12,312 matches
-
este simbolul morții) și cocorul desprins din stol. Piesa finală atinge desăvîrșirea artei narative, coborîrea de la nord la sud ce se insinuează în tot volumul capătă conotații sumbre, întunecate. De la est spre vest Pe cît de rece este atmosfera din Tristeți de lămîie, pe atît de solare, pline de culoare și mișcare apar locurile, familiile, viețile personajelor lui Salman Rushdie. O vitalitate irezistibilă, o jubilație extraordinară erup dincolo de drame și nenorociri, o bucurie a existenței înseși triumfă asupra împrejurărilor nefaste, a
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
stînga ei și, fără să mai urmărească defel claviatura mașinii, scria aproape în ritmul în care citea" (p. 140). Ca și filmul lui Radu Mihăileanu, romanul lui Ioan T. Morar este, în pofida abundenței de scene burlești, unul fundamental tragic. O tristețe mitteleuropeană se degajă din paginile sale. În fond fiecare dintre noi purtăm în minte un Lindenfeld. Un spațiu senin al copilăriei și al tinereții, populat cu jocuri de neuitat, iubiri neîmplinite și oameni care nu mai sînt. Un loc și
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
mi-a apărut din ce în ce mai puțin dezirabilă. În mintea mea, încântarea și dezamăgirea sunt legate strict de persoana Regelui Mihai, a cărui evoluție / involuție au constituit motivele esențiale și contramotivele simpatiei față de ideea monarhiei. În clipa de față - o spun cu tristețe - soarta dinastiei românești mi-a ajuns absolut indiferentă. Când reprezentant de frunte al tradiției monarhice și principal promotor al imaginii regalității a ajuns dl Radu Duda, nu prea mai sunt multe de spus. Îmi propusesem, așadar, să tratez monarhia cam
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
din cap. - Atunci, e timpul. E ca și cînd ai urca la cer, numai că nu i nevoie să mori. Antoni Fortuny îi văzu plecînd în acel vehicul de un lux nemărginit și, cînd își căută în inimă, simți numai tristețe. În acea seară, în timp ce lua cina cu Sophie (care purta rochia și pantofii cei noi și nu prezenta aproape nici un semn și nici o cicatrice), se întrebă unde greșise de data asta. Tocmai cînd Dumnezeu îi înapoia un fiu, venea Aldaya
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
o privește și o citește. Culoarea viziunii lui, conturul specific al imaginației creatoare, obsesiile ce dau corp și formă, volum și anvergură lumii de hârtie... La Constantin }oiu (cel puțin în volumul de față), acest unghi creator este unul al tristeții filozofice, cu o perspectivă împrumutată de autor personajelor sau evidențiată pe parcurs prin derularea episoadelor ce le-au compus viața. Un cântec și calul... aduce, prin participarea ,eroului" la un meci de old boys, concluzia amară că ,viața îl înșela
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
Pavel Gheo, în prologul volumului său Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a. Memorabilul titlu este desprins de aici, din textul în care proaspătul câștigător la Loteria Vizelor anunță, cu o bucurie neagră, inundată de tristețe, că va pleca din România. Ca mulți alți prieteni, colegi, cunoscuți neîmpăcați cu sistemul autohton și originala lui scară de valori. În țărișoara lui "cine", nu a lui "ce", a nepotismului ridicat la rang de cutumă, nu a meritului recunoscut
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
3), merg pe urmele celui care le scrie, în cercuri concentrice de prezent devenit trecut, și cu un sentiment dominant de mare, copleșitoare nostalgie. E surprinzător că o poezie scrisă pînă la 33 de ani poate conține și sintetiza atîta tristețe matură, punînd experiențe, totuși, recente, sub semnul amintirii și al lacrimii. Abia ieșit din Facultate, profesorul stagiar A.M. suspină după vremea studenției; și abia scăpat de teribila navetă profesională, pare să o regrete liric. Într-o generație ce se definește
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
Alexandru Mușina se dovedește, dacă îi crăpăm pojghița de sarcasm verbal, un mare sentimental; un autor dominat de amintiri și copleșit, cu toată mobilitatea sa intelectuală, de afecte. Două exemple, în registre diferite, dar într-o aceeași diagramă a unei tristeți... iremediabile: "Și noi am călătorit cu Budila-Express,/ Și noi am văzut fețele stoarse, ca niște cîrpe ajunse/ La gradul zero al folosirii, ale junelor navetiste,/ Și noi am simțit fluidul neîncrederii oarbe/ Coborînd ca acidul sulfuric în oase, și noi
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
omului, și nu a imbecilizării lui, televiziunea publică e o simplă tocătoare de bani și un instrument de manipulare politică. Ceea ce se întâmplă să fie aproape întotdeauna - și nu doar în România. Tocmai din aceste motive, e un prilej de tristețe împingerea problemelor de cultură fie spre ore imposibile, fie de canale ce amintesc, în cel mai bun caz, de rezervațiile pentru speciile în curs de dispariție. Marea eroare, perpetuată de la un director de televiziune la altul, a fost să încurajeze
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
Petre Panait). Și Corul care se plimbă fantomatic, în strădania discretă a fiecărui actor. Și muzica asta care nu-mi dă pace. Și performanța lui Râlea, în continuarea celei din Iov, îmbogățită, asumată, nuanțată, plutitoare prin Infern. Și muzicanții, cu tristețea lor, cu instrumentele lor. Și spațiul scenografului Valentin Codoiu. O sală unde așteptăm, pe cele șaizeci și patru de scaune, versiunea lui Primo Levi, unde așteptăm invitația la vals. AMINTEȘTE-}I! ZOHREINU! Și actorii-reporteri Suzana Macovei - mă bucur că această
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
Titus Popovici, autor al cărui talent, vizibil de la prima scriere, s-a ofilit treptat în văzul unei întregi țări. Din colțul său literar, unde se va afla, oricum, într-o viitoare "istorie a literaturii române", Titus Popovici ne privește cu tristețe; uman vorbind, a fost totuși o figură interesantă, hiperinteligentă și pînă la urmă simpatică, pierdută din cauza unui caracter prea slab. A ajuns astăzi, fără voia lui, doar simbol al unei epoci: ar fi meritat mai mult.
