1,100 matches
-
declanșatoare ale acestei patimi, cauze care sunt în ton cu lumea contemporană: îmbrăcămintea necuviincioasă și provocatoare, lectura și vizionarea unor materiale instigatoare (erotice); dansurile, cântecele, reprezentări artistice obscene și imorale din literatură, pictură și cinematografie; vorbele, glume, cuvintele ușuratice sau triviale 114, gândul pătimaș, neglijența rugăciunii, nepăzirea simțurilor, conversațiile prea intime cu femeile, ușurătatea în purtări, lipsa unei educații sănătoase, contactul cu cei stăpâniți de această patimă, împodobirea hainelor, parfumurile, dresurile și privirile cu iscodire. Dresurile sunt, în viziunea patristică, un
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
filmele lui Akira Kuroshawa) - proza lui Kazuo Ishiguro reclamă (conform dezideratului autorului) o lectură la nivel ,metaforic". Autorul, care în 23 de ani a scris șase romane, aduce în discuție prin această ultimă carte (ocolind însă suveran capcanele unui science-fiction trivial) una din cele mai cutremurătoare teme care plutește amenințător în aer și căreia, deocamdată, nici argumentele filozofului german Hans Jonas nu-i pot desluși implicațiile etice: clonajul ființelor umane. În capcanele trivialității cade însă Michel Houellebecq. Cultivîndu-și destoinic obsesiile, scriitorul
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
fără lecturi, fără „intelectualisme”. O astfel de definiție exclude, din plecare, toate vârfurile istoriei politice ale lumii, de la Marc Aureliu la Churchill, de la Napoleon la De Gaulle. Oamenii de viziune nu sunt niciodată simpli administratori sau strategi mărunți ai unor triviale jocuri de culise. Nici Titulescu nu era un funcționar superior oarecare, nici Helmut Schmidt un îngust om de cabinet. Evident, nu orice învățat e pregătit să preia funcții importante în ierarhiile puterii, dar e foarte bine când oamenii de stat
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
s-a răspândit prin București și provincie și s-a lipit de strade o proclamație apocrifă, iscălită cu numele plin a generalului Florescu. Se înțelege că, după obiceiul onestității radicale, nu s-a pus nici tipografia în care acest pamflet trivial a fost tipărit, necum numele autorului liberal. Roșii, simțindu-și căderea aproape, vor să răspândească înaintea dezastrului acel miros de pușcărie atât de propriu existenței lor. De la iscălirea unui nume străin sub o proclamație până la falsificarea de înscrisuri și la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și umanitare, ar descărca bugetul statului de cifrele enorme ale sinecurelor patriotice și ar condamna astfel pe mulți patrioți subliniați la o muncă mai onestă dar mai grea; ar apăra treptele înalte ale vieții publice de năvala nulităților netrebnice și triviale, garantând meritului adevărat vaza ce i se cuvine; ar tinde la restabilirea respectului legii și autorității, și ar da astfel guvernului mijloacele și morale și economice pentru a cârmui bine dezvoltarea normală și cu folos a puterilor acestui popor. Elementele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o alta a șesului. Este unanim recunoscută deosebirea dintre c. de dragoste din nordul țării și cel din sud. În timp ce c. din Moldova de nord și Transilvania e mai învăluitor, cel muntean și oltenesc palpită de senzualitate, frizând uneori chiar trivialul. Stilul c. transilvănean este mai lapidar, piesele sunt câteodată scurte notații, motive singulare, în schimb în sud se manifestă tendința către discurs, către acțiune, de unde și ideea de a vorbi despre o lirică „măruntă” și una „dezvoltată”. În c. românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
de lovituri. Dar da, ba da, îmi spuneam, se dau totuși, iar alții chiar ripostează, și în riposta lor dispare orice urmă de civilizație. M-am gândit s-o fac și eu, s-o caut și să-i spun cuvinte triviale, s-o înjur de mamă și astfel să mă răcoresc. Căci jignirea persista, de câte ori mă gândeam rămâneam încremenit, ca într-o paralizie, înțepenit și cu ochiul minții contemplîndu-i chipul trufaș, așa cum îmi apăruse în ziua când o revăzusem în fața universității
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am învăța să renunțăm la stupidul nostru humor: "Dimpotrivă, i-am răspuns, humorul ne salvează. A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul." " Da, mi-a replicat el, și a evita astfel măreția și a cădea în trivial. Se spune că un arhitect neamț, prieten cu Carol I, după ce a stat vreo zece ani la noi și a construit câteva edificii frumoase, i-a cerut regelui permisiunea să se întoarcă în Germania. De ce, Franț, l-a întrebat suveranul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
