1,081 matches
-
de lire sterline. După transfer, Chelsea a comunicat că Gallas a amenințat că dacă nu va fi lăsat să plece va marca autogoluri, lucru negat de Gallas. Gallas a semnat un contract pe 4 ani cu Arsenal și a primit tricoul cu numarul 10, care înaintea venirii sale i-a aparținut lui Dennis Bergkamp. Într-un interviu din octombrie 2006 din revista oficială a lui Arsenal, Arsène Wenger a explicat decizia de a-i acorda tricoului cu numarul 10, un număr
William Gallas () [Corola-website/Science/317967_a_319296]
-
cu Arsenal și a primit tricoul cu numarul 10, care înaintea venirii sale i-a aparținut lui Dennis Bergkamp. Într-un interviu din octombrie 2006 din revista oficială a lui Arsenal, Arsène Wenger a explicat decizia de a-i acorda tricoului cu numarul 10, un număr mai puțin obișnuit pentru un fundaș: „Nu i-a plăcut numărul 3, iar toate celelalte numere erau date. În final, m-am gândit că ar fi potrivit să-i dau tricoul cu numarul 10, pentru că
William Gallas () [Corola-website/Science/317967_a_319296]
-
de a-i acorda tricoului cu numarul 10, un număr mai puțin obișnuit pentru un fundaș: „Nu i-a plăcut numărul 3, iar toate celelalte numere erau date. În final, m-am gândit că ar fi potrivit să-i dau tricoul cu numarul 10, pentru că dacă i l-aș fi dat unui atacant, acesta ar fi putut suferi din cauza comparației cu Dennis. La început, am avut îndoieli asupra acordării acestui număr unui fundaș,dar am zis că este mai bine așa
William Gallas () [Corola-website/Science/317967_a_319296]
-
denumite etape. La finalul celor trei săptămâni, pentru fiecare concurent în parte se cumulează timpii obținuți în fiecare etapă pentru a se determina câștigătorul competiției. În fiecare zi, sportivul cu cel mai mic timp acumulat după sfârșitul zilei precedente îmbracă tricoul galben de lider al clasamentului general. Traseul competiției se modifică în fiecare an, dar ea se încheie întotdeauna la Paris. Începând cu anul 1975, ultima etapă se desfășoară de-a lungul bulevardului Champs-Élysées. În mod obișnuit se desfășoară pe parcursul a
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
într-un alt ciclist, în timpul sprintului masiv de la Marennes. În anul 1998: În anul 1999, pompierii au organizat o demonstrație ce a întrerupt cursa, ei aruncând cu bombe urât mirositoare. În anul 2006, ciclistului Floyd Landis i-a fost retras tricoul de campion al Turului Franței, după ce a fost testat pozitiv cu testosteron sintetic. În anul 2007: În anul 2008: În anul 2010, Mark Renshaw (HTC-Columbia) a fost descalificat după ce a lovit cu capul un alt rutier (Julian Dean), dar și
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
pe puncte, cel al cățărătorilor și cel al celui mai bun tânăr. Liderul fiecăruia dintre aceste clasamente poartă câte un tricou distinctiv. În cazul în care un ciclist ocupă prima poziție în două sau mai multe clasamente, el va îmbrăca tricoul cel mai prestigios. Celelalte tricouri care îi revin de drept vor fi purtate de ocupanții pozițiilor secunde în clasamentele respective. Culorile tricourilor distinctive din Turul Franței au fost adoptate și de alte curse cicliste, ba chiar și de domenii ce
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
fi purtate de ocupanții pozițiilor secunde în clasamentele respective. Culorile tricourilor distinctive din Turul Franței au fost adoptate și de alte curse cicliste, ba chiar și de domenii ce nu au legătură directă cu ciclismul. De exemplu, în Turul Marii Britanii, tricoul galben, cel verde și cel alb cu buline roșii au aceleași înțelesuri precum în Turul Franței. În schimb, întrucât Turul Italiei este organizat de ziarul La Gazzetta dello Sport, ale cărui pagini sunt colorate în roz, liderul clasamentului general al
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
cu buline roșii au aceleași înțelesuri precum în Turul Franței. În schimb, întrucât Turul Italiei este organizat de ziarul La Gazzetta dello Sport, ale cărui pagini sunt colorate în roz, liderul clasamentului general al acestei competiții îmbracă un tricou roz. Tricoul galben () este purtat de liderul clasamentului general. Acesta se întocmește prin însumarea timpilor obținuți de fiecare ciclist în fiecare etapă. Ciclistul cu cel mai mic timp astfel totalizat, primește la sfârșitul fiecărei etape un tricou galben și dreptul de a
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
