852 matches
-
că s-a deschis ușa larg și a apărut celalalt Vasile, vecinul cu care petrecusem în ajun cu o zi înainte. Cu căciula pusă pe-o ureche, c-o mână ținând nevasta după umeri și cu alta ținută în sus, trosnind din degete, țopăind și cântând, au venit să ne ducă la ei la petrecere, să nu le facem rușinea să-i refuzăm, că vor râde oamenii din sat de ei. Și, cum era să-i supărăm noi pe niște oameni
Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
un stâlp. Înainte de a aprinde focul care-l va transforma în cenușă, un preot îi promite glorie și odihnă veșnică dacă acceptă să se boteze. Hatuey întreabă: - În cerul acesta locuiesc creștinii? - Da. Hatuey alege iadul, iar lemnele încep să trosnească. 1513 / Cuareca Leoncico Mușchii umflați mai mai să le rupă pielea. Ochii galbeni nu se sting niciodată. Gâfâie, mușcă aerul. Niciun lanț nu-i poate opri când primesc ordinul de atac. În noaptea aceasta, din ordinul căpitanului Balboa, câinii își
Vechea lume nouă (Memoria focului de Eduardo Galeano, fragmente). () [Corola-website/Science/295696_a_297025]
-
rând: Strâmbă-Lemne, Sfarmă-Piatră, Muma Pădurii, Ileana Cosânzeana, Făt-Frumos, Zmeul, Statu-Palmă, Alb și Verde Împărat. Prin monologurile uriașilor ajungem iar la o lirică a „voiniciei“, care simte nevoia unei violente cheltuiri de forță fizică. Strâmbă-Lemne se laudă că a făcut „să trosnească“ viața, strângând-o în brațele lui "(Chiot uriaș)". Izvoarele unor atari puteri sunt anteice, căci gigantul, în momentele de cumpănă, răcnește: Dar tu, pământ, m-ajută și te crapă / Și dă-mi din seva ta să beau o gură - / Să
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
p-un fus, să fie de minciună cui a spus; încălecai p-o lingură scurtă, să nu mai aștepte nimica de la mine cine-ascultă; iar descălecând de dupa șea, aștept un bacșiș de la cine mi-o da: Basm băsmuit,/ Gură i-a trosnit,/Și cu lucruri bune i s-a umplut". Formulele mediane mențin discursul narativ în același timp al fabulei, făcând conexiunea între secvențele narative, arătând durată, continuitatea, deplasarea fără sfârșit: "Și se luptară,/ Și se luptară,/ Zi de vară până seara
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
popa își scoase cureaua de la brâu și legă strâns picioarele hangiului dezlănțuit, apoi îi dădu pumni în ceafă și în furca pieptului, până când „Stavrache (...) se prăbuși ca un taur, scrâșnind și răgind“. Afară, viscolul ajunsese „în culmea nebuniei“, făcând să trosnească „zidurile hanului bătrân“. În timp ce-i legau mâinile deasupra capului, Stavrache „îi scuipa și râdea cu hohot“. Camaradul căută lumânarea și o aprinse, dar, cum „îi dete lumina în ochi, Stavrache începu să cânte popește“. Istovit de încăierare, popa Iancu se
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
pregnant, ploaia măruntă și rece de toamnă căzând „în clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit (...) facea un fel de cântare cu nenumărate și ciudate înțelesuri“. Când, în final, Stavrache se prăbușește, „vântul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân“. Nuvela are un caracter scenic, specific manierei literare a lui Ion Luca Caragiale, dialogurile conțin replici scurte, gesturile sunt descrise detaliat, completând fișa psihologică pe care o realizează autorul în această creație. Nuvela este o proză psihologică
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
to Treasure" (în ). În 2005, "Indiatimes Movies" a inclus acest film în "Topul celor mai vizionate 25 filme de la Bollywood", scriind: "Ori de câte ori Raj Kapoor și Nargis au venit împreună pe ecran, au sărit scântei. Chimia lor a fost electrizanta și trosnește cu pasiune brută în "Awara" lui Raj Kapoor. Senzualitatea sălbatică și fără griji a lui Nargis lui pulsează, iar persoană cu un hătiș de păr rebel a lui Raj Kapoor doar adaugă gaz pe foc.". În India, filmul a avut
Vagabondul (film din 1951) () [Corola-website/Science/321428_a_322757]
-
din tine căzut. tulpina ierbii se făcuse țurțur, O emoție de sânge sunt, pe-ale zilelor diguri, la cotul nopții șuie, atârnat. oftând într-un val prelins pe obrazul cerului. Urla un lup cu promoroacă-n glezne, Mâine, mustața dealului trosnea, pe strada desculță, pierdută în tropotul trăsurilor, un Moș Crăciun, bolnav de insomnie, voi trece ca un gând, cu degetu-n gură, indiferent. c-un pumn de viscol ne îmbrățișa. În geamantanul din tâmple, iarna își va pune resturile, MIROS A
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
