671 matches
-
să demonstreze cu argumente filosofice tocmai faptul că substanța e semnul unității divine în timp ce Sfânta Treime poate fi explicată prin relațiile dintre Persoane. În consecință, Boethius trebuie să se întrebe și Dacă Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt predicate ale trinității potrivit cu substanța (Utrum Pater et Filius et Spiritus Sanctus de Trinitate substantialiter praedicentur), adică dacă aceste cuvinte exprimă o realitate sau doar o predicație a substanței divine. O operă cu un pronunțat caracter filosofic și la fel de importantă ca bază pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unității divine în timp ce Sfânta Treime poate fi explicată prin relațiile dintre Persoane. În consecință, Boethius trebuie să se întrebe și Dacă Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt predicate ale trinității potrivit cu substanța (Utrum Pater et Filius et Spiritus Sanctus de Trinitate substantialiter praedicentur), adică dacă aceste cuvinte exprimă o realitate sau doar o predicație a substanței divine. O operă cu un pronunțat caracter filosofic și la fel de importantă ca bază pentru orice speculație creștină (iar faptul că aceasta era funcția ei e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și-a condus dioceza cu evlavie creștină într-o perioadă de grave tulburări, obișnuite în regatele romano-barbare. A trebuit să se opună samavolniciilor comise de regii francilor față de credincioși, și a trebuit să conteste și anumite doctrine absurde privitoare la Trinitate pe care se hazardase să le enunțe regele Chilperic I. Așadar, el trebuie să fi înțeles foarte bine că sălbăticia barbarilor era elementul predominant în vremea sa cu tot ceea ce presupunea acest lucru chiar și în privința doctrinei Bisericii (de exemplu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Fiului (și a Sfântului Duh), în două opere anume (cărora li se adaugă epistola despre Crez, pentru care cf. aici, mai jos, p. ???). Există în Comentariul la Ioan (I, 1, PG 73, 93) o trimitere la Tezaurul sfintei și consubstanțialei Trinități care este și datat înainte de 429. Unii cercetători îl situează la începutul episcopatului său, iar G.M. de Durand sugerează că ar putea să dateze chiar dinainte de 412; G. Jouassard se gândește în schimb la anii 423-425. În prolog, unde se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
logidia). Cum Chiril declară că abordează „din nou” tema, opera e posterioară Tezaurului. Interlocutorul lui Chiril în aceste dialoguri este Hermias, același ca și în tratatul Despre întruparea Unicnăscutului (care în ediția lui Aubert figurează ca al optulea dialog despre Trinitate, inexactitate corectată deja de Migne; despre acesta cf. mai departe), prezentat aici ca un bărbat în vârstă și friguros. Totuși, încă din prolog, apare precizarea că, în text, interlocutorii vor fi indicați schematic cu A și B. Tot în prolog
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Aici și în continuare ne mulțumim să indicăm pentru fiecare operă ediția de referință, lăsând la o parte PG când există Pusey și chiar Pusey când avem ACO; pentru indicații complete a se vedea CPG III. Tezaurul sfintei și consubstanțialei Trinități: PG 75, 9-956; 1479-1484. Dialoguri despre sfânta și consubstanțiala Trinitate: G.M. Durand, Cyrille d’Alexandrie. Dialogues sur la Trinité, 3 vol. (SChr 231; 235; 246), Cerf, Paris 1976-1978; trad. it. Dialoghi sulla Trinitá, a c. di A. Cataldo (Coll. di
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
operă ediția de referință, lăsând la o parte PG când există Pusey și chiar Pusey când avem ACO; pentru indicații complete a se vedea CPG III. Tezaurul sfintei și consubstanțialei Trinități: PG 75, 9-956; 1479-1484. Dialoguri despre sfânta și consubstanțiala Trinitate: G.M. Durand, Cyrille d’Alexandrie. Dialogues sur la Trinité, 3 vol. (SChr 231; 235; 246), Cerf, Paris 1976-1978; trad. it. Dialoghi sulla Trinitá, a c. di A. Cataldo (Coll. di testi patristici 98), Città Nuova, Roma 1992. Studii: G. Jouassard
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Lyon 1945, pp. 159-174; J. Liébaert, La doctrine christologique de S. Cyrille d’Alexandrie avant la querelle nestorienne (Mémoires et travaux publiés par de professeurs des Facultés catholiques de Lille 58), Facultés catholiques, Lille 1951; N. Charlier, Le „Thesaurus de Trinitate” de saint Cyrille d’Alexandrie. Questions de critique littéraire, RHE 45 (1950), 25-81. Opere din timpul controversei nestoriene Cele cinci cărți ale scrierii Contra blestemelor lui Nestorios, din 430, sunt o confutațiune a discursurilor pronunțate de patriarhul din Constantinopol din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chiril, un tratat Despre întruparea Unului-născut, care nu e altceva decât o versiune ușor diferită a scrierii dedicate lui Teodosius și intitulate Despre dreapta credință, redactată însă sub forma unui dialog între aceiași doi interlocutori ca și în dialogurile despre Trinitate: A, adică Chiril însuși, și B, adică Hermias. Editând cele două scrieri în paralel, Pusey avansa ideea că autorul ar fi reelaborat Despre dreapta credință sub formă de dialog și l-ar fi adăugat celor șapte dialoguri despre Sfânta Treime
