346 matches
-
ziare și reviste sunt, pînă la urmă, în mare măsură, rezultatul modelelor oferite de ceea ce "consumă" din mass-media. Nu țin minte ca vreuna din vedetele noastre tv să-și fi acoperit decolteul pînă la buric și să fi protestat împotriva trivialității din jur. Poate că nu de lege care să apere intimitatea, ci de mai multă decență publică ar fi nevoie.
Andreea Marin în pijama și alte voluptăți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15282_a_16607]
-
și Hlestakov: "Amîndoi sînt polii aceleiași forțe, sînt copii ai clasei ruse de mijloc și ai secolului al XIX-lea, rus, cel mai mediocru și mai burghez dintre toate secolele; și esența amîndurora este media eternă, "nici cîine nici ogar" - trivialitate perfectă. Hlestakov afirmă ceea ce nu există, Cicikov - ceea ce există, amîndoi au aceeași trivialitate. Hlestakov pune la cale, Cicikov execută. Fantasticul Hlestakov provoacă evenimentele rusești cele mai reale, la fel cum realul Cicikov provoacă cea mai fantastică legendă a "sufletelor moarte
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
mijloc și ai secolului al XIX-lea, rus, cel mai mediocru și mai burghez dintre toate secolele; și esența amîndurora este media eternă, "nici cîine nici ogar" - trivialitate perfectă. Hlestakov afirmă ceea ce nu există, Cicikov - ceea ce există, amîndoi au aceeași trivialitate. Hlestakov pune la cale, Cicikov execută. Fantasticul Hlestakov provoacă evenimentele rusești cele mai reale, la fel cum realul Cicikov provoacă cea mai fantastică legendă a "sufletelor moarte". Ei, repet, sînt două chipuri contemporane, două ipostaze ale răului etern și universal
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
ucigași cu simbrie cînd se luptă între ei. Țuțărul e un fan plătit (nu neapărat în bani), un mercenar în slujba cui are nevoie de el, trecînd de la un stăpîn la altul, chiar dacă mijloacele folosite sînt totdeauna aceleași: violența tonului, trivialitatea de gîndire, amenințarea sau șantajul. El e un recuperator de imagine pe piața literară. Istoria este, de fiecare dată, aceeași, chiar dacă protagoniștii și detaliile diferă. în cazul de față, un tînăr și promițător critic își spune, cu tranșantă sinceritate, părerea
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
impresioneze. Toni Grecu și Florin Călinescu sînt niște brand-uri importante în lumea show-biz-ului. Ei imită în interviu retorica personajelor care i-au făcut celebri (veșnica veselie a ,reporterului" din grupul ,Divertis", la Toni Grecu, discursul ironic, pigmentat cu mici trivialități și aluzii sexuale la Florin Călinescu). Tudor Gheorghe seamănă cu un țăran venit la oraș pe care îl cam strînge costumul de duminică. El vorbește frumos, rar cu dicție, bucuros că poate împărtăși celor din jur ceva din înțelepciunea sa
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
îndată, punctat de o trântire a ușilor. Tot ce făcea Gaittany - căci era el - nu avea durată. Atenția, plăcerea, mânia, toate țineau câteva clipe. Cu toate că foarte rar, Gaittany era violent și autoritar și nu suporta contradicția. Izbucniri brutale, totuși fără trivialități, nu-și permitea decât în cea mai strictă intimitate a casei, ca un fel de igienă a nervilor. În afară, nervozitatea se manifesta prin bătăi mărunte cu degetele în masă, prin răcorirea cu un evantai improvizat și zâmbete silite în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
soi de capișon tivit cu alb. Pe piept purta o mare cruce de aur masiv. Singura profanitate o constituia faptul că veșmântul era violet. G. Călinescu - Dragă doamnă, întîmpină prințesa pe madam Ioanide,putorile omoară tinerețea rumînească! Prințesa proferă această trivialitate cu o mare demnitate, sprijinindu-se cu două degete pe fotoliu, ca într-un tablou reprezentând o femeie de stat, un fel de Victoria autoritară. Sub rochie i se vedea un pantof comod, cu tocul plat și așa de plastic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-se cu necesitate, iar jocul scenic fiind necunoscut” . Prezentarea declamatorie a rolului este impusă și de faptul că tragedia clasică franceză (Corneille, Racine), de exemplu, este în versuri și impune o anumită solemnitate, evitându-se familiarul, văzut ca o adevărată trivialitate în artă. Acest retorism aservește actorul textului, până când, determinat de sentimentul propriei sale valori, acesta caută să depășească textul, să-l dinamizeze, să-l valorifice creator după propria concepție, ajungându-se astfel, la un moment dat, la inversarea raportului inițial
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
