409 matches
-
1994 Sidney Sheldon, Nisipurile timpului, Editura Miron, București, 1994 Eileen Goudge, Grădina minciunilor, Editura Miron, București, 1994, reeditare 1996 Elizabeth Gage, Tabu, Editura Miron, București, 1995, reeditare 2004 Flannery O’Connor, Judecata de apoi, Editura Univers, București, 1997 Henry Miller, Tropicul Cancerului, Editura EST, București, 1997, reeditare Editura Univers, București (colecțiile Cotidianul), 2007, Editura Polirom, Iași, 2011 Henry Miller, Tropicul Capricornului, Editura EST, București, 1997; reeditare Editura Univers, București (colecțiile Cotidianul), 2009; Editura Polirom, Iași, 2011 Bernard Malamud, Cârpaciul, Editura Univers, București
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
distincții 1979 - Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru traducerea romanului Darul lui Humboldt de Saul Bellow 1983 - Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru traducerea romanelor Mountolive și Clea de Lawrence Durrell 1997 - Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea romanului Tropicul Cancerului de Henry Miller 2000 - Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru traducerea romanului Sexus de Henry Miller 2001 - Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate 2002 - Diploma de apreciere emisă de Departamentul de Stat al SUA prin
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a moralei patriarhale care nu trebuie uitată, ca o demonstrație față de oamenii occidentali a seriozității noastre” (Vasile Băncilă, „Cuvinte pentru Neculai Iorga”, în Portrete și semnificații, p. 173). M-a tulburat „povestea lui Emydio” de la începutul părții a opta din Tropice triste de Claude Lévi-Strauss. Autorul n-o comentează părîndu-i-se, probabil, suficientă concluzia unuia din personaje. După părerea mea, nu numai despre prostie sau neputință e vorba în cazul evocat, ci și despre o educație greșită, care, prin autoritatea ei, condamnă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și prietenii. Închipuiți-vă un Crăciun la Rio de zăpadă și brad nici vorbă la 40 de grade, colindătorii doar pe CD-urile aduse de acasă, iar bunătăți tradiționale de pus pe masă doar în vis. Deci un Crăciun la tropice se aseamănă cu cel de acasă ca nechezolul lui Ceaușescu și cafeaua Moca! (Pentru aceasta, având în vedere că în prezent există tot felul de sporuri la salarii, suplimentar pentru personalul MAE din Asia, Africa și America Latină aș propune un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să descoperim în bibliotecă, fiecare altceva, pentru a acumula cât mai mult, comunicându-ne reciproc informațiile. Două lucruri erau neclare, dintre care una esențială; și aceasta era legată de climă. Nu că nu am fi știut că ne îndreptăm spre Tropicul Racului și Sahara, dar mintea noastră, calculatorul nostru n-a fost niciodată programat pentru o asemenea situație: căldură de iunie în decembrie-ianuarie. Poate acest lucru, subconștient, ne paraliza chiar și emoțiile inerente în astfel de situații. Drumul până la București, apoi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și de grup a elevilor Acordarea punctajului de către experți Experții sunt Alonso Pond și alți colaboratori. Alonso Pond este expert în probleme de supraviețuire în deșert. El a pus bazele acestui sistem de punctaj. A fost Directorul Departamentului pentru Deșert, Tropice și Ținuturi Arctice al Centrului de Informații din cadrul Universității Forțelor Aeriene Baza Aeriană Maxwell. În timpul celui de al doilea război mondial el a lucrat cu Forțele Aliate în deșertul Sahara în probleme de supraviețuire. În timp ce se afla acolo ca șef
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Cenuşă () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_910]
-
proprietate a unor civilizații mai demne ca altele, pentru că numai ele o pot produce și păstra. Ea rezultă dintr-o relație obiectivă între individ și spațiul pe care-l ocupă, între consumator și resursele pe care le are la dispoziție" (Tropice triste). Unde, dacă nu în acest imens năvod, poți înțelege mai bine tâmpenia excomunicării occidentale, și realitatea legăturii amintite de Claude Lévi-Strauss dintre moravurile noastre politice și mediul nostru fizic, dintre ecologie și morală? De această dată, am însoțit o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și Gheorghe Mârzescu iau inițiativa întrunirii șefilor opozanți și, din ceasul acesta, se fac sforțări mari spre a se găsi terenul pe care să se poată întâlni opozanții de toate nuanțele. [agitarea cestiunii evreie] Dar vine vara cu vacanțele, cu tropicele, cu Parisul, cu Ostenda, cu toate vilegiaturile, iar bunii noștri boieri, conform și mai bunului lor obicei, aleargă în locurile răcoroase și plăcute, știind că acasă este cine să muncească pentru ei în arșița soarelui. Iar cât despre politică... se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
