311 matches
-
safari” adevărat pentru că nimeni nu ucide aceste frumoase exemplare, ci doar le imortalizează cu aparatură foto fără blitz, dar, ca parc zoologic care conservă speciile și le asigură reproducerea merită din plin vizitat și admirat. În final, la ieșirea din trenuleț, te așteaptă restaurantul Ulu Safari, de 600 de locuri, pentru a te bucura dacă dorești, de o gamă largă de meniuri din bucătăria internațională. Chiar și aici, la ieșire, se aud sunetele misterioase ale junglei, de la urletele nocturne, răgetele fiarelor
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
sperăm că aceste frumuseți ale naturii nu vor dispărea din junglele, apele, văzduhul și pădurile lumii! La marginea junglei, vizitatorii se dispersează printre mulțimea rafturilor cu suveniruri ale buticurilor. Noii veniți așteaptă cuminți la cozile care îi conduc la vagoanele trenulețelor ce vin unul după altul, furișându-se încet prin junglă; sunt alți și alți vizitatori din întreaga lume. Pe o scenă largă în Entrance Plazza poți admira spectacolul cu foc dat de membrii unui trib din Borneo, pe jumătate dezbrăcați
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
primul motor electric în 1834 și-l experimentează cu succes în 1838 pentru propulsia cu elice a unei bărci pe Neva, iar Edison iluminatul electric în 1879. Tot în același an, Siemens - Halske prezintă la Expoziția meseriilor de la Berlin primul trenuleț electric care, pe o linie circulară transportă în vagoane chiar "cucoane și niște bărbați cu mustăți", iar, 2 ani mai târziu, dă în exploatare curentă la Berlin primul tramvai electric. În paralel în America se fac eforturi similare pentru diverse
PAŞI PRIN ISTORIE. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1018]
-
fără tine? Da! Am plâns de mila copiilor din România și i-am mulțu mit lui Dumnezeu că muncesc aici. Pachete trimisesem cu câteva zile mai devreme. Cozonaci, pulovere, pijamale, ciocolată, pampers pentru nepoțelul meu, jucării (i-am trimis un trenuleț electric), șampoane și ciorapi. Mi s-a spus: „Mamă, orice ai trimite e bun, pentru că n avem nimic. Toți banii îi dăm pe mâncare!” I-am făcut și mamei mele un pachețel cu papuci pufoși, dulciuri și-un pulovăraș. L-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pruncului din iesle. Atunci observă cum mâinile-i erau goale. Toți i-au adus câte ceva, numai el nu. Strâmtorat, spuse repede: “Îți promit cel mai frumos lucru pe care-l am. Îți voi dărui bicicleta mea cea nouă. Ba nu, trenulețul meu electric”. Pruncul din iesle dădu din cap și spuse: “Dar nu vreau trenulețul tău electric. Dăruiește-mi ultima ta compunere!” “Ultima mea compunere? Se uimi băiețelul, dar pe ea este scris insuficient!” Tocmai de aceea o vreau, răspunde pruncul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
câte ceva, numai el nu. Strâmtorat, spuse repede: “Îți promit cel mai frumos lucru pe care-l am. Îți voi dărui bicicleta mea cea nouă. Ba nu, trenulețul meu electric”. Pruncul din iesle dădu din cap și spuse: “Dar nu vreau trenulețul tău electric. Dăruiește-mi ultima ta compunere!” “Ultima mea compunere? Se uimi băiețelul, dar pe ea este scris insuficient!” Tocmai de aceea o vreau, răspunde pruncul Isus. Să-mi dai totdeauna ceea ce nu este suficient. De aceea am venit pe
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pruncului din iesle. Atunci observă cum mâinile-i erau goale. Toți i-au adus câte ceva, numai el nu. Strâmtorat, spuse repede: “Îți promit cel mai frumos lucru pe care-l am. Îți voi dărui bicicleta mea cea nouă. Ba nu, trenulețul meu electric”. Pruncul din iesle dădu din cap și spuse: “Dar nu vreau trenulețul tău electric. Dăruiește-mi ultima ta compunere!” “Ultima mea compunere? Se uimi băiețelul, dar pe ea este scris insuficient!” Tocmai de aceea o vreau, răspunde pruncul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
câte ceva, numai el nu. Strâmtorat, spuse repede: “Îți promit cel mai frumos lucru pe care-l am. Îți voi dărui bicicleta mea cea nouă. Ba nu, trenulețul meu electric”. Pruncul din iesle dădu din cap și spuse: “Dar nu vreau trenulețul tău electric. Dăruiește-mi ultima ta compunere!” “Ultima mea compunere? Se uimi băiețelul, dar pe ea este scris insuficient!” Tocmai de aceea o vreau, răspunde pruncul Isus. Să-mi dai totdeauna ceea ce nu este suficient. De aceea am venit pe