vechi și extraordinare scrisori care dorm În sertare, invocându-mi atingerea, să mai spun că oricât ne descurajează uneori solemnitatea și reverența, oricât ni se pare, prin cumulare, că Împiedică, de fapt, adevărata fraternizare, resimțim astăzi tot mai acut, În trivialitatea grăbită a vieții „postmoderne”, nevoia, tocmai, de asemenea reabilitări ale civilității, ale politeței și ale discreției care modelează sensibilitatea. * Liviu Petrescu a fost printre primii critici care au scris despre mine, dar de Întâlnit l-am Întâlnit rareori. Corespondența a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
frumusețe elină, pe care o visează pentru a o nega și căreia Îi aparține totuși prin chiar această inversare ilicită. Estetica urâtului, legătura de blestem cu Atena frumuseții. Copil din flori ale răului... Asemenea soluție păgână și „estetizantă”, care opune trivialității comune artificiul blazonat și fatalitatea ruinării este, orice am spune, mai confortabilă totuși decât Îndârjirea de a invoca porțile Închise ale „sensului”, la zidul dărâmat al unui Ierusalim utopic. N-ar fi de mirare, poate, idolatria care a crescut, treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și limbii personajelor și actualizează cu savoare o epopee politică, la cel mai înalt nivel, în Egipetul antic. "Să nu credeți însă că asta falsifică realitatea. Doar vechii egipteni își aveau, în aceeași măsură ca și noi, prostiile, ambițiile și trivialitățile lor, încît, înlocuindu-le cu altele, mai proaspete, nu se schimbă mare lucru", spune Horia Gârbea. Riscul de a cădea în vulgar este mare și, oricum, și-l asumă orice autor de parodii. Voluptatea replicii, armonicele colocviale bogate, calitatea contrastelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
va fi latura senzualității, a cărei acuitate va fi luminată prin renunțările la care se supune intelectualul lucid, cum se autocaracterizează. Intelectual și om de societate, Emil Codrescu împărtășește convențiile sociale, nu are gustul provocării, stridenței. Ființă morală, nu acceptă trivialitatea prin abandonul spiritualului în fața atracției fizice. Preferă singurătatea, lectura. Se detașează de cele lumești, pe care le privește cu un ochi ironic, superior. Începutul romanului este semnificativ în această privință! "Bălțatești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
contrazice, nu merge împotriva imaginii pe care dumneavoastră o aveți despre demnitatea creștinului așa cum o face înjurătura auzită aici? Recunosc: creștinește, e de nepermis a înjura așa cum se înjură aici, și aveți dreptate, da, aveți dreptate că ați protestat împotriva trivialității pe care ați auzit-o. Dar unde ați fost dumneavoastră, slujitorul lui Hristos, unde ați fost toate aceste zece luni în care, zilnic, au fost și sunt rupți de lângă copiii lor tații, de lângă mamele lor fiii?! Unde ați fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și hotărâri mari. Experiența lui nu se prefăcu în deprimare, ci într-o mare voință de a se ridica deasupra tuturor. Își puse în gând să facă astfel încît să nu depindă de nimeni, să nu fie silit să sufere trivialitatea nimănui. Nădăjdui orbește că Otilia se va păstra mândră, până ce el va fi liber de el însuși, ca atunci, plin de mărinimie și fără nici o răsplată, să-i întindă mâna. Liniștit de această hotărâre, se ridică de pe bancă și se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să trecem la partea practică, aplicativă, cu repercursiuni asupra vieții tuturor beneficiarilor mass mediei. S-o luăm pe rând: Radioul: a rămas până acum cel mai frumos și curat mijloc de propagare a ideilor Înalte, a știrilor curățate de ironie, trivialitate, ură, crime, violuri, Într-un cuvânt, de tot ce Înseamnă mocirla societății noastre. Ne delectează cu știri despre evenimente politice, administrative, economice, culturale, muzicale. Până aici e bine, pentru că toți redactorii (reporterii) radio se străduiesc să rămână "sus" și să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și asta-i singurătatea). O filozofie a conștiinței nu poate sfârși decât într-una a uitării. Un om care practică o viață întreagă luciditatea ajunge un clasic al deznădejdii. Femeia ce privește spre ceva oferă o imagine de o rară trivialitate. Ochii melancolici te invită, dimpotrivă, la o distrugere aeriană, și setea de impalpabil pe care ți-o satisface funebrul și parfumatul lor azur te împiedică să mai fii tu însuți. Ochi ce nu zăresc nimic și din fața cărora dispari, ca să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu fi, n-ai cunoscut nicicând lanțurile ființei și nici emoția dureros de rară când cineva îți mulțumește de a-l fi sprijinit în moarte, de