timpilor obținuți de fiecare ciclist în fiecare etapă. Ciclistul cu cel mai mic timp astfel totalizat, primește la sfârșitul fiecărei etape un tricou galben și dreptul de a porni primul în etapa următoare, îmbrăcat în respectivul tricou. Ciclistul care primește tricoul galben după ultima etapă a Turului, cea de la Paris, este declarat câștigătorul Turului Franței. Câștigătorul primului Tur al Franței nu a purtat ca semn distinctiv acest tricou, ci o banderolă verde. Tricoul galben a fost acordat pentru prima dată lui
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
următoare, îmbrăcat în respectivul tricou. Ciclistul care primește tricoul galben după ultima etapă a Turului, cea de la Paris, este declarat câștigătorul Turului Franței. Câștigătorul primului Tur al Franței nu a purtat ca semn distinctiv acest tricou, ci o banderolă verde. Tricoul galben a fost acordat pentru prima dată lui Eugène Christophe, care l-a purtat în 19 iulie 1919, în etapa a cărui start a fost dat la Grenoble. Totuși, la vârsta de 67 de ani, ciclistul belgian Philippe Thys (câștigător
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
atacat de ceilalți cicliști. El a spus: El a vorbit și de anul următor când „am câștigat prima etapă, dar am pierdut-o pe cea de-a doua în fața lui Bossus, din cauza unui cauciuc. În etapa următoare, după o căzătură, tricoul galben a ajuns să fie purtat de Georget.” Istoricul Turului Franței, Jacques Augendre, l-a descris pe Thys ca fiind „un ciclist valoros ... recunoscut pentru inteligența sa” și a susținut că afirmațiile sale „par a fi lipsite de orice suspiciune
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
și a susținut că afirmațiile sale „par a fi lipsite de orice suspiciune”. Dar: „Niciun ziar nu menționează existența vreunui tricou galben în Turul Franței, înainte de război. Lipsindu-ne martorii, nu putem rezolva această enigmă.” Primul ciclist care a purtat tricoul galben din prima până în ultima etapă a fost italianul Ottavio Bottecchia, în 1924. Nicolas Frantz (1928) și Romain Maes (1935) sunt ceilalți doi sportivi care au reușit această performanță. Prima companie care a oferit un premiu zilnic purtătorului tricoului galben
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
purtat tricoul galben din prima până în ultima etapă a fost italianul Ottavio Bottecchia, în 1924. Nicolas Frantz (1928) și Romain Maes (1935) sunt ceilalți doi sportivi care au reușit această performanță. Prima companie care a oferit un premiu zilnic purtătorului tricoului galben a fost Sofil, o companie de prelucrare a lânii. Acest lucru se petrecea în anul 1948. Cel mai mare număr de cicliști ce au îmbrăcat tricoul galben într-o singură zi este trei: Nicolas Frantz, André Leducq și Victor
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
au reușit această performanță. Prima companie care a oferit un premiu zilnic purtătorului tricoului galben a fost Sofil, o companie de prelucrare a lânii. Acest lucru se petrecea în anul 1948. Cel mai mare număr de cicliști ce au îmbrăcat tricoul galben într-o singură zi este trei: Nicolas Frantz, André Leducq și Victor Fontan au fost înregistrați în 1929 cu același timp la sfârșitul uneia din zilele Turului acelui an. În acel moment nu exista nicio regulă de departajare în
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
cele mai multe succese (36), urmați de cei din Belgia (18), Spania (13), Statele Unite ale Americii (10), Italia (9), Luxemburg (4), Elveția și Olanda (câte 2 fiecare) și Australia, Danemarca, Germania și Irlanda (câte 1 fiecare). Vezi și Lista câștigătorilor Turului Franței Tricoul verde () este decernat liderului clasamentului pe puncte. La sfârșitul fiecărei etape se distribuie puncte primilor clasați. Astfel, se acordă mai multe puncte în etapele de plat și mai puține în cele de munte. Competiția pe puncte a fost creată în
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
prin deducerea punctelor de penalizare. Punctele se acordă pentru primii cicliști care termină o etapă sau pentru primii care trec de sprinturile intermediare. În cazul în care la sfârșitul Turului Franței, doi concurenți se află la egalitate de puncte, câștigătorul tricoului verde este stabilit în urma numărului de etape câștigate, apoi a numărului de sprinturi intermediare câștigate, ultimul criteriu de departajare fiind locul ocupat în clasamentul general. Un ciclist a câștigat competiția pe puncte de șase ori: Un ciclist a castigat competitia
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Paris. Această competiție paralelă oferă puncte cicliștilor care ajung primii pe vârfurile dealurilor și munților repertoriați. Titulatura de cel mai bun cățărător a fost introdusă în anul 1933, premiile pentru această competiție fiind acordate prima dată abia în 1934, în timp ce tricoul distinctiv a fost creat în 1975. Primul ciclist care a purtat acest tricou a fost Lucien Van Impe. La momentul respectiv, Van Impe se afla în drumul spre cel de-al treilea titlu al său în acest clasament. Traseul primei