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anumite elemente comune de terminologie ar situa Despre întrupare mai aproape de epistola sărbătorească 17 (sfârșitul lui 428 - începutul lui 429); mai greu de susținut e propunerea lui G.M. de Durand de a considera dialogul ca un apendice al dialogurilor despre Trinitate, compus prin 426. Odată izbucnită criza nestoriană, Chiril ar fi reutilizat, așadar, pentru a se adresa împăratului, un dialog compus cu câțiva ani înainte și, evident, nepus în circulație, revizuindu-l în grabă sub forma unui tratat. Totodată el a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s Exegesis and Theology, New Haven, Conn. 1971; A. Grillmeier, Gesù il Cristo nella fede della Chiesa I (1979), trad. it., I/2, Paideia, Brescia 1982, pp. 860-875. Despre cultura lui Chiril: R.M. Grant, Greek Literature in the Treatise De Trinitate and Cyril Contra Iulianum: JThSt nr. s. 15 (1964), 265-299. Despre limbă: A. Vaccari, La grecità din S. Cirillo d’Alessandria, în Studi dedicati alla memoria di Paolo Ubaldi, Vita e Pensiero, Milano 1937, pp. 27-39. 3. Nestorios Născut probabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
propriei polemici, ritmând-o prin întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese deja un tratat (Despre dreapta credință) sub formă de dialog (Despre întruparea Unului-născut) și introdusese acolo un interlocutor personal, însă trecuse imediat (ca și în Dialogurile despre Trinitate) la desemnarea celor doi interlocutori drept A și B, atât de inconsistentă este figura lor. Și Nestorios compusese sub formă de dialog scrierile sale polemice (Teopaschitul și, cel puțin parțial, Cartea lui Heraclid din Damasc). La fel de convențional este dialogul și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a vrut s-o clarifice prin „după trup” și prin a doua parte a frazei tocmai pentru a evita o posibilă interpretare „eretică”. O Epistolă către toți episcopii din Occident, păstrată în latină (și fragmentar în greacă) conține reflecții despre Trinitate, întrupare, liberul arbitru și botez; autenticitatea ei fusese negată de E. Schwartz, însă astăzi este acceptată. Un fragment intitulat Tratat despre tradiția divinei liturghii, dedicat celor care au dat o formă scrisă liturghiei, de la Clement din Roma la Basilius, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o natură (ousia) care, prin definiție, este tocmai ceea ce-i comun mai multor indivizi; ipostaza e opusă naturii așa cum particularul (to idion) e opus comunului (to koinon). În plan trinitar, Logosul preexistent este una din cele trei ipostaze („persoane”) ale Trinității care cu toatele au una și aceeași natură, cea divină. Ipostaza Logosului este definită tocmai ca reunire a proprietăților Logosului în cadrul naturii divine: faptul că este născut (în timp ce Tatăl dă naștere, iar Duhul Sfânt izvorăște), acela de a nu fi începutul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
natura umană în general. Însă el lărgește definiția ipostazei: aceasta rezultă din reunirea mai multor proprietăți (idiômata) într-un subiect realmente existent, și aceasta atât în cazul în care aceste proprietăți aparțin toate unei singure naturi (e situația Logosului în cadrul Trinității, sau a individului uman), cât și când aparțin mai multor naturi (este cazul persoanei lui Cristos). Astfel, Leontie acceptă pentru Cristos doar ipostaza Logosului divin, și acesteia (și nu naturii divine) ajung să i se adauge proprietățile naturii umane, nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se întâlnește o tentativă temerară de a regândi întreaga disciplină a esteticii, prin reafirmarea frumosului drept categorie centrală a acesteia și studierea lui în cadrul sistemului de valori spirituale și, mai ales, în relațiile sale cu celelalte două componente ale clasicei trinități axiologice, adevărul și binele. Esența raționalității frumosului e demonstrată prin apelul la acea zonă a personalității care este eul originar și care constituie, la rândul său, substanța creației. Caracterizată prin unitate dinamică, această zonă are o logică proprie și specifică
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
Tarulli, N. Cipriani). Pentru problema sufletului: G. Menestrina, Tra il Nuovo Testamento e i Padri, Morcelliana, Brescia, 1995, pp. 133-150 și bibliografia citată acolo. Concomitent cu acest important tratat de exegeză, este construită treptat capodopera teologiei occidentale, Despre Treime (De Trinitate). Și această operă i-a luat lui Augustin mult timp, adică perioada dintre 400 și 420, iar compoziția ei, intersectîndu-se cu aceea a altor opere la fel de semnificative, s-a dovedit extrem de laborioasă. în timp ce se hotărîse să mai aștepte, cu intenția