metaforele, dar și timpurile. Dar și... meridianele, orizonturile transfrontaliere. Mulțumesc ocrotitorilor scriitorului român, unul dintre care, cândva, îl definisem astfel: "Sfinte Terapont reazem al/ poeților români din Terra-pont-euxină/ pari a fi unica sanctitate ce știe că poezia/ este zona de tropice a acestor suflete care/ rând pe rând nu cred să învețe a muri vreodată/ zona abundențelor de tot felul cu/ jungle de semnificații cu/ îndoieli luxuriante/ uneori dadaiste și/ lianele desperărilor din care maimuțe clinice/ covrigesc ștreanguri/ arătându-ni-le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-o / publicat-o. Cartea de Poezii, Jurnalul, selecția încă nealcătuită din rubrica relativ nouă: "Cabinetul de stampe". A.B."Iată un poet care are o nostalgie organică a unor alte ape și alte ținuturi, care respiră oceanic, care simte lipsa tropicelor și a acelei fantastice fecundități a unor pământuri în care nu poți înfige un baston, că înflorește... Poezia să cuprinde niște miraje la care tot talentul autorului este de a ni le putea reflectă în noi cu freschețea cu care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și veverițe cenușii - acum găsești prin alei ratoni și chiar oposumi - o nouă ecologie generată de gunoaiele marilor orașe... - Vrei să spui că jungla citadină a Încetat să mai fie o metaforă? Îmi râcâie nervii păsările astea verzi, gălăgioase, de la tropice. Zăpada nu le dă gata? - Se pare că nu. Nimic nu le dădea gata. Păsările verzi, zgomotoase, care scărmănau frunzele și se ciorovăiau, Înfulecând boabele roșii, Îi rețineau atenția lui Ravelstein mai mult decât m‑aș fi așteptat. Pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Dar individul nici măcar nu ne‑a răspuns când ne‑am luat rămas‑bun. O jumătate de oră mai târziu, când am aterizat la Saint Martin, am trecut prin hangarul imigranților, o vastă șandrama prefabricată, din tablă ondulată verde - totul, la tropice, Îmi părea Înjghebat provizoriu. Ne‑am așezat la coadă În fața unui ghișeu oficial, sub niște lămpi sfârâitoare, ca să plătim o taxă pentru ștampilarea pașapoartelor. Pe urmă ne‑am urcat Într‑un taxi care ne‑a dus În secțiunea franceză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îi spuneam Întruna lui Rosamund că lucrul ăsta e spre bine. Pierdeam niște kilograme nedorite. Ca toți cetățenii Statelor Unite, eram supraalimentat din plin. Familia de francezi de la parter venise din Rouen ca să se relaxeze și să umble brambura, slobozi, pe la tropice. Înotau În marea mătăsoasă, ca și Rosamund și cu mine. Ne uscam cu toții pe plajă, pălăvrăgind vesel. Dar izurile care se degajau din bucătăria lor deveniseră insuportabile. O Întrebam pe Rosamund: - Ce fel de căcaturi gătesc ăștia? - Ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o mamă imigrantă din copilăria mea care se văita: „Joey al meu nu poate să mănânce un cornet de Înghețată. Întoarce capul când Îl vede. Și dacă nu poate linge Înghețata, precis că o să moară!” Poate că din pricină că vedeam În tropice o amenințare cu moartea, instinctul mă Împingea să caut latura comică a fiecărei chestiuni. Aveam impresia că pământul e mai spongios aici. Nu era la fel de compact ca la noi, În nord. Bănuiesc că nu‑i greu să Îngropi pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dată chemând o ambulanță. Când mi s‑a comunicat că ambulanța e pe drum, am declarat sus și tare că refuz să mă internez În spital. Îmi ajungea cât văzusem din asemenea locuri. Medicina colonială, mai cu seamă cea de la tropice, e foarte empirică. Rosamund mi‑a spus: - Trebuie să te internezi! Dar când a văzut cât de Îndârjit eram, a coborât din nou ca să‑l cheme pe doctor de la telefonul proprietăresei. Locuia la cinci minute de noi. Fără să protesteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
recifelor submarine - „piscavores” Îi numea doctorul. Oricât l‑ai fierbe sau l‑ai prăji, otrava purtată de bibanul roșu pe care mi l‑a servit Bédier, un mocofan care făcea pe francezul francezilor, nu poate fi distrusă. Bédier venise la tropice ca să adune bani pentru educația fetițelor lui - astăzi fetele nu mai capătă o dot, ci o educație. (Ravelstein, care hăituiește asemenea persoane și asemenea ocazii, ar fi preferat să mă audă spunând dot și nu zestre). În afară de a‑și juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