obicei cu un om aflat în mijlocul ei, când bolta uriașă a cerului, norii din zare, pădurile pline de măreție micșorează parcă chipul uman, mai ales dacă acest chip nu se spală de o gândire meschină, de un sentiment mărunt sau trivial. Matilda, trebuie să spun, era răpitoare, abia mă puteam uita la ea mai mult de-o clipă. Petrică, în schimb, o ignora de astă dată.. Credeam că o să-l văd în sfârșit ridicând fruntea spre cer, ca odinioară... Nu, stătea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sentimentul că se petrecuse o catastrofă, masca hidoasă pierise atât de total încît avui și eu sentimentul că altcineva fusese în încăpere, nu Matilda... Dar îndată îmi amintii... ușa sertarului spartă, cuvintele rostite, nu ți-am distrus "opera", ironia, disprețul trivial... Crezi că eu sânt Petrică? îi spusei liniștit și sumbru, să-mi răsfoiești rânjind caietele? Las la o parte spartul ușii, oi fi crezut că păstrez acolo cine știe ce scrisori secrete, din trecut sau din prezent, nu m-am gândit, altfel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un țipăt și smuci din fundul lui mare cu o mișcare abjectă, urlând către Bacaloglu: "Du-te, mă, în bida mă-tii și omoară-i odată!" Vintilă se apropie și el și îi trase cu sete un șut în fundul lui trivial (și în clipa aceea avui un surâs de destindere, căci era uimitor cum piciorul scundului Vintilă ajunse atât de sus și se înfipse adânc în acel fund lăbărțat și obscen și îi despică bucile). ",Belitule, îi spuse, pune mâna și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un telefon... Dar nu întîrzia, fiindcă n-are rost... Lucrez cu tot felul de cretini în timp ce valorile se complac în aventuri care nu sânt neapărat obligatorii... Mai sânt oameni care știu să înfrunte...'' Cuvintele lui aveau în ele ceva prea trivial, prin nefirescul și lipsa lor de sinceritate, ca să vină din inimă. Era adevărat, însă, că nici eu n-aveam chef să tresar la auzul cuvântului prietenie și să-l ajut să fie mai convingător. Dimpotrivă, mâna mi se opri deodată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
inteligent. Și era o plăcere să descoperi apoi că era realmente vesel și avea un humor modest (care face totdeauna plăcere) și o gândire curgătoare, fără paraziții care apar adesea chiar la oamenii superiori: vulgaritate și libertinaj în vocabular, subînțelesuri triviale, erudiție de anecdote politice de o penibilă lipsă de gust... Eram vreo opt, însă vreo trei mai în vârstă, fără neveste, care, desigur, nu-și mai puteau însoți în astfel de excursii grizonanții dar sportivii lor bărbați... Există o știință
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în poezie o artă a deformării sensului și a proliferării de imagini, fie acestea și din sfera esteticii urâtului”309, și în ce măsură anticipează gustul mai nou pentru oralitate, nararea nudă, în stil constatativ, de reportaj, a faptelor mărunte, a întâmplărilor triviale sau pitorești. Lectura unui fragment ar putea fi utilă în elucidarea acestor chestiuni: Iuțindu-și caii către sat Un țăran venea întârziat. Vânduse, pesemne, Niște lemne. Tam-nisam, din goană, Se ivi o cucoană. Cucoană cu pălărie, Pe-nnoptate, pe câmpie, Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Mai lua ceva și pleca ușurel (...) (Grija) Se poate observa fără dificultate că, în asemenea secvențe, se antcipează într-o măsură considerabilă, gustul mai nou pentru oralitate, pentru nararea nudă, în stil constatativ, de reportaj, a faptelor mărunte, a întâmplărilor triviale sau pitorești. Mai mult chiar, întrezărim în spatele acestei reveniri la poezia „faptelor de viață” o reacție față de închiderea versului în propria sa solitudine și de celebrarea neobosită a cuvântului ca logos. Pe bună dreptate s-a vorbit despre o dublă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
savană, oferă premisa socio-economică centrală ambelor modele: în primul caz, ea susține avantajele comportamentului teritorial al masculilor, așa cum încurajează „devierea” comportamentului lor către aprovizionarea de la distanțe mai mari, în cel de-al doilea. Diferența dintre aceste modele nu este însă trivială, dimpotrivă: ea susține două tendințe de interpretare pe termen lung a efectelor evolutive pe care le-au antrenat interesele reproductive divergente ale celor două sexe și oferă cadrul unor interpretări contrastante pentru probleme cheie, precum encefalizarea, diviziunea pe sexe a
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
medicilor, sau din parlament) sunt mai substanțiale, mai cu noimă, mai deștepte decât la noi. Divertismentele cele mai vulgare, mai puțin vulgare decât cele de la noi. Înjurăturile cele mai furioase, când se întâmplă să le auzi, mai puțin brutale și triviale decât ale noastre. Nu știu pe cine trebuie să cășuni și să-ți verși năduful pentru situația asta. Nu știu nici care ar fi leacul și în câți ani, decenii, secole ar trebui să așteptăm uniformizarea, egalizarea în sus în
