5,174 matches
-
Și de cauze pierdute, printre notațiile, avînd atingere cu stilul colajelor de fapt divers (dar cît de pătrunzător, uneori...) din anii '80, unui adolescent sensibil, naiv, poate, dar nu ușor de păcălit. Ce se va alege, te întrebi, citind și tresărind, de nădejdile lor, de fricile noastre?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
România talk-show-urilor lui Gâdea, Ciutacu, Răzvan Dumitrescu sau Mircea Badea cine-a fost Václav Havel? Cine, din generația celor născuți cu sticla de Coca-Cola la gât, cu punga de cartofi prăjiți în frigider și cu computerul pe toate gardurile, mai tresare la gândul că au existat oameni al căror curaj a dărâmat zidurile dictaturii? Pe cine mai impresionează că zbirii comuniști au ținut în lanțuri sute de milioane de oameni, când cântecele de sirenă ale neocomuniștilor sună din nou atât de
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]
-
de care se temea, și rămânea în prag un timp, privind aceeași masă din sufragerie, pe care farfuriile nu-și mai aveau locul, și bucătăria prea ordonată, fără miros de mâncare? Cum puteau fi nopțile ei, când se tot trezea, tresărind, în cămașa umedă pe care șovăia să o schimbe, și ochii, năuci de somn, i se opreau cu spaimă, amintindu-și, pe licărul însângerat al candelei?" (p.177) Autoarea recompune aici angoasele mamei, imaginându-și propriile sale angoase, într-o
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
nemuzicalele urlete și răcnete în care ne ducem viața. Acele sonorități s-au suprapus unui teritoriu la care poate că am visat mereu, dar nu l-am văzut decât atunci când, într-un fel straniu, am simțit că e prea târziu. Tresar, din acest motiv, de fiecare dată când aud muzica involuntară a cicadelor, ca în fața unui semn pe care mi-l trimite o lume mai bună. E un vis cu ochii deschiși, o promisiune a fericirii. Poate că nu e nimic
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
faptului că exiști:/ o fântână în care/ nu-ți poți vedea umbra. decât aruncându-te” (p. 14); „Un copil aleargă pe cărare/ o pasăre alunecă în zbor -/ fiecare fuge de altcineva” (p. 19); „Din umbra tăcerilor pline de lașitate/ a tresărit o frunză proaspătă/ care spune adevărul pădurii./ Din scorbură în scorbură” (p. 29); „O umbră a încercat/ să-mi spargă fereastra./ Eram singur./ Și întunericul din jurul meu/ mai puternic” (p. 35); „Hai să mergem la țară.../ să ne așezăm sub
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
de responsabilitate din partea celui care era deja atunci suspendat cu privire la situația din România pe care a calificat-o drept o lovitură de stat. Este o afirmație extrem de gravă care a cutremurat pe mulți români. Probabil au fost oameni care au tresărit și în străinătate. Oamenii și-au dat seama după aceea că totul este legal și legitim și nu poate fi vorba despre o lovitură de stat. Acest lucru a făcut extrem de mult rău în străinătate", a spus Călin Popescu Tăriceanu
Tăriceanu: E o afirmație extrem de gravă. A cutremurat pe mulți by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28690_a_30015]
-
plăcea însă un titlu poate mai abstract, mai incoerent față de substanța cărții. De țâțe și de toate celelalte steaguri ale trupului și ale privirii vorbește însăși fiecare pagină a volumului, fiecare poem. De ce să mă previi de ceea ce îmi va tresări, la lectură, în pupilă? Încă o dată; dacă ți se pare absolut necesar sensibilității și glasului tău, păstrează- l”. Bogza acceptă cu stoicism - deși, din nou, lipsit de servilism - până și bobârnacele de filozofie avangardistă, aplicate de Stephan Roll, singurul care
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
lui cu tot cu minunea asta de serviciu. Floricica Lențicăi îl căuta noaptea în școală pe iubitul ei Diavolul, plină de rîvnă în a-i dovedi că mesajul ei nu fusese vorbă-n vînt. Te iubesc-te iubesc-te iubesc și el tresărind la auzul bătăilor în geamul oficiului, sîngele lui bătrîn iuțindu-se, preluînd din zbor nerăbdarea acelor bătăi. Îl asalta cu trupul ei de pisică maidaneză, cu șolduri înguste și sîni cît pumnul, părînd să-și revendice dreptul la o feminitate
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