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
participau cu însuflețire mătușile sale și alte rubedenii), figura protectoare a tatălui, îi prilejuiesc lui Constantin Stan scrierea unor pagini care trimit obligatoriu la evocările lui Mircea Cărtărescu din Orbitor. Chiar dacă metoda narativă diferă, sentimentul este același. Un fel de tristețe învăluită în căldura amintirii unor sentimente uitate. Prezența tatălui îi oferea copilului senzația clară că lumea este adînc fixată în rosturile ei și certitudinea că ziua de mîine va fi la fel de liniștită ca cea de azi. Firește, este vorba despre
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
la prietenia mea strînsă cu Obiectul. Își aminti ziua cînd fata aceea murise în timpul piesei și cum dăduse buzna în culise și mă găsise îmbrățișînd Obiectul, consolînd-o, mîngîindu-i părul, și expresia sălbatică de pe chipul meu, care nu semăna deloc a tristețe... De la acest ultim gînd Tessie reveni. Milton, pe de altă parte, nu-și pierdea vremea reevaluînd dovezile. Pe hîrtia de la hotel Callie declarase: Nu sînt fată". Dar Callie era doar un copil. Ce știa ea? Copiii spun tot felul de
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
într-un fel sau altul, vom rămîne foarte special legați, indiferent dacă sîntem sau nu conștienți de asta. Din cînd în cînd, îmi aduc aminte de starea aceea. De tot. În mod ciudat, purtăm mult mai tare amprenta amărăciunilor, a tristeții, trena asta e mai lungă, o ducem și o arătăm spectaculos, dramatic, și facem prea puțină strigare de luminosul vieții, de întîlnirile minunate, de oameni, de prietenii, de locuri, de bucuria unor clipe, de imagini sau de cuvinte care definesc
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
cheamă zorile unui cer albastru, fără urgia ploilor, poate e chiar modul său de a cere Providenței clemență... Doar femeile, încă mai pot plânge, tot mai greu: glasurile sunt gemete, ochii sunt secătuiți de lacrimi; bărbații au fețele împietrite de tristețe... Ce li se mai poate spune acestor oameni aciuiți - pentru câtă vreme ? - la prieteni, la rude sau la vecini binevoitori înțelegători ai nenorocirilor ? Învierea Mântuitorului Isus a coincis în acest an cu nașterea uneia dintre cele mai mari drame năvălind
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
toate celelalte păcate, îndeosebi în: invidie, ură, risipă, gelozie, furt, disperare, lene, omucidere; 5. Iubirea exagerată de sine; 6. Alipirea prea mare de plăceri, cărora desfrânatul jertfește chiar fericirea veșnică; 7. Groaza de moarte, care ar însemna sfârșitul plăcerilor; 8. Tristețea și disperarea 200, ce se răsfrâng nu numai celui pătimaș, ci și asupra altora, căci sunt multe cazuri când femeile care strică casele altora nici n-au mai avut nevoie de farmece și de otrăvuri, căci rivalele lor au fost
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Bătrînul din Scaunele, un studiu teatral tulburător al lui Vlad Mugur la Teatrul Maghiar din Cluj. Lista unor mari erori este destul de consistentă atunci cînd privim analitic în urmă. Au fost cîțiva ani care au provocat discuții puternice, polemici, mari tristeți, ani în care coerența nu era depistabilă nicicum, ani în care principiul învechit "să ia fiecare ceva, ca să mulțumim pe toată lumea" a funcționat din plin, sfîrșind, previzibil, prin a nemulțumi pe toată lumea. Au fost, mereu, și erori, și gafe, scăpări
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
în forțele proprii - joacă aparența și esența reușind să evite stridențele primei ipostaze și substanța lacrimogenă a celei de a doua. Fetele Volkov - Delia Nartea și Irina Cornișteanu - pun în puținele lor vorbe și în dansul lor atât de energic tristețea unei generații care nici măcar nu are ce regreta. Personajul interpretat de Mihaela Teleoacă nu e specific unei ideologii anume: durerea femeii, trăind cu un soț-copil, dependent de mama lui, are ceva universal în ea. Dar e greu de găsit o
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
