313 matches
-
cunoaștem manifestarea lumii izvorând din unitatea primordială, ca și cum ar fi vorba de un vis; în timp ce tradiția Vedelor a fost moștenită prin semne, odată ce esența lucrurilor a fost cunoscută". Emisia vibrației originare a numelor și formelor existenței este posibilă pe filiera trinitară: akasa (eterul-spațiu), Sabda (sunetul) și Sphota (fenomenul nepieritor al verbului creator de lume în sens ontologic și cosmologic). Sphota este deci revelația Logosului, dar și structură a spiritului (purușa-brahman), compunând cuvinte-fraze ce degajă semnificatul semnificant sau întelesul întelesurilor. Prin Sabda
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
caracter edificator, sistematic, uneori și istoric (...) Vor să își pună întregul talent personal și toate însușirile în slujba Bisericii 36. Mai mult decât atât, Părinții sunt autorii regulei de credință, dezvoltată în simboale și în hotărâri ale Sinoadelor ecumenice, baza trinitară și hristologică a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (...) Părinții au creat teologia prin încrederea într-o coeziune internă între har și rațiune, adică printr-o opțiune apărută din întâlnirea dintre credința creștină și spiritul grec, inaugurând un dialog căruia toți creștinii
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
unitatea era elaborarea unor formule de credință (simboluri). În primele veacuri găsim numeroase mărturisiri de credință destul de deosebite Între ele.<footnote Nuovo Diozionario Patristico e di antichità cristiane, A. Di Berardino (ed.), Genova/ Milano 2006, vol. I,1154-1162. footnote> Formula trinitară din Matei 28,19, pusă În legătură cu ritul botezului, a fost lărgită și Îmbogățită ca și conținut În timpul primelor veacuri. Aceasta Îi era prezentată candidatului la botez sub formă de Întrebări. În același timp s-a dezvoltat o mărturisire de credință
STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
spiritual: într-o nouă întocmire Hristos recapitulează întreaga creație, care e reînnoită prin Hristos. Noul Adam îl restaurează pe primul. Drumul de urmat duce astfel la Sfânta Treime: prin Duh omul ajunge la Fiul, iar prin Fiul la Tatăl. „Sensul trinitar al doctrinei Sfântului Irineu marchează începutul unei orientări constante către Treimea Sfântă, dragă misticilor din toate timpurile”<footnote Jean Boesse, Mistica creștinismului primitiv, Traducere de Beatrice Stanciu, în Marie-Madeleine Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice, vol. I, Editura Amarcord, Timișoara, 1998, p.
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Simeon (Noul Teolog), vedea în Hristos, dimpotrivă, ceva mai mult: ea vedea în El pe Fiul ... Noi ne închidem față de un lucru care pentru Biserica veche era hotărâtor și prin care ea se deosebea de monoteismul iudaic. Simțul pentru viața trinitară a lui Dumnezeu, pentru întrepătrunderea reciprocă și referirea Persoanelor dumnezeiești întreolaltă s-a pierdut la noi... Pentru noi Dumnezeu a devenit o noțiune fără conținut»”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, nota explicativă nr. 110, în PSB, vol. 29, p.
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
părți ale lui Dumnezeu, ci două moduri diferite ale existenței lui Dumnezeu, în natura Sa și în afara naturii Sale. Același Dumnezeu rămâne total inaccesibil în esența Sa și se comunică cu totul prin har. La fel ca în cazul dogmei trinitare, această dogmă a energiilor divine nu reduce în nici un fel simplitatea lui Dumnezeu, atât timp cât simplitatea nu devine o acțiune filosofică care pretinde să determine nedeterminatul<footnote Vl. Lossky, Vederea lui Dumnezeu, în românește de Maria Cornelia Oros, Studiu introductiv diac
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
ale termenilor până să răspundă, eventual, afirmativ la întrebarea de mai sus. Știm că Marius Cruceru este, în sens comun, un teolog: este un reputat profesor de teologie biblică și a scris o carte foarte savantă, mai demult, despre terminologia trinitară a lui Augustin, „Augustin, un amator“. Dar cu noul său comentariu la cele câteva capitole din Evanghelia lui Matei autorul iese atât de curajos din „genul“ comun al discursului teologic încât obiectul discursului său își lovește cititorul frontal până la producerea
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
unitate, adică cele trei ipostasuri prin care se manifestă ființa divină. Potrivit lui Noica, „unul de-o ființă și trei ca persoană“ reprezintă matricea de origine a sensibilității apusene, un arhetip care se va multiplica apoi în toată istoria Europei. Dogma trinitară e un exemplu de cum un mit poate inspira un mod de gîndire care ulterior se va propaga în teologie, artă, științe și filosofie. Mai mult, spre deosebire de greci, a căror filosofie a crescut în ostilitate față de mitologia elină, europenii își vor
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