clipe la aparat, întinse mâna să sune din nou, dar renunță. Încet, parcă pentru a nu-l auzi nimeni, aplecat din spate, se duse la una din ferestre și o deschise larg. Ici-colo, câte o lumină, în rest, beznă. Brusc tresări, plecau tinerii. Din holul imens răsunau râsete. Mai veniți, am vorbit cu un coleg de-al lui Geo, mâine am o casetă trăsnet. Să-l aduceți și pe Răducu, altfel nu vă dau drumul în casă... Ilona se culca cu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
masă, parcă pentru a-l avea la îndemână dacă pe ușă ar fi pătruns revoluționarii. Când, spre miezul nopții, la televizor se difuză o declarație a generalului Iulian Vlad, prin care anunță că securitatea este alături de popor, de revoluționari, Gheorghe tresări ca trezit brusc din somn, poate chiar adormise, își luă arma și, fără să spună ceva, se ridică încet, oftă prelung și ieși în curte. Bătrâna sări imediat, uitând de baston și de boală. Făcu precipitat doi pași spre ușă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în stradă, îi instigă, sparg geamuri și fură împreună cu ei, așa cum au făcut și la Timișoara... Dumnezeii mamei lor de bandiți!! Se lăsă brusc liniștea, dar numai pentru o clipă, căci lătratul câinelui de afară îi făcu pe toți să tresară. Gheorghe chiar se albi la față, bâjbâind înfrigurat cu mâinile pe masă, căutând parcă ceva. E Petrache! strigă Lucica, ieșind ca o furtună și lăsând ușile deschise. La el nu bate câinele, mamă, șopti bătrâna, fără a fi auzită de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
piept, un Kalașnikov modernizat, desigur, cum remarcă același șugubăț. Dintr-un colț al ecranului, un bărbat voinic, îmbrăcat într-o ținută de camuflaj ca-n filmele americane, cu barbă albă, înarmat și el până-n dinți, privea fix, fără să-i tresară nici un mușchi de pe față. Nimeni nu-l auzi vorbind, iar Petrache, cum avea să relateze mai târziu, se trezi aducându-și aminte povestirile mamei sale, pe care nu și-a explicat niciodată de unde le aflase bătrâna, legate de garda legionarilor
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Iar tu ce notezi? O viață numai asta ai făcut... ședințe și iar ședințe... Hai, mamă, să facem focul în bucătărie și să le dăm să mănânce, că nu se știe ce va mai fi și azi... Cei doi activiști tresăriră parcă la comandă și se priviră în tăcere, încercând, poate, să găsească răspuns la vorbele Elenei. Are și ea dreptate, Gheorghe, știi că oamenii din comună de la noi ajunseseră de plâns... Mai furau toamna de la colectiv, doar ca să aibă cu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Își făcea cruce și bolborosea ceva, fără ca nimeni să-l audă sau să-l înțeleagă. Elena alergase și ea din cealaltă cameră, imediat după bărbat, dar apoi se așezase și acum stătea calmă pe scaunul din fața televizorului, fără să-i tresară un mușchi pe fața încă tânără și frumoasă. Doar din când în când, ofta încet, cu milă parcă. Bătrâna își reveni prima. Umplu un pahar cu vin, vărsă câteva picături pe jos, își făcu o cruce mare, apoi bău, fără
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
îndrăznească?! Nu mai continuă, își trase un scaun și se așeză încet lângă Elena, cuprinzând-o de după umeri. După câteva minute, se ridică și începu să străbată încăperea, apoi se opri în fața primarului. Îl bătu încet pe umăr, iar Dumbrăveanu tresări și se trezi bolborosind: Mama ta știe ce spune, nu degeaba a îmbătrânit... E pedeapsa Celui de Sus. Au distrus bisericile, iar oamenii i-au blestemat... S-a dus totul dracului... Totul! Bine măcar că a luat puterea Iliescu, altfel ar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
se dezbrace, și în câteva clipe adormi. Elena trase un scaun lângă pat, luă pachetul de țigări de pe masă, păru a sta în cumpănă câteva clipe, apoi își aprinse o țigară. Nu mai fumase din facultate. La un moment dat, tresări brusc: Gheorghe bolborosea prin somn ceva. ,,Ce faci, Ilona?” reuși femeia să deslușească. Nu spuse nimic. Se ridică și se așeză în celălalt colț al camerei, pe scaunul preferat al soacrei. Izbucni apoi într-un plâns tăcut, privind din când
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
