1,097 matches
-
Pino!!!", scrie Emil Brumaru și în aceste două versuri condensează un întreg tom de filozofie existențială. Este inutil de argumentat valențele poetice ale expresiei aparent triviale ,dusă-n pizda mă-sii", în versurile citate. În pofida sonorității șocante, nimic nu este trivial, totul este încărcat de tensiuni existențiale. Cum ar suna aceste versuri, dacă în locul expresiei poetul ar fi folosit o perifrază, sau, mai rău, ar fi apelat la ticăloasele puncte de suspensie (care nu ascund nimic, dar subliniază roșeața din obrajii
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
lexicul poeziei lui Emil Brumaru se pot scrie lucrări de doctorat. La fel ca Șerban Foarță, poetul ieșean știe toate subtilitățile limbii române și nici un cuvânt din versurile sale nu este pus la întâmplare. Întotdeauna expresiile sale, chiar cele mai triviale, nu fac decât să potențeze strălucirea sentimentelor care se insinuează în umbra lor. Un astfel de poem în care noroiul (lexical) ascunde perle (la nivelul trăirii) este Suprema servitoare. Este încifrată aici experiența fundamentală a adolescentului care descoperă universul erotic
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
filmele lui Akira Kuroshawa) - proza lui Kazuo Ishiguro reclamă (conform dezideratului autorului) o lectură la nivel ,metaforic". Autorul, care în 23 de ani a scris șase romane, aduce în discuție prin această ultimă carte (ocolind însă suveran capcanele unui science-fiction trivial) una din cele mai cutremurătoare teme care plutește amenințător în aer și căreia, deocamdată, nici argumentele filozofului german Hans Jonas nu-i pot desluși implicațiile etice: clonajul ființelor umane. În capcanele trivialității cade însă Michel Houellebecq. Cultivîndu-și destoinic obsesiile, scriitorul
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
numindu-i pe cei care conduc, chinuindu-se printre legi și bugete, acele instituții ,mediocri". Cer subvenții mereu și pensie de la tinerețe. Dar numai verbal, pentru că scrierea unei cereri, pentru a nu mai vorbi de anexarea documentelor, este o preocupare trivială care ar trebui lăsată pe seama unor slujbași mediocri. Măcar Eminescu, înainte de a stîrni oroarea doamnei Slavici, a predat și a fost inspector școlar. Urmașii lui (și ai Romei) cînd au predat cîte o oră, au lăsat o amintire teribilă, consemnată
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
din ce in ce mai virulente ale contracandidatului, născând speranța unei victorii. Dar, chiar și în aceste momente, cănd renunțase la atitudinea total defensivă, Klaus Iohannis nu a abdicat de la comportamentul decent și sobru. Campania negativă a PSD a fost atât de agresivă și triviala, încât a reușit să-l transforme pe candidatul ACL într-o victima. Cu siguranta, eficiența acestui tip de campanie negativă poate fi investigat separat. Campania anticorupție și ambiguitatea raportării PSD la această Perioadă preelectorala, dar și cea din timpul campaniei
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
dacă nu obosită, în orice caz transformată de succesivele liberalizări ale imaginarului poetic. Ultimii ani au ridicat în mod semnificativ cota îndrăznelilor artistice (limbaj slobod până la vulgaritate, scene de sex fără perdea, expuse ca într-o vitrină de bordel, aluzii triviale ori referințe directe la anumite părți - nu multe - ale anatomiei omenești), profitând din plin de libertățile de opinie și expresie îngrădite altădată. Vechile revoluții, raportate la exhibările din prezent, par să aibă o "violență" înduioșătoare, mai puțin negatoare, aproape constructivă
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
cu multe chite de bani. Ei nu sunt de vină. De vină este numai isteria cererii, beneficiari nevricoși, care intră în tranșă când aud astfel de orori. Gusturile nu se discută, daca nu frizează calitatea, morală, la auzul unor versuri triviale. țoapa totdeauna trebuie să iasă în evidență cu ceva. Când trebuie să vorbească în șoaptă, ridică tonul pentru a fi observată. Se îmbracă țipător, în condițiile în care trebuie să se ducă la o adunare, în care abundă ținutele sobre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