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Rocă stilizată, fasonată de ferestrăul Îngerilor, cum zice un poet catalan, personalizată: un monah, o santinelă, o păpușă, un cap de mort, un deget, un clopot. Wagner s-ar fi inspirat din Montserrat pentru Parsifal. turiștii urcă sus cu un trenuleț cu cremalieră care se agață de stânci, modern, elegant, sigur. În fața mea, un cuplu din Ucraina de Sud, atrași de faima acestui centru spiritual, intimidați de volubilitatea celor din jur. Un manuscris din secolul al xII-lea ne spune că
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
depărtare de moară - unde locuia cel care strângea uiumul - și imediat îmi dă în primire cotigarul și calul care trebuia să le folosesc pentru transportul sacilor cu făină de la moară la linia mică a căii ferate pe care circula un trenuleț mic, cam la o distanță de 300 m. de moară. Dimineața, la ora patru, trebuia să mă scol, să înham calul la cotigar, să merg la moară, să pun în saci și să-i încarc cu 50 de kilograme de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ora patru, trebuia să mă scol, să înham calul la cotigar, să merg la moară, să pun în saci și să-i încarc cu 50 de kilograme de făină pe fiecare, să-i transport de 2-3 ori pe săptămână la trenulețul care trecea dimineața la ora 5. Când sosea trenul, descărcam sacii, îi tăbârceam în vagonul trenulețului care îi înmagazina și transporta pe Valea Asăului, unde sute de muncitori lucrau la tăiatul pădurii. Apoi mă întorceam, băga m calul la grajd
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pun în saci și să-i încarc cu 50 de kilograme de făină pe fiecare, să-i transport de 2-3 ori pe săptămână la trenulețul care trecea dimineața la ora 5. Când sosea trenul, descărcam sacii, îi tăbârceam în vagonul trenulețului care îi înmagazina și transporta pe Valea Asăului, unde sute de muncitori lucrau la tăiatul pădurii. Apoi mă întorceam, băga m calul la grajd, îi dădeam de mâncare, îl adăpam și mă ocupam de curățenie în grajd și în curte
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
tot un de îmi spunea unchiul, doar eram supraveghetorul morii domniei sale, nu? Făceam niște eforturi supraomenești, la vârsta mea, să încarc saci în cotigar, saci de 50 de kilograme fiecare și apoi să-i descarc, ridicându-i înăuntrul vagonului la trenulețul care avea timp de sosire și de plecare. Adică trebuia să fii repede în executarea operațiilor de încărcare descărcare! Seara, istovit de muncă, mergeam la culcare, după ce mâncam te miri ce, ca și cel cu strânsul uiumului. Patul meu era
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de la Comănești la gara Asău. Apoi, de acolo se îndrepta spre munți, până la mina Livada. Pentru că distanța între localitatea Lăloa ia și mina Livada era mare, minerii nu reușeau să ajungă pe jos, și atunci ei erau transportați de acel trenuleț, cu locomotiva mică și care scotea în urma sa un fum gros, respirat de mineri. Tot pe acest traseu circula și o altă locomotivă a fabricii de cherestea, până la gara Asău. De aici, la diferite ore distanță, o locomotivă făcea la stânga
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
scăldând, mai ales, ocupanții din față. Persoanele din spate sunt și ele stropite, dar nu udate până la piele. Trebuie să recunosc că a fost o zi obositoare din cauza prea multor emoții, chiar dacă au fost pozitive. La întoarcere am luat un trenuleț simpatic, ce semăna cu un metrou, în care te urci direct de pe peron, apoi am coborât în gara Tokyo. De aici am continuat drumul spre Asakusa cu taxiul. În timp ce așteptam rândul la taxi, Criss a recunoscut o vedetă de la televiziunea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
la jumătate de oră depărtare de Fort Worth. Oraș cu 300.000 de locuitori, centru mare industrial și comercial. La Dallas rămânem o zi pentru a vizita marea expoziție centenială a statului Texas (1836-1936). Expoziția centenială cuprinde numeroase pavilioane. Un trenuleț electric ușurează transportul de la un cap la altul. Ce mă atrage mai mult e sectorul zootehnic și cel a mașinilor agricole. Marele industriaș Ford are un imens pavilion În care sunt expuse toate Încercările lui, În cursul unei vieți, pentru
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