treabă, ei, cu mofturile romancierilor. Treaba lor e să flateze gustul publicului mai larg decât gaură neagră din literatura astronomică. Cum arăta Cervantes Se știe că Cervantes a fost îngropat în ziua de 23 aprilie 1616 în biserica Mănăstirii Surorilor Trinitare din Madrid. Dar locul exact nu e cunoscut. Istoricul Fernando Prado, sprijinit de primăria Madridului, interesată de promovarea turismului după modelul englezilor, care exploatează la maximum Strtford-upon-Avon, locul unde e îngropat Shakespeare, mort tot pe 23 aprilie 1616, și-a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2589_a_3914]
-
ei. Nu la fel stau lucrurile și în cazul antinomiei dogmatice, ce privește unitatea de ființă a celor trei persoane divine. Tertulian vorbește despre acest lucru întrun alt text polemic, Împotriva lui Praxeas, III, 4- 6. Înțelege că, în ceea ce privește dogma trinitară, se modifică atât înțelesul unor termeni, cât și cel al chestiunii reale (sensus rei, spune în III, 6). De această dată, antinomia va privi ceea ce în ființa sa este incomprehensibil, sau, cu o expresie mai potrivită, dincolo de cele comprehensibile și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
participând în fruntea lor la marile și neuitatele manifestări studențești și ale întregii sutlări românești din Bucovina pentru apărarea sfântului nostru tricolor și a limbii noastre strămoșești din epoca luptelor noastre naționale în jurul steagului Patriei, ridicat și desfășurat de căpetenia trinitară a acelor vremi de la plin sfârșit al veacului al XIX-lea: Dr. Iancu Flondor, Dr. George Popovici și Dr. Valeriu Braniște”. TEODOR COTLARCIUC FOST CANTOR BISERICESC NĂSC. 7 FEBR. 1825 MURIT 6 JULIE 1902. VEȘNICĂ POMENIRE ȘI RECUNOȘTINȚĂ DELA FIUL
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion a) Critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie, contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal, el va privi chestiunea blasfemiei împotriva Duhului dintr-un alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și ridică obiecții la teoria predecesorilor săi plecând tocmai de la învățătura trinitară: „Este limpede că Fiul, fiind în Tatăl, este și în cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal, el va privi chestiunea blasfemiei împotriva Duhului dintr-un alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și ridică obiecții la teoria predecesorilor săi plecând tocmai de la învățătura trinitară: „Este limpede că Fiul, fiind în Tatăl, este și în cei în care este și Tatăl (adică, ne reamintim, în creaturile animate și inanimate, în cele raționale și iraționale) și că Duhul Sfânt nu este absent, căci sfânta, preafericita și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
absent, căci sfânta, preafericita și desăvârșita Treime este nedespărțită”. El îl amendează pe Origen printr-o piruetă ingenioasă: teoria din Peri archon se situa, am văzut, pe plan gnoseologic (deși nu rupt de ontologie). Atanasie face amendamentele din unghi dogmatic, trinitar. El se așază nu în perspectiva creaturilor, ci în perspectiva Treimii. Iată desfășurarea întregului raționament! Dacă totul a fost făcut prin Fiul (Ioan 1,3), atunci cum se poate spune că unele entități au rămas în afara Lui? Din moment ce toate persoanele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ascultând de diavol și că datorită acestuia stelele se rotesc pe cer.” Atanasie îi pune pe farisei în directa descendență a evreilor „din pustie”: idolatri care-și reneagă Dumnezeul, închinându-se unui vițel de aur. Pe parcursul expunerii, fidel schemei sale trinitare, alexandrinul „trage spuza” pe turta Fiului. Acesta, rostind logion-ul, ar avea în vedere două forme de blasfem, una „călduță” și pardonabilă, blasfemul împotriva firii Sale umane (Fiul Omului), și alta pârjolitoare, impardonabilă, blasfemul împotriva divinității Sale făcătoare de minuni: „Evreii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Citez câteva dintre argumentele sale: 1. În corpus nu există nici un fel de preocupare pentru apărarea Sfintei Treimi, subiect care era totuși la ordinea zilei în secolele al V-lea și al VI-lea; autorul pare să nu cunoască terminologia trinitară din scrierile lui Athanasie, Vasile, Grigore din Nazianz și Chiril al Alexandriei. 2. Dimpotrivă, tema principală dezvoltată în aceste scrieri, transcendența Dumnezeului treimic față de lume, ar face din ele o apologie a filozofiei creștine împotriva păgânismului. 