1,114 matches
-
vieții simple și arhaice a oamenilor ce locuiesc în pustietățile de codru sau de munte, imortalizate prin expresii de un lirism remarcabil. Criticul considera că "Țara de dincolo de negură" e „un cântec de la început și până la sfârșit, un cântec când triumfal, când melancolic”. El compară scrierea sadoveniană cu creațiile lui Eminescu și Hogaș. Scriitorul spiritualizează materia, prezentând cu duioșie legătura dintre om și natură și condiționarea lor reciprocă care ajunge la o fuziune intimă. Natura dobândește astfel dimensiuni eroice și fantastice
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
de către Marcus Iotapianus (tot în 248). Silbannacus și Sponsianus au fost alți uzurpatori din timpul domniei lui Filip Arabul. În urma luptelor grele purtate la Dunărea de Jos (245-247), Filip a respins cea mai puternică invazie a carpilor; el adoptă titlul triumfal "Carpicus Maximus". În aprilie 248, Filip a avut onoarea de a celebra 1000 de ani de la "nașterea" Romei. Cu această ocazie, sunt organizate și Jocurile seculare. În arene, peste 1.000 de gladiatori au fost uciși, împreună cu animale precum leoparzi
Filip Arabul () [Corola-website/Science/299878_a_301207]
-
căruia și-a fracturat un picior, astfel că a fost nevoit să lipsească de la șase curse, pierzând astfel orice șansă la titlul mondial. Revenirea sa s-a produs în timp util pentru Marele Premiu al Malaeziei și a fost una triumfală, germanul dominând calificările, iar în cursă a cedat primul loc lui Eddie Irvine, colegul său de la Ferrari care era implicat în lupta pentru titlu. Ulterior, în Marele Premiu al Japoniei a ocupat locul al doilea, suficient pentru a aduce echipei
Michael Schumacher () [Corola-website/Science/297330_a_298659]
-
în nave cu stâlpi, dar și numeroase arcuri în formă de potcoavă. Cele mai comune materiale folosite în arhitectura erau zidăria de cărămidă și mortarul. Influențele străine pot fi văzute în domurile de origine egipteană și, în sectorul civil, cupolele triumfale inspirate de cele din țările de origine. Larg răspândită era și construcția fortificațiilor cu turnuri. Cele mai importante structuri almohade includ: Giralda, fost moschee din Sevilia (construită în 1171), moscheia Koutoubia și Kasbah-ul din Marrakech, turnul Hassan din Rabat și
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
care au distrus în mare parte clădirile din interiorul cetății, la 12 octombrie 1716, Mehmed Pașa, ultimul comandant otoman al Timișoarei, acceptă capitularea, iar garnizoana turcă părăsește definitiv orașul. La 18 octombrie 1716, prințul Eugeniu de Savoia își face intrarea triumfală într-o cetate grav răvășită de violentul asediu. Garnizoana otomană se retrage în sudul Dunării, iar după 164 de ani cetatea intră din nou sub stăpânirea europenilor. În 21 octombrie 1716, prințul Eugeniu de Savoia adresează împăratului Carol al VI
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
un crucifix din lemn realizat de Hans Schlais (1510-1520). Această capelă a fost ctitorită de un bucătar al ducelui prin anul 1350, care a dorit să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru că a fost achitat într-un caz de otrăvire. Arcul triumfal situat între transept și altar datează din secolul al XIV-lea. Pereții exteriori sunt decorați cu scene din "Judecata de apoi". Frescele redescoperite recent ce datează de la începutul secolului al XV-lea dovedesc calitatea înaltă a artei picturii din Viena
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
și o serie de elemente din diverse alte perioade. Nava centrală, inițial acoperită cu un tavan, a fost boltită în 1595, după un incendiu care a devastat atât comuna, cât și cetatea. Colateralele erau inițial boltite în cruce, iar arcul triumfal semicircular a fost transformat în arc frânt odată cu boltirea navei. Colaterala estică are un frumos portal cu ambrazură cu arc trilobat în stil gotic târziu. Corul păstrează bolta inițială în cruce, iar absida o semicalotă. La început, corul era flancat
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
ajutat pe florentini în rezistența contra invaziei lui Alfonso al V-lea al Aragonului, reușind să rupă asediul la Piombino, cu o manevră care i-a surprins atât pe inamici cât și pe aliați. Pentru aceste reușite, a fost primit triumfal la Florența. Aceste acțiuni l-au mâniat pe regele Aragonului, care l-a urât toată viața și i-a cerut fiului său să distrugă statul lui Malatesta. A fost un poet și mecena al artelor. Lui îi datorăm crearea unuia
Sigismondo Pandolfo Malatesta () [Corola-website/Science/325913_a_327242]
-