N-ai nimic deosebit în minte, nici o treabă urgentă? — Nu, nu. A trecut atâta timp de când n-am mai luat cina împreună și n-am mai stat noaptea la povești. Ha, ha! Faceți-vă comozi. Era neschimbat. Afară se auzeau trosnind streșinile, poate bătea piatra, iar gerul părea să se întețească. Faptul că se aflau cu tatăl lor îi făcea pe fii să uite de frig. Nakatsukasa era atât de bine dispus, încât Gorozaemon nu reușea să găsească nici o ocazie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și, cu excepția cetinei căzute care acoperea pământul, nu se zărea nici un fir de murdărie. Continuându-și mersul cale de vreo cincizeci de metri, ajunseră la casă. O vacă mugea în staulul ei dintr-un hambar învecinat. Se auzea un foc trosnind în vânt, iar fumul său umplea văzduhul. Hideyoshi rămase nemișcat. Își frecă ochii care-l usturau. Dar o pală de vânt dinspre munte, însă, risipi dintr-o dată fumul; iar când privi, văzu un copil punând surcele sub plită, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu încă. Începură să-l caute împreună pe Nobunaga - sau, mai bine zis, să se întreacă în a-l găsi. Curând se despărțiră, croindu-și drum prin fum. Focul prea să se fi răspândit până sub acoperiș și interiorul templului trosnea. Chiar și furniturile de piele și metal ale armurilor se înfierbântaseră la atingere. Într-o clipă, singurele forme omenești care se mai vedeau nu mai fură decât fie cadavre, fie războinicii din clanul Akechi, și până și câțiva dintre aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trei, eu, Matilda și el, protagoniști ai unei tragedii, trebuie să murim... Acum însă nu avui decât o tresărire buimăcită, străin, cum mă simțeam, părăsind-o pe Matilda.) Se ridică imediat și dispăru la vale în fugă, făcând să-i trosnească sub pași crăcile uscate... "Ce e cu el?" o întrebai pe Matilda. Îmi stăruia în auz urletul, ceva de coșmar, urlet de câine, dar și de berbec care îți apare în vis și behăie la tine apropiat, insistent, în față
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
erau orele patru. Începui să mă plimb. Celula n-avea pat, ci doar această masă de un roșu murdar, pe care mă întinsesem cu paltonul pe mine. Mi-l scosei, mi-era cald, aruncai și căciula. Mă întinsei iar, îmi trosniră oasele. Da, oasele trosnesc, ele nu știu nimic, fac parte dintr-un întreg, căruia i se supun. Tot astfel și noi, spunea Pascal, facem parte dintr-un întreg mai mare și vrem totuși să ne credem unici... acțiune smintită, asemănătoare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să mă plimb. Celula n-avea pat, ci doar această masă de un roșu murdar, pe care mă întinsesem cu paltonul pe mine. Mi-l scosei, mi-era cald, aruncai și căciula. Mă întinsei iar, îmi trosniră oasele. Da, oasele trosnesc, ele nu știu nimic, fac parte dintr-un întreg, căruia i se supun. Tot astfel și noi, spunea Pascal, facem parte dintr-un întreg mai mare și vrem totuși să ne credem unici... acțiune smintită, asemănătoare aceleia, să zicem, a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
drumul la călușei." Aha! Deci ăsta era mesajul! "Bine, tată, mergem", și mă ridicai și lăsai revista pe bancă. Erau amestecați cu trăsuri cu patru locuri, iar ceva mai încolo scaune sburătoare, învîrtite de un motor vechi care pufăia și trosnea parcă ar fi tăiat lemne. Numai călușeii, ca pe vremuri, erau puși în mișcare de un cal, care alerga și el pe lângă cei din lemn, dând foarte des din cap și sfornăind vesel, ca și când și-ar fi dat seama că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu e vorba de ostrețe! Se lăsă o tăcere, dar Matilda nu reuși să-și materializeze gândirea. Tot despre ostrețe era vorba!... "Hă, hă, hă... făcu marele Vasile. Și iar, hă, hă, hă..." Mă întorsei acasă reconfortat. Zăpada înghețase și trosnea sub picioare. O lună de o albeață halucinantă lumina dinspre dealuri străzile orașului tăcut. Aerul rece și proaspăt mă îmbăta ca de o bucurie rară și secretă, iar eu știam ce e: deliciul vicios al singurătății! Aveam să ajung în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întâmplare, desigur - poemul mopete în atmosfera lăuntrică, din deschiderea ciclului care îl are ca protagonist pe simpaticul personaj: mopete s-a instalat într-o seară comod, la marginea focului, să-și citească gazeta - în spatele lui scara care suia la pod trosnea când lumina focului își înfigea egreta pe câte o treaptă. mai foșnea și mopete când întorcea foaia să urmărească ce scrie despre una sau alta. din când în când își nota pe manșete câte o idee ca să poată mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