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
și organizațiile politice de dreapta față de esticii tot mai numeroși. Mobilitatea unidirecțională dinspre est spre vest poate slăbi atracția spre unele idealuri de înțelegere și unitate a oamenilor. Simțul și gustul artistic sunt alterate prin cântece cu vorbe și ritmuri triviale (manelele), prin jocuri de tâlhărire (alba-neagra), completate prin dansuri și gesturi obscene, redate live ori prin filme, prin fotografii, reviste și broșuri pornografice multiplicate continuu, fără restricții moral-juridice. Dacă tradițiile au un rol esențial în religii, atunci ele nu ar
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pricina. Un tânăr și talentat poet, laureat cu Premiul de Debut al USR, s-a crezut abonat la toate premiile și, sărit fiind de pe lista unui juriu, a adresat conducerii USR pe blogul personal o... listă de injurii mai degrabă triviale decât expresive. Îmi vine să-i public numele ca să-l fac de râs. Dar uitându-mă pe blogul lui a doua zi după ce o încasasem, împreună cu colegii mei din conducerea USR, care, ca și mine, nu fuseseră în niciun fel
Cultura premiilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5909_a_7234]
-
simpla alegere a cuvîntului, o judecată de valoare. Deseori, ca suprem gest de desființare a unei producții slabe, criticii o declară pur și simplu "neliterară". Ca să nu mai vorbim de variațiunile lexicale de genul "subliteratură", sau "literatură de consum", "literatură trivială", cele două din urmă fiind solid reabilitate teoretic de școala germană de prin anii 1970. Iar o dată ce aplicăm un criteriu de valoare, declarîndu-l ca fiind propriu literaturii, obținem inevitabil mult hulitul (astăzi) canon, adică o listă de opere considerate importante
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
se găsesc la Agenția Operei. S. POPOVICI Comedie într-o montare modernă l Oscar Wilde revine pe scena timișoreană Duminică, 16 noiembrie, la ora 19 colectivul Teatrului German de Stat din Timișoara scoate la rampă premiera spectacolului cu celebra „comedie trivială pentru oameni serioși“, „Bunbury sau Ce înseamnă să fii onest“ de Oscar Wilde. Piesa scrisă în 1894 de dramaturgul și poetul englez, inițiatorul „dandysmului“ în literatura și cultura universală, este considerată cea mai izbutită și reușită comedie din vasta operă
Agenda2003-46-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281706_a_283035]
-
al Armatei. A fost de asemenea un pictor apreciat. Alexandru a fost un fiu al locotenentului-colonel, comandant al regimentului român bănățean nr. 13, Moise Guran, originar din Domașnea. A absolvit școala primară în satul natal, după care la Bozovici școala trivială, iar la Caransebeș școala medie. Având pe întreg parcursul școlar rezultate dintre cele mai bune, a fost primit pe ziua de 29 octombrie 1836 la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt, pe care a absolvit-o cu rezultate excelente. După
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
automobilist. El vrea magnetofon cât n-are încă 40 de ani! Amuzante pitoreștile repere ale timpului, cu „reuniunea tovărășească” deschisă de o conferință despre politețe. Dialog uneori sentențios („Trebuie să ajungem acolo unde rămân semne!”), alteori căutând firescul în banalul trivial, rod al unui efort pt. a ieși din stereotipiile „filmelor de șantier”. B.T. Râpeanu elogiază „acuitatea notației realiste” în descrierea mediilor ieșind, în acest fel, din stereotipiile filmelor de tineret „cu șantier”. Nuțu, interpretul „tânărului furios” dintr-o lungă serie
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
decid profiturile, indiferente la cultură.(...) Nimic nu ne-a pregătit și «educat» să respingem și să refuzăm, în masă, sunetul și imaginea acestor vulgarități. Acesta e șocul, cel puțin pentru mine, care scriu rar la persoana I plural. Rezistența ignoranței triviale mă angoasează zi de zi și ceas de ceas.” Îi înțelegem scriitorului exasperarea. Să mai observăm că articolul în care îi dă expresie este atât de bine scris încât devine un exemplu de rezistență prin cultură, serie nouă. Matei Vișniec
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
lui Florin }urcanu, Mircea Eliade, Le Prisonnier de l'histoire): "Fină, exactă, decisivă în materie este, de pildă, analiza formei de antisemitism care își va face apariția în articolele Ťangajateť ale lui Eliade - un antisemitism non-rasist, nici bazat pe asocierea trivială dintre evrei și comunism, mai curînd unul xenofob și naționalist, situat la intersecția dintre Ťmesianismul naționalť moștenit în cultura română din secolul al XIX-lea și angoasele generate de situația României Mari, statul român de după primul război mondial, dintre ai
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]