marginea orașului. Aici urcăm într-un minitren de Disneyland, format din vagonete roșii. Cineva glumește: „Acesta ar trebui să fie Trenul Scriitorilor!”. De ce nu? Nu e nevoie să nimerești neapărat într-un TGV pentru a te considera un spirit itinerant. Trenulețul ne poartă printre vile cochete, acoperite cu olane, printre grădini frumos aranjate și pâlcuri de palmieri înalți, spre punctul de destinație, cunoscut doar gazdelor noastre portugheze. Gândurile lor sunt nepătrunse (numai dacă nu-ți propui să le penetrezi telepatic), și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unui lup care stă la pândă, Dealul Lupului, la fel ca denumirea localității. Vintilă picta nu știu pentru a câta oară celebrul său tablou cu răsărita soarelui și muzicanți, dovada unei lipse de inspirație. Majoritatea tablourilor sale erau cu dovlecei, trenulețe, floarea soarelui și muzicanți veseli. O anumită temă pe care o cam tot repeta, schimbând ici colo câte ceva. Plimbându-mă fără nici un rost, negăsindu-mi liniștea și locul, dau peste o stivă de lemne de foc care scăpase de frigul
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și acum - și miroase a urs peștera. Încins miroase, stătut. Între rugi de zmeură și ferigi buboase. Femeile n-aveau dreptul să pătrundă acolo. Doar războinicii. Spune și asta ceva despre originea sacrului. Și războinicii ăștia, odată, au atacat un trenuleț care ducea bușteni la Fabrica de Hârtie. Pe mecanic l-au imobilizat și l-au legat de un copac. L-au lăsat acolo, la Stâlpul Infamiei. O față palidă ca mecanicul nici nu merita un alt tratament. Unul care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de profesorul de fizică Grozav. Așa am renunțat la orele suplimentare. Aveam mai mult timp liber, pentru joacă și celelalte preocupări, ca de exemplu: confecționarea diverselor obiecte din lemn, carton și alte materiale reciclabile. Astfel am construit, în miniatură firește, trenulețe și vagoanele de cărat lemne sau cărbuni, vaporașe, corăbii cu pânze, pe care le puneam în funcție pe râulețele din împrejurimi. Toate aceste lucrări au făcut obiectul unor expoziții de lucrări practice ale elevilor, care se organiza la sfârșitul fiecărui
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dintre limbajul cărții lui (atît cît se aude în film) și limbajul cinematografic al lui Schnabel. Atunci cînd Bauby compară barăcile spre care dă terasa spitalului cu un oraș-fantomă din Vestul Sălbatic și suburbiile din depărtare cu o machetă de trenuleț electric, Schnabel lasă ambele comparații să treacă neilustrate și spectatorul le poate aprecia expresivitatea și grația. în schimb, atunci cînd Bauby ne povestește că spitalul a fost cîndva una dintre caritățile preferate ale împărătesei EugØnie și că Nijinski a repetat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sau ocean, era "vecină cu noi", urcușul pe Corcovado începand chiar din fața Consulatului și de pe terasa noastră putând oricând să-i aruncăm Sfântului o privire de mulțumire pentru brațele sale protectoare. Sus se ajungea fie cu mașina, fie cu "bondinho", trenulețul care pleca exact din stația aflată vizavi de noi. Stânca golașă a început să fie împădurită cu un secol în urma, iar "trenulețul" a început să funcționeze în 1884, pentru a facilita accesul turiștilor la vederea panoramică din vârf. Monumentul Cristo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Sfântului o privire de mulțumire pentru brațele sale protectoare. Sus se ajungea fie cu mașina, fie cu "bondinho", trenulețul care pleca exact din stația aflată vizavi de noi. Stânca golașă a început să fie împădurită cu un secol în urma, iar "trenulețul" a început să funcționeze în 1884, pentru a facilita accesul turiștilor la vederea panoramică din vârf. Monumentul Cristo Redentor, înalt de 30 de metri, realizat de inginerul Heitor da Silva Costa în colaborare cu sculptorul francez Paul Landowsky, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
da Silva Costa în colaborare cu sculptorul francez Paul Landowsky, a fost inaugurat în 1931. Este construit din beton armat, pe un piedestal de 8 metri (care adăpostește o capelă ce poate primi 150 de persoane). De la ultima stație a trenulețului până la platforma unde se află statuia se urcă 220 de trepte, efort notabil, ținând cont și de climă, dar merită. Priveliștea de sus a orașului, a golfului Guanabara, a podului Niteroi, de 12 kilometri, a nesfârșitului ocean este de nedescris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Drumul pr)fuit pe care mergem șerpuiește prin zonă locuit). Pe lang) casele banale cresc cr)ciunițe roșii („Steaua Cr)ciunului”). Și aici se g)sesc relicve române. Ajungem la un teren de baschet, apoi la sinele ruginițe ale unui trenuleț pentru copii. Mai departe d)m de niște locuințe separate, pentru tinere de optsprezece ani, de un muzeu de antichit)ți și o sal) de jocuri. Un puternic miros de vite vine dinspre p)sune. Îi spun lui John c
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]