păstra reminiscențe "reacționare". Se văd siliți a se lepăda de Dumnezeu,de familie, de neam, coram populo: "Totul trebuia spurcat în cadrul unei spovedanii făcute în public. Obligatoriu era să facem dovadă că ne-am însușit și vocabularul lor. Cele mai triviale cuvinte, expresii obscene și înjurături folosite pînă acum numai de ei trebuie să devină propriul vocabular. Imundul a devenit treptat umbra de zi și de noapte. învățăm cîntece noi, revoluționare. Atingerea unei trepte superioare pe calea reeducării se face și
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
să ne simțim mai puțin nobili, mai puțin demni decât ne simțim oricum. Poate că acest profesor s-a grăbit, a mers prea iute pe scenă. În general, cred că ceea ce teatrul oferă - limbajul și mesajul folosite - este atât de trivial, atât de sărac, atât de mediocru, încât oamenii din sală au dreptul să se scoale și să spună: Nu, nu vrem așa ceva!»” O revistă de citit BUCUREȘTIUL CULTURAL (nr. 120, 20 noiembrie) are un sumar interesant. Gabriel Chifu semnează textul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4134_a_5459]
-
reflecție. Intimitate. Poveștile din Ținuturile joase au de-a face cu cicatricile indecise, pentru că esențele cărții gravitează mereu în jurul fricii. Textele se construiesc prin chipurile identității incerte, dereglate din pricina fricii de umanitate. Până și secvențele erotice - amendate, în 1982, ca triviale - nu sunt altceva decât transcrierile vag poetice ale unei femei căreia i se amână, patologic, metamorfoza frumuseții (Fereastra). Împlinire ce are rădăcini în temerile fetiței captive într-o familie anapoda, lipsită de șansa refugiilor. Familia șvabă face baie în aceeași
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
din logica normalității, dobândesc o altă identitate decât cea inițială, se integrează într-o ordine a imaginarului, producând tensiune și simplitate de mare poezie: „Lente înmormântări cortegii trecând/prin filele jurnalului tău prin pupilele copilăriei tale imense/ chipuri de ceară triviale aripi cum mâneci bufante/câte-o tresărire a sufletului negru strălucitor cum marmura/și stai afară pe-un asemenea timp fascinant/în soarele moale de toamnă perfect conservat cum un obraz de femeie trecută/alături te-așezi de cei duși
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
când ești în depresie, te trage după el în cele mai crunte văgăuni, mătură cu tine pe jos, după care te rupe în bucăți mici și te aruncă la maidanezi. Dacă te prinde însă într-o stare de banală, burgheză (trivială, dacă vreți ) împlinire domestică, la final îți descoperi în oglindă privirea aia bovină pe care o are omul fericit, atunci când încearcă să-l înțeleagă p-ăla bolnav de nefericire. Dintre cele două povești, a depresiei și a sfârșitului lumii, mie
Îl iubiți pe Lars von Trier sau îl urâți? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19186_a_20511]
-
fericire nu le-aduce. Să mânui stofa și cuvântul, din ele dâltuind frumosul, E privilegiu, dar și muncă - n-o spun făcând pe firoscosul! E greu să ai audiență, când la putere-i vizualul Cuvântul scris interesează, doar de vizează trivialul. De-aceea vă îndemn frățește, nu fiindcă mi-ar fi bine mie, Din când în când, stimați prieteni, citiți și câte-o poezie! Referință Bibliografică: Prin vers... / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1585, Anul V, 04 mai
PRIN VERS... de NELU PREDA în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384525_a_385854]
-
și mass-media (2013). Dezbaterea pe tema cenzurii și autocenzurii poate fi considerată astăzi mult mai potrivită, dacă nu pierdem din vedere faptul că în spațiul public - presa scrisă și mai ales mass-media, cu deosebire posturile de televiziune - abundă un limbaj trivial, agramatism, cazuri de imoralitate, ceea ce indică lipsa autocenzurii din viața noastră politică și culturală. Nu trebuie însă uitate atât de repede și de ușor urmările cenzurii comuniste, unele de-a dreptul dramatice. În cazul literaturii, retragerea dreptului de semnătură și
De la cenzura impusă la autocenzură [Corola-blog/BlogPost/93425_a_94717]
-
cuvinte’’, pe care o ostraciza, la vremea lui, Titu Maiorescu, la ora actuală face ravagii în presa noastră așa-zis culturală. Ca și cum toate acestea n-ar fi suficiente și ca tot acest spectacol jalnic să fie cât mai complet, limbajul trivial și pornografic a câștigat pretutindeni, nu numai în mass-media, dar și în literatură, tot mai mult teren. Și toate acestea, în numele libertății de exprimare! Ce este de făcut? A dispărut cenzura, dar ne-a rămas ceva mult mai important: autocenzura
