504 matches
-
amigdalele. Slavă Domnului că mi le-am scos, altfel nu mai aveau loc. — Foarte interesantă discuție, strigă mama din baie. Foarte interesantă discuție cu un copil. — Discuție? se oțărăște el. E adevărul gol-goluț - și în clipa următoare se pornește să tropăie furios prin casă, răcnind în gura mare. Pălăria, că întârzii, unde mi-e pălăria? Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fruntea. Păi cum, vine de la mănăstire? Nici acolo nu se întâmplă așa ceva. Pe sub cozorocul caschetei, Marius aruncă o scurtă privire amuzată celor doi și se ferește tocmai la timp de câțiva copii care aproape că dau peste el atunci când ies tropăind veseli dintr-un gang aflat în apropierea unei simigerii. Încep să ridice gălăgioși un zmeu colorat peste acoperișurile caselor. Un câine slab și pipernicit latră subțire, jucăuș, încurcându-se printre picioarele lor. O femeie corpolentă, în halat și papuci, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se așeză în poală și făcu diverse lucruri drăgălașe, ba o dezmierdare în spatele urechii, ba o mângâiere prin păr - „seriosul meu” - , ba un nas lipit de obrazul lui, ba un gâdilici sub bărbie. Pe Samuel îl apuca întotdeauna chicotitul și tropăia în podea de plăcere. După ce se sătură de drăgălășenii, Margareta se ridică și rămase fixă, cu brațele pe lângă corp și privirea țintă la peretele din față. Samuel continua să amestece în găleată, îmbujorat. - Aproape am terminat, spuse el într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe mal ca să-și savureze obișnuita Înghețată de lămâie În portul Smirna. În schimb, a stat Întins pe spate, nemișcat și vigilent, poruncindu-le aghiotanților - care veneau și plecau cu mesaje de pe front - să nu trântească ușa și să nu tropăie. Aceasta a fost una dintre zilele mai lucide, mai productive ale comandantului. Cu două săptămâni Înainte, când armata turcă atacase Afyonul Hajienestis crezuse că era mort și că undele de lumină reflectate pe pereții barăcii sale erau focurile de artificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton, Încruntându-se la auzul muzicii de dinăuntru. Apoi, fără să bată la ușă, intră. În fața ferestrei, ținând clarinetul ridicat, Milton cânta mai departe cu nepăsare. Șoldurile i se legănau indecent, iar buzele Îi străluceau la fel de tare ca părul. Desdemona tropăi până În partea cealaltă a camerei și trânti geamul. ― Haide, Miltie, Îi ordonă ea. Gaia e jos. ― Exersez. ― Exersează mai târziu. Se uită pe geam, cu ochii mijiți, la pensiunea O’Toole, din capătul celălalt al curții. I se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lepădă de ele. Forțat să aleagă Între țara sa de baștină și țara ancestrală, o făcu fără ezitare. Între timp noi auzeam de departe, din bucătărie, țipete și o cană de cafea spartă, Înjurături - și În engleză, și În greacă - tropăit de picioare care ieșeau din casă. ― Ia-ți haina, Phyllis, plecăm, spuse Jimmy Fioretos. ― E vară, spuse Phyllis. N-am haină. ― Atunci ia-ți ce dracu trebuie să-ți iei! ― Și noi plecăm... sssss... Mi-a pierit... sssss... pofta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să se zgâlțâie tot, deși blocul din aleea Băiuț nu era un palat. Pereții și mobilele trosneau, lampa se balansa de parcă m-aș fi suit pe-un scaun și i-aș fi dat vânt cu mâna, jucăriile, caietele, cărțile, creioanele tropăiau pe rafturi, pe policioare și pe masă, veioza sălta pe noptieră, chiar și eu, oricât m-aș fi străduit să stau locului, alunecam către marginea patului, dar cel mai cumplit era zgomotul, clănțănitul geamurilor în cercevele, bâțâitul ușilor, niște bufnituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aș fi străduit să stau locului, alunecam către marginea patului, dar cel mai cumplit era zgomotul, clănțănitul geamurilor în cercevele, bâțâitul ușilor, niște bufnituri, apoi o bufnitură mare, un vacarm care răzbătea din altă parte, obiectele care se săturaseră să tropăie și cădeau pe podea, djinii ăia erau apucați de streche, oricât de credincioși i-ar fi fost lui Harun Al Rașid prea semănau cu duhurile rele din Crihala și năvăliseră în Drumul Taberei, nu pricepeam cu ce-am greșit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lipiți unul de altul, mult, mult de tot, până când obiectele s-au potolit, trosniturile, tropăiala, clănțănitul, bâțâitul