Divizia 18 ardelenească, în linia a treia, ca rezervă generală (această unitate fiind dislocată în zona Cluj-Alba Iulia) În urma bătăliei de pe Tisa (20-26 iulie 1919), armata română, victorioasă, înaintează rapid, prin pusta maghiară, spre capitala Ungariei, Ungaria, în care intră triumfal la 4 august 1919, sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu, însoțit de ceilalți camarazi de front, generalii Traian Moșoiu, Demetrescu, Ștefan Holban, Davidoglu, Olteanu. Astfel, Republica Sovietică Ungară și-a încetat existența iar liderul ei, Béla Kun, a demisionat și s-
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
muncă lui Giacosa nu l-a mulțumit pe Ricordi, iar Giacosa a avut mai multe dispute personale cu Sardou. Și Puccini a avut mai multe dispute cu Illica, Giacosa și Ricordi la un loc. Ei au propus un „Latin hymn” triumfal pentru Actul III, dar Puccini i-a convins în cele din urma să-l reducă la cele optsprezece măsuri din "Trionfal... di nuova speme". În octombrie 1899, după trei ani de colaborare dificilă, operă era gata. Fiindcă era o poveste
Tosca () [Corola-website/Science/307631_a_308960]
-
în campionat, printre care cele cu marile rivale (1-0 cu Steaua și 3-1 cu Rapid), dar și împotriva altor echipe importante și de tradiție, 3-1 cu Poli Timișoara, sau 4-0 la Craiova împotriva Universității, iar în retur își continuă marșul triumfal, reușind să învingă și în deplasare rivalele Steaua - cu 4-2 și Rapid - cu 4-1. În sezonul 2006-2007 al Cupei UEFA, Dinamo ajunge pentru a doua oară consecutiv în grupe, unde învinge pe Beșiktaș Istanbul cu 2-1, pe Bayer Leverkusen cu
FC Dinamo București () [Corola-website/Science/298479_a_299808]
-
anului 1944 lucrările au fost sistate iar șantierul lăsat în părăsire. Proiectul din anii 1942-1943, supervizat chiar de mareșalul Ion Antonescu, fusese propus de profesorul Alexandru Tzigara-Samurcaș (care a proiectat și clădirea pentru Muzeul Țăranului Român) și viza reconstruirea monumentului triumfal „Tropaeum Traiani" de la Adamclisi. Actualul mausoleu din Parcul Carol, cu o înălțime de 48 metri, a fost realizat în anii 1959-1963, după planurile arhitecților Horia Maicu și Nicolae Cucu, și a fost inaugurat la data de 30 decembrie 1963, pe
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
putea să-și deschidă pieptul pentru a da la iveală o tufă de crini. Nu se cunoaște scopul pentru care a fost comandat acest leu mecanic, dar se presupune că era destinat să-l întâmpine pe rege la intrarea sa triumfală în Lyon, și probabil că a fost utilizat în cadrul convorbirilor de pace cu papa. Leul s-a pierdut, o replică mai mult sau mai puțin fidelă cu originalul a fost realizată de curând și se găsește la Muzeul din Bologna
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
evita sclavia. Detaliile celor două conflicte, grele și sângeroase au fost relatate de istoricul roman Dio Cassius, dar cele mai bune comentarii sunt basoreliefurile de pe Columna lui Traian, construită în Roma de Apolodor din Damasc (în 113), precum și de pe monumentul triumfal de la Adamclissi, din Dobrogea. Cu ajutorul foarte bogatului tezaur al regatului dac și cu aurul extras din minele de aur de la Roșia Montana, Imperiul Roman se va redresa financiar. Astfel, deși capitala provinciei romane (coloniei) era Ulpia Traiana Sarmisegetusa, cel mai
Decebal () [Corola-website/Science/296674_a_298003]
-
italienilor în retragere și a declanșat o serie de acțiuni de hărțuire. La începutul lunii mai, cea mai mare parte a Forței Gideon încetase acțiunile ofensive, ocupându-se de escortarea împăratului în drumul său spre capitala Addis Ababa. După intrarea triumfală a împăratului Salassie în capitală, Wingate și forța sa s-au reîntors la acținile de luptă împotriva coloanelor de italieni în retragere. Până pe 18 mai, italienii de fortificaseră în pozițiile de la Agibor. În acel moment, ambele tabere erau extenuate și
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
unui armistițiu ruso-turc. Pe 12 februarie 1878, trupele române au pătruns în Vidin, iar a doua zi în cetatea Belogradcik. Cucerirea Vidinului a încheiat participarea victorioasă a armatei române la Războiul de Independență. Armata română avea să-și facă intrarea triumfală în București pe 8 octombrie 1878. Independența României a fost recunoscută de marile puteri pe 13 iulie 1878. Tratatul de pace dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman a fost semnat la San Stefano pe 3 martie 1878. Acesta a creat
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
și Elisabeta de la succesiunea la tron; în schimb o desemnează succesoare pe Lady Jane Grey, fiica surorii lui Henric al VIII-lea, Maria Tudor. Lady Grey este proclamată regină de către Consiliul Privy, dar după nouă zile este demisă. Maria intră triumfal în Londra însoțită de Elisabeta. Dar spectacolul de solidarietate între surori nu durează mult. Maria, catolică, vrea să zdrobească credința protestantă a Elisabetei. Maria ordonă ca toată lumea să participe la liturghiile catolice, iar Elisabeta este nevoită să se prefacă. Popularitatea
