colorat. Spuse cu voce tremurată: ― Nu mai am răbdare. Sânt atât de emoționată... Cristescu făcu ochii mari: ― Nu înțeleg! ― Știți, vestea aceea bună... Sânt incapabilă să mă gândesc la altceva. ― Ah! Maiorul începu să rîdă: Am discutat cu medicul lui Doru Matei. ― Dumnezeule! Și? ― în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
două degete. ― Aș vrea să-mi îngăduiți, domnule, să plec acasă. Nu mă simt deloc bine, iar medicul mi-a recomandat să nu mă culc mai târziu de ora 10. ― Astăzi veți face o excepție. Altcineva? Bătrâna reluă cu glas tremurat. Își arătă mâinile fragile. ― Eu nu vă pot fi de nici un ajutor. Nu înțeleg de ce vă împotriviți. Doamna Miga îi aruncă o privire ascuțită: "Toată viața ei a fost o tîmpită! Gândește ca o copiliță de 7 ani". ― O să vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prin casă un unguent sulfamidat și-i oblojise de bine, de rău obrazul și mâna. Tânărul Miga ținut la respect de pistolul cârnului le arunca priviri buimace. Se așezase pe primul scaun, lângă Melania Lupu. Bătrâna îi atinse brațul zîmbindu-i tremurat. ― Ai crescut mare, Săndel. Îl măsură printre gene: "A luat ochii de la Florence. Gura e a lui Șerbănică. Bărbia are gropiță... Pe vremea ta, draga mea, asta însemna două căsătorii. Când era mic, maică-sa îl purta cu bluze ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
drept un adevărat festin. Sculptorul sorbi lacom apoi puse decepționat ceașca pe masă. Lichidul cafeniu era aproape rece, prea diluat, fără suficient zahăr. "Hm! Femeia asta n-o să moară în sărăcie." ― Nu vă e foame, domnule Matei? întrebă cu zâmbet tremurat Melania Lupu. ― Nu prea... ― Cred și eu, interveni cu glas șuierător Valerica Scurtu, după ce a dat iama azi-noapte prin oale! Refuzase tratația bătrânei și mușca dintr-un șnițel rece. Izbucni dezlănțuită: Nu ți-e așa, un pic de jenă? Matei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu opturile cu mustăți și coadă bârligată din abecedarele vechi. ― Oricum, dezertarea lui Panaitescu reprezintă un act criminal, față de nevastă-sa, bineînțeles. Adăugă moale: Și dacă ceea ce mi-ați relatat corespunde realității... ― Credeți că v-am... mințit? Melania Lupu zâmbea tremurat. O pânză de lacrimi îi inunda ochii. " Așa, draga mea, doar știi că-ți stă bine când plângi. Ești singura femeie bătrână din câte cunoști care-și poate permite să plângă fără ca asta s-o urâțească. Acum se va simți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mutre? Matei se înecă. ― De criminali, vezi bine! ― În sfârșit, oftă bătrânul. Până acum eu eram capul răutăților. ― Mutra nu te absolvă, papa, doar în filme ucigașii au figuri de-ți vine s-o rupi la fugă. Melania Lupii surâse tremurat: ― Încercați să vă gândiți la altceva. ― De pildă la Valerica, nu? Sculptorul urla de râs. Nefericita și-a atins scopul! Are în sfârșit un bărbat... ― Ești cel mai dezgustător individ pe care I-am cunoscut vreodată! ― Serios? Ia mai consultă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nervi, pregătiți-vă așadar cu ce-o să mai fie, În ce mă privește, eu sunt resemnat, spuse Marçal, și imediat spre Cipriano Algor, Și tata, Eu sunt resemnat de mulți ani, de când s-a născut, În sfârșit, toată puterea femeii, tremurați, bărbaților, tremurați și temeți-vă, exclamă Marta. Olarul nu urmă de astă dată tonul jovial al fiicei lui, ci vorbi serios și senin ca și cum aduna unul câte unul cuvintele care rămăseseră în urmă, în locul unde fuseseră gândite și lăsate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
glasul meu ar fi făcut parte din fundalul sonor și i-ar fi priit să adoarmă. Continua să-și mângâie buzele cu lingurița goală. La care s-a adăugat un imperceptibil freamăt al genunchilor strânși și deschiși ritmic, un ușor tremurat al bazinului, umflarea sfârcurilor sub pânza de in. Eram încurcat. Tocmai încercam să găsesc o scuză, când ea a tresărit, s-a uitat la mine lung, a citit ceva în ochii mei și s-a sculat brusc să pună cupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-ai văzut? - Sigur. Arătai ca... o cobră cu fălcile lățite și fâlfăitoare. - Cam așa... plus fața lui Pampu. - Care Pampu? - Primul meu... prieten. Pot să m-așez? - Sigur că da. Stai unde vrei tu. Zogru vorbea cu vocea ușor tremurată, iar inima îi bătea într-un ritm nebun, dar era mulțumit de cum vorbise. S-a așezat cât de departe a putut, pe un scaun de lângă fereastra de la stradă. Pe Calea Victoriei trecea un copil, apăsându-și amuzat călcâiele în asfaltul topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ce naiba or fi aflat ? Înghit în sec, cu gura brusc uscată. — Ce anume... — Nu, nu, nu. Nathaniel își duce un deget la buze. Prea târziu. O să ai parte de surpriză, fie că vrei, fie că nu. — Surpriză ? îngaim cu glas tremurat. — Haide. Te așteaptă cu toții. Închide ochii... Cu un braț mă ia de mijloc, iar cu celălalt îmi acoperă ochii. Pe aici... hai că te conduc eu... În timp ce pășesc în întuneric, condusă doar de brațul lui Nathaniel, aproape că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o vedere mai de ansamblu... ARTUR: Tu unde locuiai? GARDIANUL (În transă.): Și ce