și bufniturile au încetat, lumina electrică s-a oprit, a rămas doar lumina lunii (o lună mare și roșiatică) și au început să tropăie oamenii, să iasă din blocuri ca furnicile din mușuroaie, să țipe și să fugă, cred că lor nu le spusese nimeni că a fost cutremur și n-a fost furia djinilor abătută peste Drumul Taberei. Pe urmă am dibuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că semnalează prezența, poate în vreo movilă de pământ, poate în vreo scorbură neștiută, a lui Manitu, am aflat-o un pic mai târziu, după ce ne-am dezmeticit cât de cât din transa hipnotică și încremenirea lucie, și, cu inima tropăind bezmetică, am găsit melcii și scorbura furnicilor. Întotdeauna crezusem despre furnici că nu merită nici cea mai mică atenție și că mai mult de-un ingredient de felul piperului într-o tocăniță absurdă (cu râme și petale de flori) gătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
totul e pentru totdeauna. După un interval care nouă ni se părea a fi de ore Întregi, cînd eram practic disperați de foame, o auzeam Întorcîndu-se. Noi trebuia să nu facem nici cel mai zgomot, și mama venea trîntind și tropăind În jos pe scări. Ar trebui, cred, să spun lucrurilor pe nume de la Început și să recunosc deschis că mama le cam avea cu trasul la măsea. Asta - și gabaritul ei uriaș - erau motivele care-i făceau asemenea probleme la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Frank și am devenit Anne Frank. În ce-i privește pe ceilalți, trăiau și ei spaima la maximum, se făceau mici prin colțuri, asudau de frică, Însă, imediat ce trecea pericolul, era ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic, și porneau tropăind fericiți mai departe. Așa tropăiau fericiți mai departe, pînă cînd erau fie făcuți una cu pămîntul ori otrăviți, ori un drug de fier le zdrobea țestele. Eu le-am supraviețuit tuturor, dar, În schimb, am murit de o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Frank. În ce-i privește pe ceilalți, trăiau și ei spaima la maximum, se făceau mici prin colțuri, asudau de frică, Însă, imediat ce trecea pericolul, era ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic, și porneau tropăind fericiți mai departe. Așa tropăiau fericiți mai departe, pînă cînd erau fie făcuți una cu pămîntul ori otrăviți, ori un drug de fier le zdrobea țestele. Eu le-am supraviețuit tuturor, dar, În schimb, am murit de o mie de ori. Am mers prin viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ridicat În brațe, cu cărți cu tot - așa forță avea - și i-am ascultat pașii bocănind pe scări. Tocmai voiam să iau Liftul și să cobor să văd ce se mai Întîmplă la Pembroke Books, cînd i-am auzit pașii tropăind Înapoi. — Haide, Ernie, a zis. S-a aplecat și a făcut mîna căuș. M-a ridicat și m-a pus pe umărul lui și, cocoțat așa, ținînd bine cu o lăbuță o șuviță de păr rărit, am ieșit afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
râde Nicole. Din fața scenei se aud aplauze frenetice. Probabil ei aud mai multe decât noi. Nicole vrea să plece, noi o oprim dintr-un posibil masochism, vrem să suferim până la capăt, „dacă tot am venit până aici“. O țigăncușă blondă tropăie mărunt și iute, râzând. Copiii au primit baloane albe pe care scrie „Iași 600“. Goran stă jos, pare lipsit de chef, iar eu mă simt straniu văzând că pot rămâne indiferentă pe o muzică ce înviorează, de obicei, orice petrecere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
mult mai apropiată, acum... Focul de acolo se afla evident sub control deja, căci nu se mai vedea fum. Asta-l liniști pe Gosseyn, dar în el creștea un sentiment de disconfort pentru că se afla aici, pe malul acestui râu, tropăind pe pământul înghețat și cărând după el o creangă care abia de mai era puțin caldă, acum. Tot timpul cât merse, gândurile alter-ego-ului său se aflaseră în conflict cu propria gândire. Acolo, în spațiul îndepărtat, Gosseyn Doi se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se răsucește în broasca yale și intră ea. Aduce în blana de vulpe mirosul de zăpadă de-afară. Are încă ace de gheață în sprâncene, iar căciulița de lână tivită și ea cu blană de vulpe e albă de zăpadă. Tropăie la intrare cu cizmele scurte în care și-a vârât pantalonii tricotați, strânși pe picior, își scoate mănușile, apoi haina de blană, scurtă până la șolduri, și rămâne într-un pulovăr de aceeași culoare cu pantalonii: un cafeniu închis, își smulge