granițe. Căci dincolo de tonul ironic-livresc se întrevăd sugestii vag-fantaste, bunăoară chiar în primele versuri unde se vorbește despre zgomotele „reale”, iscate de jocul de lumini și umbre („ireal”, așadar), al flăcărilor din sobă: atinsă de „egreta” focului, scara de lemn „trosnea”. Oricum ar fi - chiar dacă admitem că am avea de-a face, în fond, cu un tip particular de récits inachevés, în care ponderea este deținută nu de narativitatea evenimențială determinată, ci de schițarea „cadrului” (să fi făcut parte dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Sortite unei rapide pieiri, atari imagini urbane fac loc modernității, înregistrate cu o egală vibrație de firea "atentă și curioasă după întîmplări și lume de tot felul" a memorialistului, după cum el însuși și-o apreciază. Astfel apar adnotate primul automobil, "trosnind și fumegînd cînd încerca să urce, cu toată lumea după el ca după urs, coasta Eforiei de pe bulevard", primele demonstrații de cinematograf, "unde, printre reclame luminoase, se intercalau filme scurte reprezentînd intrarea senzațională a unui tren în gară sau aventurile unui
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
piciorul. Ținu talpa perpendicular cu gazonul, așteptând. Și într-adevăr, voleul lui Ciuleasa se opri în crampoanele lui. Se opri și se rupse, desigur, fără să mai atingă mingea, care zbură printre ei, nu mai conta unde. Vlădeanu auzi osul trosnind, văzu omul căzând fulgerat la pământ, îl văzu pe arbitru venind înspre el, văzu un cartonaș roșu pe care îl întâmpină cu prefăcută mirare, văzu doi tipi cu o targă care îl scoteau pe Ciuleasa de pe gazon. Se luă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tale însậngerate deja de boarea morții? Nu cumva, în disperarea despărțirii tale, ai strecurat ceva din veninul morții în sufletul celui rămas să poarte zilnic flori la un mormậnt rece și gol? Vậntul de toamnă suflă frunzele uscate, viforul iernii trosnește crengile prunilor din țințirim și odată cu ele moare încet-încet și sufletul dragului meu Yon... Dar, murim de fiecare dată spre a renaște, nu? Iubirea mea, Yoane, nici măcar nu moare! Ea e de altă sorginte, făcută să dăinuie veșnic, pentru că Dumnezeu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
văd dacă mai apare și altcineva. M-am așezat pe o banchetă pe hol și mi-am omorât timpul urmărind ce se întâmpla în camera de vizavi. Opt tineri împătimiți - în două rânduri de câte patru - băteau din picioare și trosneau, cântând: — O să-mi spăl asta - POC! - din păr, o să-mi spăl asta - POC! - din păr, o să-mi spăl asta - POC! - din păr și o să-l trimit la plimbaaare. În timp ce cântau, un bărbat mai în vârstă, atletic, le zbiera indicații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vorbesc două limbi diferite. Dar când și când, Walter se gândea la blestemul pe care-l reprezentase limba engleză pentru familia lui. Oare el urma? Cum se va Întâmpla? Și când? Autocarul se oprise. Încet-Încet, se treziră și prietenii mei trosnindu-și gâturile amorțite. Walter se ridică: — Mă tem că nu ne-am oprit să facem poze. Acesta este un alt punct de control. Vom rămâne aici o jumătate de oră sau mai mult. Pentru siguranța și protecția dumneavoastră, v-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
i-ar fi făcut vechi de șase sute de mii de ani. Nu Îi stătea În fire să mintă; numai că se Înfuria când cineva Încerca să o intimideze. În sufletul ei, era un ghem Încărcat cu electricitate statică, plesnind și trosnind, deși părea a fi ușor de dominat. Însă nu avea atitudinea supusă a celor biciuiți și condamnați. Rămânea verticală, cu capul sus. Dar nu se apăra, stătea ca o pisică, cu urechile blegite, gata să țâșnească la prima provocare. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Privește fix În sus, Înregistrând fulgii de cenușă care se ridică În fumul auriu și cuvintele scrise cu roșu. Urechea camerei ascultă imparțială, Înregistrând ca un simplu martor bolboroselile și țipetele, foșnetele și suspinele, din când În când lemnul care trosnește consumat de foc. Împachetează aceste ultime momente, punându-le la păstrare, Într-o memorie care duce Înapoi În trecut, dar Într-o zi se va derula Înainte. La asta se uita Harry. Se lăsase absorbit de lumea aceea și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]