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
1620 popularitatea lui scade și apare nostalgia pentru domnia Elisabetei I. Începe un cult al reginei, prezentată ca o eroină a cauzei protestante într-o epocă de aur, în comparație cu succesorul său, un simpatizant catolic la cârma unui guvern corupt. Imaginea triumfală, cultivată de Elisabeta la sfârșitul domniei, pentru a acoperi dificultățile economice și militare, ia amploare. Domnia sa a fost idealizată ca o perioadă în care coroana, parlamentul și biserica au colaborat cu succes. Această imagine fabricată de admiratorii săi protestanți, este
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
dragostea trupească, care îi fusese până atunci cu desăvârșire străină, salvându-l de nebunie, după cum a mărturisit ulterior artistul (dar unii biografi se îndoiesc de această afirmație). Între 1939 și 1948 trăiește la New York, unde expozițiile sale obțin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mândrie provocatoare și creează teme în care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei și putrefacției. Se plimbă pe străzile New York-lui cu un clopoțel, pe care îl folosește pentru a atrage atenția
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
II-lea, era dispus să-i lase mână liberă în Rutenia, Hmelnițki și-a făcut o intrare trimufală în Kiev în ziua de Crăciu a anului 1648. În ziua de Crăciun a anului 1648, Hmelnițki și-a făcut o intrare triumfală în Kiev, unde a fost salutat ca „Moise, salvatorul, mântuitorul și eliberatorul poporului din captivitatea poloneză ... ilustrul cârmuitor al rusinilor”. În februarie 1649, în timpul negocierilor ce delegația poloneză condusă de senatorul Adam Kysil, negocieri ținute la Pereiaslav, Hmelnițki a declarat
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
Delfin să profite de avantajul obținut și să accepte să-l conducă la Reims, pentru a fi uns rege, după cum i-au comandat „vocile”. În pofida sfaturilor înțelepților, ale prudenților și intriganților, se supune planului său. După 15 zile de călătorie triumfală, Ioana și Delfinul intră în Reims. Carol al VII-lea este uns rege în prezența ei și a stindardului. Se împlinește a doua profeție. Arhiepiscopul Regnaud de Chartres îndeplinește ritualurile solemne. Ungerea alungă ultimele îndoieli asupra legitimității Delfinului și este
Ioana d'Arc () [Corola-website/Science/306745_a_308074]
-
de lemn pictate și cu mobilierul bisericii; el e așezat deasupra ferestrelor gotice ale laturii de sud. Concomitent, s-a demolat și catul de apărare de deasupra corului, așezându-se acoperișul direct peste arcadele de apărare. Forma semicirculară a arcului triumfal s-a dovedit a nu fi romanica; el a fost înălțat pe colțurile vechii abside a capelei, arcul propriu-zis fiind din cărămidă și datând din secolul XVIII. Tot atunci s-a construit noua sacristie pe latura de nord a corului
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
pe colțurile vechii abside a capelei, arcul propriu-zis fiind din cărămidă și datând din secolul XVIII. Tot atunci s-a construit noua sacristie pe latura de nord a corului între două contraforturi. De aceste transformări amintește o inscripție de pe arcul triumfal indicând anul 1743. Ferestrele actuale ale corului au fost transformate, dar la cercetarea pereților s-au găsit urme ale unei ferestre romanice în estul absidei, iar ale uneia în arc frânt pe latura de sud, ambele datând din timpul transformării
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
căruia se ascundeau câțiva soldați ahei. Restul forțelor s-au retras pentru a simula o înfrângere. Pentru troieni , calul lăsat la porțile cetății părea să fie un cadou de la greci învinși și l-au introdus în oraș. După o sărbătoare triumfală , seara, Ulise și ceilalți ahei, ascunzându-se în cal, au deschis porțile pentru ca restul aheilor să poată intra. Ahei au distrus cetatea Troia și Elena a fost returnată Spartei. Zeii, fiind mâniați că a furat victoria, l-au pedepsit pe
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
-lea. Ea avea probabil tipica absidă semicirculară, care a fost demolată la fortificarea de la sfârșitul secolului al XV-lea, pentru a se clădi deasupra corului un turn de apărare cu cinci niveluri. Din bazilica romanică s-a păstrat doar arcul triumfal semicircular. O descriere a lui Friedrich Müller din 1857 amintește existența a două turnuri de apărare de plan pătrat, prevăzute cu galerii de apărare, și a două bastioane circulare. Din fortificațiile bisericii de la Veseud s-a mai păstrat un singur
Veseud (Chirpăr), Sibiu () [Corola-website/Science/301752_a_303081]