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plecă grăbit. Jocurile erau făcute. Lupta se terminase. Burkeviț era primul. Și, parcă știind că întrecerea s-a terminat (sau poate și pentru alte motive), profesorul de istorie, care între timp intrase în clasă, se așeză la catedră și, după ce tropăi pe postament, îl scoase la lecție pe Burkeviț. Cerându-i să spună lecția curentă, profesorul adăugă: - Vă rog să vă mențineți în limitele cursului liceal. Și Burkeviț înțelese. Începu să spună lecția după manualul de liceu, în spiritul cinstei nepătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o înșel cu liniștea somnoroasă a glasului, numai de asta. Apoi sării rapid din pat și, aplecat ca un ucigaș gata să se arunce asupra victimei, cu mâinile ascunse la spate de parcă aș fi avut în ele un pumnal și tropăind cu picioarele desculțe în urma dădacei care deja o luase la fugă înfricoșată, urlai sălbatic: - Întinde-o! Ei, vezi că te ajung, tule-o de aici! Dar spectacolul pe care l-am dat în dimineața aceea în fața ochilor albaștri ai absentei Sonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se vedea în întregime, de parcă ar fi străpuns cu flacăra lui de la un capăt la altul podul casei vecine. — Permiteți-mi să vă torn puțin lichior, Sofia Petrovna, spuse Iag, poftindu-ne să ne așezăm și umplând păhăruțele roșii, în timp ce tropăia de zor pe tabla cu care era acoperită podeaua balconului. Ca să spun drept, nu știam că vă întâlniți cu Vadim. Și doar suntem prieteni. Vă rog mult să serviți. După ce Sonia încuviință din cap, Iag se așeză pe marginea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Sau bine e să nu fi nici una, nici alta și să te prezinți mai degrabă ca un vrednic tradiționalist sau, dacă nu așa, atunci cu hotărîre să reneg toate acestea, altfel să privesc și spre stânga cea pururea tânără să tropăi, postmodern să mă ilustrez, adeptul fragmentarismului celui alunecos să mă revelez public. La întrebarea tradiționalistă a meșterului zidar Petrea din Maramureș (care tocmai munca la negru la subsemnatul execută, iară coregionalii săi îi spun P'ea): "Placu-ți, dumitale, dom
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mântuirii și că potopul, departe de-a se sfârși, de-abia începuse. Îmi aduc aminte o dată când Helga și cu mine am coborât din cer, din capul unei scări bombardate, direct în adâncurile unui adăpost subteran, iar deasupra bombele mari tropăiau peste tot. Și tropăiau, tropăiau și iar tropăiau și păreau că n-o să mai plece niciodată. Și adăpostul era lung și îngust, ca un vagon de cale ferată, și era plin. Pe banca din fața mea și a Helgăi stăteau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
departe de-a se sfârși, de-abia începuse. Îmi aduc aminte o dată când Helga și cu mine am coborât din cer, din capul unei scări bombardate, direct în adâncurile unui adăpost subteran, iar deasupra bombele mari tropăiau peste tot. Și tropăiau, tropăiau și iar tropăiau și păreau că n-o să mai plece niciodată. Și adăpostul era lung și îngust, ca un vagon de cale ferată, și era plin. Pe banca din fața mea și a Helgăi stăteau un bărbat, o femeie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de-a se sfârși, de-abia începuse. Îmi aduc aminte o dată când Helga și cu mine am coborât din cer, din capul unei scări bombardate, direct în adâncurile unui adăpost subteran, iar deasupra bombele mari tropăiau peste tot. Și tropăiau, tropăiau și iar tropăiau și păreau că n-o să mai plece niciodată. Și adăpostul era lung și îngust, ca un vagon de cale ferată, și era plin. Pe banca din fața mea și a Helgăi stăteau un bărbat, o femeie și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sfârși, de-abia începuse. Îmi aduc aminte o dată când Helga și cu mine am coborât din cer, din capul unei scări bombardate, direct în adâncurile unui adăpost subteran, iar deasupra bombele mari tropăiau peste tot. Și tropăiau, tropăiau și iar tropăiau și păreau că n-o să mai plece niciodată. Și adăpostul era lung și îngust, ca un vagon de cale ferată, și era plin. Pe banca din fața mea și a Helgăi stăteau un bărbat, o femeie și cei trei copii ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]