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
dovadă. Abia în finalul cărții, Violeta poate ridica ochii din pământ, privind spre cer, spre divinitate, așa cum ar fi trebuit s-o facă, poate, dintotdeauna. La prima vedere, pentru persoanele așa-zis pudibonde, limbajul utilizat de personaje este unul aparent trivial, care ar putea ”oripila”; dar acest limbaj devine un mijloc de caracterizare a personajelor și în măsura în care, da, de ce să nu recunoaștem, este folosit și ”audiat” chiar în apropierea noastră și de care avem tentația să ne ferim ori să-l
RECENZIE, AUTOR PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383212_a_384541]
-
care nu-l cunoștea nimeni. Ne-a făcut o propunere surprinzătoare. Cum că, pentru o sumă modică, domnul acela înarmat ne poate trece granița oriunde, dar acceptă și obiecte de valoare. Benjamin s-a oprit din cusut și, în ciuda situației triviale, și-a păstrat calmul, ba chiar și seriozitatea. Ne așteptam ca acești indivizi să fie dați afară. — Te rog să iei copilul ăsta și să plecați de aici - a spus însă el. Și să-mi trimiteți vederi de la mare, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mi-am spus că arăta mult prea teatral ca să fie o bună imitație a locului în care acele animăluțe care se agitau în trap mărunt ar fi trăit în sălbăticie. Era mai degrabă ceva ce ai fi găsit în decorul trivial de încărcat al unei producții Parsifal, dacă un astfel de lucru e omenește posibil. Am întârziat acolo o vreme, citind despre oi și în cele din urmă făcând câteva poze acestor animale total neinteresante. În spatele Stâncii Oilor se găsea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
suveran în impasibilitate, în capacitatea de a nu te lăsa afectat de lume, de micimile și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului omului de pe stradă. Plăcerea de a fi și de a exista ca individualitate solară, liberă, independentă, autonomă, inaccesibilă violențelor venite de altundeva: un tiran, trupul, dorința, socialul, natura sau familia. Plăcerea definește în consecință bucuria de sine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
altora... De fapt, ca sofist deprins cu mânuirea vorbelor iscusite, a verbului eficace, a retoricii eficiente, Antiphon știe că, întotdeauna, nu adevărul triumfă, ci discursul mai abil, mai înșelător. Minciuna practicată cu măiestrie produce efecte superioare, în termeni de eficacitate trivială, celor ale veracității celei mai riguros respectate. De unde și oferirea competențelor sale de filosof unor particulari pe care-i asista în fața instituțiilor politice sau judiciare - adunarea poporului și tribunalul. Terapeut ce folosește verbul, Antiphon acționează ca medic individual, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
amplifică dorința și alimentează nevoia pe principiul eternei întoarceri a răului. Cui îi spune că a trăi este un rău, Diogene îi răspunde: nu, nu a trăi, ci a trăi rău. Iar apoi dă rețete pentru o existență reușită. Plăcerile triviale contra plăcerilor subtile, distincția făcută încă din acele timpuri rămâne de actualitate: hedonismul trimite la construirea jubilărilor, el impune fabricarea delicată a unor edificii elaborate pentru a ajunge la emoții sofisticate. Mai trebuie oare precizat că hedonismul este contrariul supunerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
terenul, ei care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi și a purei plăceri de a exista care aduc în scenă și în joc mult mai mult decât plăcerile vulgare, animalice, triviale? în această etică exigentă, voința ocupă locul cel mai important. Prin ea se edifică, pe calea rațiunii, reflecția, analiza, raționamentul, cunoștințele, cultura, judecata, o plăcere demnă de acest nume. Și care nu are nimic de-a face cu cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mama sa, care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și a acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-10- Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult înapoia ei caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în seama satisfacțiilor animalice și triviale. Cum a putut deveni contrasensul adevăr până acolo încât dicționarul să cauționeze două definiții pentru unul și același cuvânt și să-l destineze atât discipolului lui Epicur, cât și chefliului mare amator de băutură, de plăcerile mesei și ale patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]