discursuri ținea guvernatorul, ce discursuri! Îți venea să plângi, până și osânditului îi dădeau lacrimile... Iar corul de copii pierduți începeau să cânte... (Intonează cu vocea tremurată.) Nu-ți fie fricăăă de o casăă nouăăă.... Și lasăăă... și lasăăă... (Rușinat.) Am uitat... ARTUR (Îmbărbătându-l): Nu-i nimic. Lasă. GARDIANUL (Caută sprijin moral.): S-a zis cu mine... Mă duc... Mă curăț... Toți îl cântau... Se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scurte, exista totuși o sursă de adevăr - una singură. Și în clipa aceea în întuneric s-au auzit pârâiturile și hârâitul paraziților de pe unde scurte, câteva cuvinte în franceză, o frântură în germană, o bucățică din Simfonia I de Brahms tremurată ca și cum sunetul ar fi venit printr-o membrană întinsă de cauciuc și apoi, tare și clar: Sunt Howard W. Campbell, Jr., unul dintre puținii americani liberi care au mai rămas și vă vorbesc din Berlinul liber. Vreau să-i salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și atunci a mai mai făcut una și i-a zis X. Asta e istoria noastră. E o istorie foarte scurtă. Am deschis primul album. Avea coperțile îmbrăcate în catifea roșie și o etichetă pe care scria, într-o caligrafie tremurată, AG. Am dat pagina semitransparentă. - Acum o să înțeleagă, spuse una din fete. Ce era de înțeles? Erau niște poze vechi în alb și negru, sau mai degrabă în maroniu și alb, înfățișând o fetiță de două-trei luni în pielea goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
diferite de cele ale caimanului. Anaconda duhnește a mortăciune. Ceva se mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța, focaliză mișcarea și apăsă pe întrerupător. Licărirea nu depăși scânteierea unui chibrit, dar fu de-ajuns ca să lumineze ochii caimanului: două focuri de cărbune, distingându-se ca niște periscoape pe luciul apei. Privirea îi era lacomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru că, deși fără prea multă tragere de inimă, Alice considerase că era mai bine să nu-i arate maică-sii periuța de dinți reciclată care, despuiată de perii din vârf, încovoiată cu ajutorul apei calde și pictată cu niște stele cam tremurate, devenise ceea ce Jake descrisese, atunci când i-o prezentase lui Alice, o „brățară de naștere“. Mama lui Alice a decis să schimbe subiectul. În legătură cu botezul Rosei, a spus ea veselă. Dacă vreți, puteți să folosiți grădina noastră. E perfectă pe timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o exagerare. Chiar și pentru o casă care se numea Piele. Silueta, care se apropia și putea fi distinsă prin geamul de la intrare, cânta ceva. —Tu ești vântul din aripile mele, a declarat ea cu o voce răgușită și ușor tremurată când a deschis ușa. —Laura! Alarmat, Hugo și-a încleștat mâna pe dosarele pe care le ținea sub braț. —Bună, sexosule! Ai o ruletă în buzunar sau ești doar bucuros că mă vezi? Nu doar replica era de prost gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sufletul îi cere.” Vântul adia în falduri perdeaua... Luna, palidă și rece, plutea printre scame de neguri, ca un talger de argint... Amândoi stăteau în fața ferestrei și se uitau la spuza de stele risipite pe cerul negru. Țârâitul mărunt și tremurat al unui greieraș, cricrL.cri-cri, părea că răspunde tremurului stelelor. Cassiopeea sclipea strălucind sus pe vârful bolții cerești, sub Steaua Polară, lângă ea, Andromeda trona strălucitoare în mijlocul cerului. Dedesubt tremurau sclipind steluțele Ursei Mici, iar dedesubtul ei, Ursa Mare stătea sprijinită
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
miracol.!” se extazie el transfigurat. Mai multe steluțe, ca un snop, se revărsă lăsând dâre roșii pe cer. Una mare și luminoasă, trase o vrâstă lungă pe tot cerul apoi, se stinse. ”- A murit un om!” murmură Vasilica, cu glas tremurat. - Hm... moartea! Taina morții, Fată dragă, stă în centrul tuturor religiilor de pe pământ... Ea este viața veșnică din lumea ”de dincolo”, lume pe care n-o putem nici ști, și nici ghici, căci nimeni n-are acest har ceresc de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în inimă, în piept, se urcară la tâmple, le simțea în creier. -De ce, Doamne, nu mi-ai luat graiul, atunci... de ce a trebuit s-o supăr?!... Și, așa, frângându-și sufletul, o auzi, parcă, murmurând un cântec cu glas tremurat abia șoptit. ”... Mi-ampărăsit mama singură, Intr-o casă pardosită cu necazuri și lut, In noaptea aceea cu zăpadă. îngerii călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârău. Si nu vedeam sfârșitul în față. îngerii căzură în urmă pe drum
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îi fulgeră inima. - Dacă păsărica întruchipează sufletul Fetei!... își zise el. Și alunecă în genunchi lângă mormânt. Gândul lui era un amestec ciudat de superstiție și de bun simt. Să mă rog să doarmă în pace!... murmură el cu glas tremurat. Era singur cu Fata lui, inima îi era liniștită... Închise ochii pentru o clipă, îngropându-i toate dorințele. Tăcerea din jur îi coborî în suflet ca o piatră de mormânt. Inima îi bătu mai tare în piept... loviturile ei răsunau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]