efectuată, în războiul din 1905, de către Floră rusească a Mării Baltice. Pe 30 august 1904, tarul Nicolae al II-lea a hotărât să trimită această flotă în Extremul Orient, la Vladivostok. Flotă a parcurs 18.000 de mile marine, trecând prin tropice, si, în final, a intrat în ambuscada de la Tushima, întinsă de amiralul japonez Togo. În această bătălie, s-a întrebuințat, pentru prima dată, așa-numita manevră în Ț, de către amiralul Togo. Nu intrăm în detaliile acestei bătălii, una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Globalizarea și avatarurile ei, printre care aș remarca aviditatea stupidă a speciei umana, distruge fără remediu echilibrele naturale, ca și pe cele mentale. În curînd, o să apelăm la urmașii tribului Boroboro să ne învețe să scriem. Cum scria Lévi-Stauss în Tropice triste : "Lumea a început fără om și se va încheia fără el"... Nici o schemă predefinită nu poate fi aplicată diversității realului. Structurile nu sunt impuse dinafară, ci se construiesc și se relevă în mod organic. De pildă miturile, par că
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
gustul, iubirea și simțul naturii erau în sângele acestei familii. Unchiul Maximilian a fost un celebru explorator și a întreprins în America misiuni științifice ale căror rapoarte, ilustrate de Schirmer, sunt niște bune tratate de istorie naturală.; fauna și flora tropicelor sunt studiate savant. El a botezat cu numele de Neuwiedia o orhidiacee pe care a descoperit-o. O pânză în înfățișează în mijlocul pădurii virgine, cu gâtul descoperit, redingotă încheiată la nasturi, pălărie înaltă cu pană, ținându-și într-o mână
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
imaginația somptuoasă, în gustul pentru bogăția decorativă, în viziunea decadențelor mărețe, în parada unei fabule a grandoarei, în toată opera, ca și în toată viața lui Mateiu I. Caragiale, un brummellism literar, cum am zice noi, o "invoaltă floare de tropice", cum atât de minunat zice Perpessicius." Dacă Ionel Teodoreanu este judecat din perspectivă stilistică ("...stilul său excesiv impresionist, ornat înadins, decorativ, deci răsucit, cârlionțat și deloc epic, e oricum un stil dificil." Ă, Gib Mihăescu este scrutat din perspectiva universului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
două de picioare, cu antene iscoditoare, alergând repede în toate direcțiile, nesuferind lumina, sălbatice și crunte; șarpele orb, negricios, cu înfățișare de râmă, cu picioare subțiri ca niște peri, apoi scolopendre de toate felurile". Vedeta expoziției este scolopendra gigantică de la Tropice, creatură descrisă cu aplomb și decupată, parcă, din imaginarul bestial al unor Bosch sau Goya: "Singură într-o colivie, gângania monstruoasă, lungă de un sfert de metru, își întindea trupul gălbui, inelat și sprijinit pe optzeci de picioare, cu antenele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
moment de scrisul poetului. E reactualizată în asemenea versuri aceeași poetică deschisă, - variantă personală a formulei, devenită model pentru imagismul avangardist, a lui Pierre Reverdy: Și poemele sunt ciubotele de șapte poști Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, Și-n vers ca-n geanta unui botanist recunoști Ierburile atâtor distanțe stând alături. Cine a spus că slova e-un lanț de-ncete schimburi, Și literele închise ca păsări în odaie? C-un singur vers poți trece prin patru
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ori că: „cele patru anotimpuri / Năvălesc în privirea noastră”, - iar în Petre Schlemihl poetul e „o umbră lunecând în același timp prin toate punctele cardinale”, în vreme ce „poemele sunt ciubotele de șapte poști / Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, / Și-n vers ca-n geanta unui botanist recunoști / Ierburile atâtor distanțe stând alături”. În fine, un pasaj din Patmos trimite spre o similară cuprindere panoramică: „Și poiana pe care continuăm să fim singuri în această eternitate a devenit un
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
magia cuvântului care - ni se spune în Petre Schlemihl, XIV - departe de a fi „un lanț de-ncete schimburi”, se caracterizează tocmai prin energia ei unificatoare („poemele sunt ciubotele de șapte poști / Care mă duc din cercul polar la caldul tropic”, „C-un singur vers poți trece prin patru anotimpuri”). La modul ideal, eul poetic se definește, așadar, la Ilarie Voronca, drept un homo festus prin excelență: cel ce trăiește lumea ca pe o sărbătoare sau se înfățișează ca invitând-o
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Cele trei romane (redactate la maturitate, între 1949 și 1960) refac traseul biografic al scriitorului de la primul lui divorț (din anii premergători Primului Război Mondial) și pînă la plecarea sa în Franța (în 1930). Interesant, ele reiau crîmpeie existențiale explorate și în Tropic of Cancer/ Tropicul Cancerului (volum apărut inițial la Paris, în 1938, și apoi în Statele Unite, după o îndelungată interzicere "pentru obscenitate", rezolvată însă, în 1961, cu celebrul "proces pentru pornografie", unde autorul are cîștig de cauză, textele sale clasificîndu-se, din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]