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Occident în privința purcederii Duhului Sfînt au avut ca punct de pornire teologia lui Augustin; chiar teologii orientali, atît de reticenți în privința operelor scriitorilor latini, au făcut o excepție în cazul lui Augustin, considerat de ei o autoritate; în sfîrșit, De Trinitate a fost tradus în greacă la sfîrșitul secolului al XIII-lea de către monahul bizantin Maximus Planude. După clarificările aduse de studiul despre Treime, Augustin a scris în 421 un mic tratat care conține într-o formă sistematică doctrina creștină. L-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Contra dușmanului Legii și al Profeților (Contra adversarium Legis et Prophetarum), scrisă prin 419-420 pentru combaterea unui eretic necunoscut care afirma că creația n-ar fi fost lucrarea adevăratului Dumnezeu, și nici Legea și profeții - manifestarea acestuia. Bibliografie. Ediții: De Trinitate, CChr.Lat 50, 1969 (W.J. Mountain, F. Glorie); BA 15-16, 1991 (E. Hendrickx, G. Madec); M. Mellet, Th. Camelot, P. Agaesse, J. Moingt); NBA 4, 1973 (intr. A. Trapé, M.F. Sciacca, trad. G. Beschin). Ediția bilingvă a De Trinitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Trinitate, CChr.Lat 50, 1969 (W.J. Mountain, F. Glorie); BA 15-16, 1991 (E. Hendrickx, G. Madec); M. Mellet, Th. Camelot, P. Agaesse, J. Moingt); NBA 4, 1973 (intr. A. Trapé, M.F. Sciacca, trad. G. Beschin). Ediția bilingvă a De Trinitate în traducerea lui Planude: Augustinou, Peri Triados, ed. M. Papathomopoulos, I. Tsavari, G. Rigotti, Athenai, 1995. Despre operele antiariene: M.P. Ciccarese, „Il Contra adversarium Legis et Prophetarum di Agostino”, în Atti dell’Accad. Nazionale dei Lincei, Memorie 25, Roma, 1981
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înaintași. în această operă, Augustin își folosește capacitățile exegetice, reluînd probabil doctrinele donatistului Tyconius, cum este cea referitoare la milenarism; propune o proprie teologie a istoriei; folosește mai multe cunoștințe din teologia greacă, așa cum începuse deja să facă o dată cu De Trinitate, care este redactată în acea perioadă și se suprapune cu scrierea primelor cărți din Cetatea lui Dumnezeu. Cetatea lui Dumnezeu a fost o operă fundamentală de-a lungul întregului Ev Mediu, chiar mai mult decît Confesiunile, deși a fost înțeleasă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cerurilor. Potrivit lui Ferrando (Epist. 13, 3), această operă a fost scrisă de Fulgențiu în timpul celui de-al doilea exil în Sardinia, între 523 și 532. Mai scurte și de dată incertă sînt: Despre Treime, notarului Felix, într-o carte (De Trinitate ad Felicem notarium liber unus), scrisă la cererea unui arian cu acest nume; Despre credință, sau despre regula adevăratei credințe, lui Petru, într-o carte (De fide seu de regula verae fidei ad Petrum liber unus), o expunere a punctelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unității divine, în timp ce Sfînta Treime poate fi explicată prin relațiile dintre Persoane. în consecință, Boetius trebuie să se întrebe și Dacă Tatăl, Fiul și Sfîntul Duh sînt predicate ale Treimii potrivit cu substanța (Utrum Pater et Filius et Spiritus Sanctus de Trinitate substantialiter praedicentur), mai precis dacă aceste cuvinte exprimă o realitate sau doar o predicație a substanței divine. O operă cu un pronunțat caracter filozofic și la fel de importantă ca bază pentru orice speculație creștină (iar faptul că aceasta era funcția ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Lyon, 1945, pp. 159-174; J. Liébaert, La doctrine christologique de S. Cyrille d’Alexandrie avant la querelle nestorienne (Mémoires et travaux publiés par des professeurs des Facultés catholiques de Lille 58), Facultés catholiques, Lille 1951; N. Charlier, Le „Thesaurus de Trinitate” de saint Cyrille d’Alexandrie. Questions de critique littéraire, RHE 45 (1950), pp. 25-81. Opere din timpul controversei nestoriene Cele cinci cărți ale scrierii Contra anatematismelor lui Nestorie, din 430, sînt o confutație a discursurilor rostite de patriarhul de Constantinopol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s Exegesis and Theology, New Haven, Conn., 1971; A. Grillmeier, Gesù il Cristo nella fede della Chiesa I (1979), trad. it., I/2, Paideia, Brescia, 1982, pp. 860-875. Despre cultura lui Chiril: R.M. Grant, Greek Literature in the Treatise De Trinitate and Cyril Contra Iulianum: JThSt nr. s. 15 (1964), pp. 265-299. Despre limbă: A. Vaccari, „La grecità din S. Cirillo d’Alessandria”, în Studi dedicati alla memoria di Paolo Ubaldi, Vita e Pensiero, Milano, 1937, pp. 27-39. 3. Nestorie Născut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]