dintre povestiri tinde spre tragic. Umorul lipsește cu desăvîrșire, iar notele optimiste sunt, mai degrabă, excepția. Să nu se creadă însă că prozatorul este un nostalgic al vechiului regim. Dimpotrivă, el crede în valorile democrației, dar observă cu luciditate și tristețe cît de puțin au fost pregătiți românii pentru transformările care au urmat anului revoluționar 1989. Democrația a căzut ca un meteorit peste România și fiecare a supraviețuit așa cum a putut în noile realități politice, economice și sociale. Îngerul de la benzinărie
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
exemplul perfect despre cum un concept de publicație culturală de consum devine instrument ideologic și propagandistic disputat în ambele sensuri în controversele ideologice dintre stânga și dreapta. Puternică și emoționantă confesiunea lui Angelo Mitchievici! Amar reflexiv și de o covârșitoare tristețe, micul lui roman autobiografic surprinde revoltător irosirea acelei vârste adolescentine alterate iremediabil de nocivitatea unei lumi în care i se distribuie obligatoriu rolul vinovatului aprioric. Timpul băltește otrăvit și viața pare că a intrat definitiv într-o fundătură istorică. Scrise
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
se alătură altora, și în rând cu ele. Tonul pare a-l da dialogul parenetic cu potențialul cititor, pe succesive, în fond mozaicate teme: de la cetatea în pericol și răspunsul sperat în atari circumstanțe de la cetățenii ei, până la bucuriile și tristețile zilei curente. Elegia arhaică greacă se vădește, prin aceasta, a fi complementul unui răspuns - uman, simplu, nepretențios - la persistentele și niciodată sațiatele întrebări ale filosofiei contemporane ei. Dar prima vârstă a elegiei grecești apare mai mult decât o colecție de
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
mine e mai degrabă tandră, decît riguroasă. Privind cum se desfășoară viața fiicei mele, rămîn totuși blocat în clipa aceea inaugurală a apariției ei pe lume, cînd am ascultat muzica necesității și dorinței. Un strigăt de ajutor, de bucurie și tristețe care apoi se pierde, fiindcă vorba și cîntul nu mai reprezintă același lucru. Viața practică nu permite această suprapunere. E privilegiul nașterii de a se desfășura melodic. Iată de ce am numit-o Cecilia, după sfînta protectoare a muzicii, condamnată la
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
Nobel, care nu ne face ridicoli de azi-de ieri, ci de când ne știm. Numai că, dacă înainte de 1989 le dădea insomnii doar bărbaților cu funcții înalte, între timp a căpătat un caracter mai democratic. Spun asta fiindcă am aflat, cu tristețe, că o distinsă poetă nu are nici o îndoială că ar fi trebuit să-l primească ea, dar n-a reușit să pătrundă în Suedia fiindcă sunt eu prietenă cu Gabriela Melinescu. Oricât am încercat s-o fac să înțeleagă că
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
cad pe cîteva rînduri săpate pe o piatră veche, cu aer nobil, aristocrat: “Acest monument l-am ridicat iubirei, iubirei fără margini, care purifică și explică toate.” Elisa F. Bibian lui Nicolae Bibian, fost deputat al Romanațului, 1850-1905 Iubire, bucurie, tristețe, nostalgie. Am simțit că nimic din toate astea n-a fost întîmplare. Un drum care m-a pregătit pentru un spectacol-confesiune, pentru fețe ale iubirii, tristeții și nostalgiei așa cum s-au așezat în Silviu Purcărete acum, după opt ani de
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
toate.” Elisa F. Bibian lui Nicolae Bibian, fost deputat al Romanațului, 1850-1905 Iubire, bucurie, tristețe, nostalgie. Am simțit că nimic din toate astea n-a fost întîmplare. Un drum care m-a pregătit pentru un spectacol-confesiune, pentru fețe ale iubirii, tristeții și nostalgiei așa cum s-au așezat în Silviu Purcărete acum, după opt ani de absență de la Craiova, după ani, zile și nopți petrecute alături de actorii trupei, după ore și ore pe scenă. Privește înapoi cu nostalgie... Ce-am văzut? Cum
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]