a-i fi întărit sfârșirea și gândul sfârșirii, de a-l fi scutit de trivialitatea încurajărilor și a nădejdilor. Nici nu ne închipuim ce mulți sânt acei ce așteaptă să-i dezlegăm de fericire... Cele două tipuri de filozofi: cei ce gândesc asupra ideilor și cei ce gândesc asupra lor înșiși. Deosebirea dintre silogism și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a iubit. Creștinii n-au înțeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de acești oameni care nu știu decât să ceară, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creației sale, dezgustat de pământ și de cer. Și-mi închipui un Dumnezeu avîntîndu-se în neant, ca Isus de pe cruce... Oare ce s-ar fi întîmplat dacă soldații romani ar fi ascultat ruga lui Isus, dacă l-ar fi luat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iradiere. Cu Schelling, Novalis, Hegel și Schlegel, Germania s-a desfătat în străfundurile sale și și-a pipăit marginile. Romantica germană, mai mult decât oricare alt moment al spiritului european, justifică definitiv participarea la istorie. Atâta vis al spiritului compensează trivialitatea de secole a gândirii și a vieții. Romantismul german este autoextazul spiritului în finit. Procesul "normal" al unei culturi o face să treacă în mod inevitabil prin perioada inițială a naivității. Nediferențierea și indiviziunea împrumută culturii, într-o astfel de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui, exasperată, Carmina, care drum să găsesc? Ce sătulă sunt de atâtea șarade. Pe urmă a cuprins-o remușcarea. Desigur, nu știa că ea se împotmolise cu Ovidiu într-un cotlon al voluptății, și ceas de ceas, tot mai sâcâitor, trivialitatea își arăta colții. Doamne, oare de ce oamenii își investesc în mine speranțele, că eu nu sunt bună de nimic. Oare ce trebuie să fac? Ce trebuie să descopăr? Singură acasă și-a făcut o pasiență și a izbucnit în plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rând te consider prietenă și nu vreau să te amestec în ciudățeniile mele sexuale, iar în al doilea rând... — Ai pe cineva la care te gândești. — Da, cam așa e. — Măi, să fie! Ești manierat și când e vorba de trivialități, spuse Midori. De-aia îmi place de tine. Totuși, n-ai vrea să-mi acorzi și mie măcar o singură prezență în gândurile tale, atunci când te delectezi cu fanteziile sexuale sau când visezi cu ochii deschiși? Îți cer lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ecou și, În definitiv, agapa de rigoare de la Hotelul Marconi, din mahalaua Unșpe. Nimeni nu a izbutit să observe În sechela sonetistică de referință unele noutăți colosale, care scrutau foarte adânc și, din când În când, se ițeau de sub leșinata trivialitate. Le menționez acum: Strânși prietenii la colț de stradă Seara manșetă ni se duce. P. Feijoo (Canal?) avea să remarce peste ani (Tratat despre Epitetul din Cuenca del Plata, 1941) cuvântul manșetă, pe care Îl consideră insolit, fără să bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spectacol grandios al deșănțării umane ceea ce își spuneau doi vecini cu muierile lor. Totul era terfelit și mânjit, viața intimă, inocența copiilor și a fetelor, credința în Dumnezeu și ai fi spus, dacă ai fi crezut până atunci altfel, că trivialitatea și josnicia în care era aruncat cuvântul erau fără limite... Tata se ducea prin grădină, își vedea de treburi, mama ne chema la masă, căci se făcea seară, mâneam și unul din noi ieșea afară ca din întîmplare și se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
s-a mai certat, cine-a mai murit, cine-a mai divorțat... După aceea, sfaturi practice: cum se scot petele de pe șosete, care-i rețeta nu-mai-știu-cărui fel de mâncare. Asta, în cel mai fericit caz. Alteori, aluzii deocheate, sau, chiar, trivialități” “Nu mai spune! Nu pot să cred așa ceva...” ... ... ... ... ... ... VI.2. ...”Ai auzit?” “Depinde de veste” “Vestea cea mai senzațională din ultimul secol în acest oraș” “Zău?” “Da. Dar, dacă te miri în halul ăsta, înseamnă că nu știi nimic. Cum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
adică din epoca primelor sale piese -, în texte ca Mici conversații 1 sau Un teatru de androizi 2, Maeterlinck reflecta la mijloacele de care dispune teatrul și își afirma net orientarea: acesta trebuie să se elibereze cu orice preț de trivialitatea corpului viu, material, al actorului. Deziderat pentru realizarea căruia dramaturgul propunea recursul la referințele artei teatrale antice, la măștile tragicilor greci, dar și apelul la acea sculptură „în legătură cu care începem să ne punem astăzi unele întrebări ciudate” și căreia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]