3. La obiecția lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Nu la fel stau lucrurile și în cazul antinomiei dogmatice, ce privește unitatea de ființă a celor trei persoane divine. Tertulian vorbește despre acest lucru într-un alt text polemic, Împotriva lui Praxeas, III, 4- 6. Înțelege că, în ceea ce privește dogma trinitară, se modifică atât înțelesul unor termeni, cât și cel al chestiunii reale (sensus rei, spune în III, 6). De această dată, antinomia va privi ceea ce în ființa sa este incomprehensibil, sau, cu o expresie mai potrivită, dincolo de cele comprehensibile și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu putem fără citate, dar și că noi recunoaștem legitimitatea epistemică a altor surse de cunoaștere decât cea canonică academic. O reabilitare a „trivialului”. Doar la origini Trivia însemna Arborele vieții și se află la originea simbolică a altor forme trinitare ale sacrului. Eh, dar asta era pe vremea când sacrul mai era și femeiesc, nu doar așa cum a fost el confiscat cu vremea, doar de către nepurtătorii și nedătătorii de viață (notă cultă: Mary Daly). Am cam scăpat caii în păpușoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și iluminare prin lumina necreată. Experiența mistică trăiește întreagă această teologie de la palierul fanic până la strălucirea sa exterioară: aura Sfinților, luminozitatea trupului lor, lumina taborică și cea a Învierii, lumina percepută cu ajutorul ochilor transfigurați. Cunoașterea religioasă autentică este cunoașterea revelată, trinitară, în descendența tradiției capadociene: în Sfântul Duh se poate vedea chipul Fiului și, prin El, Arhetipul abisal, pe Tatăl. Răspunsul ortodox formulat de Sfântul Teodor Studitul iconoclasmului este semnificativ: chipul este întotdeauna neasemănător prototipului, după ființa sa, dar îi este
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
din istoria omenirii. De pildă, trebuie oare să vedem în ansamblul, în complexul mitic la care se referă acest eseu, un fond religios comun societăților indo-europene, fiind doar una din manifestările ce țin de istorie? E adevărat că acea concepție trinitară a ordinii divine instaurate în cetăți concepție în care apar preotul, războinicul, lucrătorul pămîntului, concepție caracteristică pentru universul mental al acestor societăți se regăsește în acea umbră misterioasă ce învăluie imaginea puterii... Oare va trebui, dimpotrivă, să insistăm asupra moștenirii
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
teologie, susținută în 1997, precum și în cartea sa Între știință și religie 11, care continuă teza sa de doctorat. Din 1994, am întreprins, în colaborare cu Thierry Magnin, Michel Camus și Karen-Claire Voss, o analiză a Simbolului "Quicunque" relativ la dogma trinitară 12. O analiză similară a fost făcută, pornind de la logica lupasciană, de Bernard Morel 13. Concluzia noastră e foarte clară: Simbolul "Quicunque" ilustrează de o manieră strălucită modul în care dogma Trinității a fost locul unei lupte permanente între logica
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
divini" (Zânele bune și Zânele rele, Cale bună și Cale rea, Piază bună și Piază rea, Ceasul bun și Ceasul rău). Mitologia română se înfățișează drept o mitologie pastorală, cu ipostaze divine: trei ursitori ciobani sau trei ursitoare ciobănițe. Imaginea trinitară a Sorții în mitologia română (similară zeiței Bendis la greci, zeiței Hecate la romani și Artemis la greci) simbolizează același substrat mitic indo-european al răscrucii destinului uman, de cumpănă și alegere. Mitul urselor, de exemplu, prezintă două variante rituale ale
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
103 I. Politeismul / 103 a)De la animism la politeism / 103 b)Cele două faze ale politeismului / 108 1.Prevalenta semnificației agrare / 108 2.Prevalența semnificației etice / 115 II.Monoteismul / 126 3.EPOCA POST-MITICĂ /137 A)Sistematizarea dogmatică / 137 Mitul divinității trinitare / 143 B)Religie și Filosofie / 153 C)Religie și Știință / 162 PARTEA A DOUA DUMNEZEU ȘI OMUL A) SIMBOLIZAREA METAFIZICĂ / 177 1. ANALIZA SIMBOLULUI "DUMNEZEULUI UNIC" / 179 l)Unicitatea / 179 2)Dumnezeu ca Providență și Dumnezeu ca Spirit pur / 181
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
scop este să facem ca teza lucrării de față, adică existența preștiinței psihologice a limbajului simbolic al miturilor, demonstrată prin analiza evoluției simbolului divinității, să fie convingătoare. Analiza simbolului divinității ar rămîne incompletă fără descifrarea celui mai evoluat simbolism: divinitatea trinitară a Noului Testament. Ne va fi imposibil oricît de regetabil ar putea fi acest lucru să procedăm la descifrare fără să amplificăm polemica cu credințele instituite. Cu toate acestea, chiar și descifrarea simbolului "trinității divinie" și confruntarea ei cu dogmatizarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a întregii naturi evolutiv manifestă, ci și manifesta intenționaliate mctivantă a speciei gînditoare, coborînd astfel evoluția la nivelul unui joc al hazardului și facînd din om un automat. Aceste constatări preliminarii sînt indispensabile, deoarece necesitatea de a analiza simbolul divinității trinitare va permite o amplificare decisivă a studierii simbolului "divinității", fondat pînă acum în mod necesar pe studierea originilor lui istorice. Toate evoluțiile anterioare aveau drept scop deșteptarea sentimentului importanței simbolisticii pentru istoria culturilor, în realitate însă, explozia supra-conștientă și preștiințifică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]