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
bonificații luate în calcul la alcătuirea clasamentului general. Începând cu anul 1968, s-a introdus clasamentul combinat, bazat pe un sistem de punctare ce ținea cont de clasamentul general, de cel pe puncte și de cel al cățărătorilor. La început, tricoul distinctiv atribuit acestui clasament era alb, pentru ca ulterior el să fie reprezentat de un mozaic ce sugera cele patru tricouri enumerate mai sus. Acest tricou a dispărut și el din Turul Franței, tot în anul 1989. Ciclistul clasat pe ultimul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
împotriva cronometrului, luând startul pe rând. Primul contratimp s-a desfășurat în anul 1934, între La Roche-sur-Yon și Nantes (80 km). În prezent, prima etapă a Turului este reprezentată de un scurt contratimp (prolog) menit să stabilească primul purtător al tricoului galben. Primul prolog s-a organizat în anul 1967. În 1988, această etapă de debut s-a desfășurat la La Baule și a purtat numele de „la préface”. De obicei, în fiecare ediție a Turului se organizează două sau trei
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
anul 2004 din perspectiva echipei Team CSC. Filmul "Abonat la victorie: Supraviețuind Turului Franței ()" a relatat povestea cicliștilor Baden Cooke și Jimmy Casper, ambii de la echipa Française des Jeux, participanți în Turul Franței 2003. Urmărindu-le încercările de a obține tricoul verde, câștigat în cele din urmă de Cooke, pelicula surprinde frământările psihice ale celor doi. Filmul a fost realizat special pentru cinematografele IMAX și a apărut în decembrie 2005. A fost regizat de Bayley Silleck, același care, în 1996, fusese
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
în acel an, substanțe interzise. Aceștia au fost: colegul lui Ricco și câștigătorul etapei a 10-a a Turului din 2008, Leonardo Piepoli; Stefan Schumacher - cel care câștigase ambele contratimpuri; Bernhard Kohl - al treilea în clasamentul general și câștigător al tricoului alb cu buline roșii. După încheierea ediției din anul 2010, s-a anunțat că învingătorul acesteia, Alberto Contador, a fost testat pozitiv, în ziua de pauză din 21 iulie, cu urme de clenbuterol. Pe 26 ianuarie 2011, Federația Spaniolă de
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
prima sa participare. René Pottier, Roger Lapébie, Sylvère Maes și Fausto Coppi au obținut victoria în Turul Franței la ultima lor participare. Două ediții ale Turului Franței au fost câștigate de cicliști care, până după ultima etapă, nu îmbrăcaseră niciodată tricoul galben în respectivul an. În 1947, în ultima etapă, Jean Robic a recuperat un deficit de trei minute în cei 257 km ai etapei încheiate la Paris. În 1968, Jan Janssen din Olanda și-a asigurat victoria finală abia în
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Frantz a reușit același lucru; mai mult, în acel an, podiumul final a fost ocupat în întregime de coechipierii săi. Deși nimeni nu a mai repetat această performanță de-atunci, au existat patru cazuri în care un ciclist a preluat tricoul galben din etapa a doua, reușind să-l ducă până la Paris. În anii de început ai Turului, cicliștii rulau individual, uneori fiindu-le chiar interzis să pedaleze în grupuri compacte. Acest lucru a avut ca efect înregistrarea unor diferențe de
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
apare la știri” și “E plin de fete/Sâmbătă seara”. Următorul album, “2012”, se lansează pe 28 mai 2012 la Sala Palatului. Printre cele mai cunoscute piese de pe album sunt “Copilul care aleargă către mare”, “Fata în boxeri și în tricoul alb”, “Post iubire”, “Cântec de găsit”. Tudor Chirilă scrie scenariul videoclipului “Copilul care aleargă către mare”, pe care îl și regizează în 2011. În rolul regelui îl distribuie pe maestrul Victor Rebengiuc, aflat la prima apariție într-un clip muzical
Tudor Chirilă () [Corola-website/Science/313955_a_315284]
-
un penalty. A devenit cunoscut de suporteri și în presă drept „Ucigașul de penaltiuri”. A jucat în finala Cupei Olandei pe 8 aprilie 2012, unde PSV a încins-o pe Heracles Almelo 3-0. La începutul sezonului 2012-13, Tytoń a primit tricoul cu numărul 1 tricou la PSV după plecarea lui Isaksson. El a început sezonul ca prima alegere pentru postul portar, înainte de aducerea lui Boy Waterman. Cu toate acestea, după cinci jocuri liga, Tytoń a fost trimis pe bancă, Waterman fiind
Przemysław Tytoń () [Corola-website/Science/336280_a_337609]