spre piața centrală, de unde se auzeau strigăte înfricoșătoare. Nu alergaseră prea mult, când, la primul colț al străzii, dintr-o tanchetă, se trăsese în direcția lor. Căzuse pe caldarâmul rece, apoi nu mai știuse nimic... Zgomotul încuietorii o făcu să tresară, să se strângă involuntar sub plapumă. Ușa se deschise încet și un bărbat tânăr, îmbrăcat în alb, se apropie cu grijă, atent să nu facă zgomot. Când îi văzu ochii mari, albaștri, larg deschiși, se opri pentru o clipă, dădu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
facă bani. Are un ,,ARO” nou, diesel... M-au dus acasă băiatul de la bar și o femeie de serviciu. Elvira nu dormise nici ea toată noaptea. Nu m-a întrebat nimic. S-a uitat lung la mine, fără să-i tresară nici un mușchi. Doar câteva lacrimi i s-au scurs pe obraz. M-a dezbrăcat ca pe un copil și m-a schimbat în pijamale. Apoi, tot fără să spună nimic, s-a retras în bucătărie să pregătească masa festivă. Ultima
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
care încet se diluează, devine guturală și scrâșnește ca un pas apăsat pe zapada proaspătă. Înaintez greu și picioarele ascultă de o voință a lor, străină mie. Pământul se deschide sub mine și cad într-o avalanșă mută de lumini. Tresar și mă trezesc pentru o clipă. Maria își împleticește brațele și picioarele în jurul meu. Adorm cu gândul că, la primăvară, există o șansă infimă să-mi găsesc rucsacul prin prăpăstii și poate chiar să recuperez câte ceva de prin el, măcar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
minunat ziua, când îi colind străzile, muzeele și bisericile, dar în care seara mă simt stingheră și mai singură ca oricând. M-am obișnuit și cu asta. Nu voi lăsa singurătatea să îmi cen zureze viața. Is this seat taken? Tresar. Un domn îmi cere permisiunea să se așeze pe locul din fața mea. Remarc că seamănă ușor cu Sean Connery, dar ceva mai tânăr. Vă rog, luați loc, este liber. Gândesc în completare: la fel ca și locul din viața mea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
făcuți în casă. Englezul s-a uitat la ei, dar nu a îndrăznit să guste. La tobă s-a încruntat și a refuzat și lebărul. Venise pentru doi bucate de pastramă. Când măcelarul s-a răstit la el, clientul a tresărit și și-a scăpat umbrela. Nedumerit, s-a uitat în stânga și în dreapta, dar cei de față păreau să aprobe vorbele apăsate pe care englezul nu le înțelegea. Nu mai putea nici să clatine din cap că nu, speriat de tirada
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se întâlnească cu un coleg din facultate, pe care nu-l văzuse de multă vreme. Apoi din nou tăcere. Îmi plăcea. Era o tăcere con fortabilă. Muzica era perfectă pentru starea mea. O moleșeală plăcută m-a cuprins încet. Am tresărit la auzul soneriei telefonului. Era Tudor. Voia să știe unde sunt, dacă am pornit. I-am spus că în cel mult două ore voi ajunge acasă. Și iarăși tăcere. Simțeam nevoia să aflu mai multe despre străinul de lângă mine. Dar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
salutat și am plecat la drum. La volan, mi-am tot repetat prima frază a unei povestiri scrise de Carver: „Un bărbat fără mâini a venit la ușă să-mi vândă o fotografie a casei mele, până când am adormit“. Am tresărit chiar când mașina verde izbea un parapet și m-am ținut bine de volan. Atârnam încă în centură, mașina se răsturnase, când am auzit o voce de femeie: Bă iatule, trăiești, trăiești, băiatule, în timp ce două palme umede îmi mângâiau obrajii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vânt, izbucnire zburătăcită de aripi. Un luceafăr îi înflori în ochi, altul îi crestă gura mușcată de vânt, ca o rană vie. Un zgomot de crengi rupte și bolovani rostogoliți vesti de departe trecerea Cerbului. Boncăluitul lui răscoli pădurea. Cerboaica tresări, cu inima sărindu-i din piept: "Așa nu se mai poate! Trebuie făcut ceva", își spuse și deveni femeie în toată firea care știe că nu are bărbat. Ascultă cu toate simțurile încordate. În toată întinderea pâcloasă și mișcătoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la 7 și un sfert. Cifrele 10, 11 și 12 nu se mai vedeau. Ceasul fusese retezat cu o parte din turn. Acele fosforescente se opriseră exact la 7 și 14 minute seara sau dimineața, nu se mai putea ști. Tresări pe neașteptate zărind o umbră în cămașă. Avea capul gol și șoșoni în picioare. Căra o căldare de apă. Zgâlțâită în mers, căldarea se vărsase, udând pantalonii omului de la genunchi în jos. Venea spre el, aplecat într-o parte, legănându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]