1,393 matches
-
tristețe întâlnesc, Și-arar sclipind vreo luminiță, Pe ici și colo-ntrezăresc. Și caut pașnic să găsesc Măcar un pic de armonie Un strop, o rază de iubire, Oftez prelung, nu am aflat Decât dezamăgire. Doar rânjete difuze Minciuni, dezmăț, trufie, O răutate cruntă Domnește-n agonie. Mă-nvalui în lumina Ce pâlpâie plăpândă Ferindu-mă de demonul Ce stă de mult la pândă Și-n veșnicul abis Ființa să-mi cuprindă. Referință Bibliografică: Trăire / Eugen Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TRĂIRE de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384530_a_385859]
-
trâmbițele crăiești ale teatrului, cinema-ului, tv-ului de altădată răsună mătăsos chemător, nostalgic; unde joacă azi maestra, păunii politici, împanglicații primăriilor nu se pot strecura să confiște nimic, așa cum o fac cu alții. Bizarieriile studiourilor năucitoare, scălămbăielile, invazia kitsch-ului, trufia, ignoranța, obrăznicia, se prăbușesc la pământ! Actrița Tamara Buciuceanu-Botez este uriașă pe muchia timpului acestuia al unui răsărit tragic în toate artele românești. Cât timp o avem printre noi pe maestră și pe alți titani artiști, mai avem speranță! Născută
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ. DACĂ O AVEM PE MAESTRĂ, MAI AVEM SPERANŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384556_a_385885]
-
ne tălmăcească șfinți. Iar în Primăvară să îmi facă rochie ca pentru prințese, din flori de câmpie. Ne-nflorim iubirea, lumii ne-nțeleasă. Și-l rugăm pe Domnul, să ne-o ocrotească. Cu bune și rele vom trece prin vreme, fără trufie, păcate sau blesteme. La drumeți și oaspeți le vom da povețe despre tinerețe fără bătrânețe. Să scriem legende ce-s nemuritoare, cu tâlc să le spunem lumii trecătoare. Dintr-o viață-n alta să trecem prin lume. Vântul să ne
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
reteze brusc destine și să provoace-n multe feluri uimire,groază și suspine Părinți ce-și poartă disperarea ori prieteni buni,trăsniți de șoc. Lacrimi fierbinți udă cărarea ce duce spre un singur loc... De ce n-a ars în foc trufia sau neglijența vinovată ce s-a-mpletit cu șmecheria și avariția spurcată?!!! Coșmarul e definitoriu : Oroare,fum,multe salvări, un caracter de acum notoriu plus un noian de întrebări A fost o întâmplare-n noapte! Crimă multiplă,loc de spaimă... Cine răspunde
MĂ IARTĂ MAMĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384689_a_386018]
-
rugăciune a unui dac, încheiată, desigur, în cunoscuta notă liturgică: „...pe Tine te laudă toate puterile cerului,/ și a Ta este slava, în vecie. Amin!” Epilogul cărții este deopotrivă un crez și o dare-de-seamă a creștinului fundamental, lepădat definitiv de trufia amăgitoare a celor lumești: „...sătul de idoli și eroi/ (Eroi când în prim-plan, când în eclipsă),/ Pun jos condeiul laic. Scrieți voi!/ Ne revedem după Apocalipsă”. După exprimarea, în acești termeni, a nestrămutatei sale hotărâri, ne așteptăm ca Eugen
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
sacru, Al Cuvântului cel veșnic. Văd bârna, dar doar la altul. Bieții iubitori de sine! Prin minciună și dezmăț, Sunt ceasornicari ce-mbină, Ura cu a lor dispreț. Stând în clocotul mândriei, Din cazanul care fierbe, Lumea cu a ei trufie, Își dau viața ca simbrie. Însă când va suna ceasul, De plecare-n veșnicie, Va fi prea târziu regretul... C-au uitat de ale lor zile. Cluj Napoca, 11 iulie 2016 Cântec de laudă Cântec de laudă, de biruință Îmi străbate
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
istoria trecutului țării, mai precis - figura domnitorului Mircea cel Bătrân, conducătorul al cărui unic țel era slujirea patriei, tabloul întâlnirii dintre domnitor și Baiazid - conducătorul oștii otomane - , în care se remarcă ospitalitatea, înțelepciunea și spiritul pașnic al lui Mircea, față de trufia lui Baiazid: „ La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort/ Un bătrîn atât de simplu, după vorbă, după port./ - Tu ești Mircea? - Da-mpărate !/ - Am venit să mi te-nchini,/ De nu, schimb a ta coroană într-
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
copil s-a preschimbat în poezie și mai târziu, pe când era elevă a Școlii Generale nr. 18 din Timișoara, atunci când a început să publice în diverse reviste, ba să și editeze și să tipărească poezioare adecvate vârstei celei neatinse de trufia vremurilor și-a oamenilor lor (cam pe la 10 ani...). Iat-o acum, tânără adolescentă, elevă în clasa a IX-a a Liceului Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara, pășind cu sfiiciune și curățime pe drumul scrisului, mai închegat, mai profund, uneori
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
Sofocle) Despre violență se spune că este replica omului incult. Unii spun că este o răutate genetică pe care omul nu știe s-o îndepărteze din suflet, atunci când trebuie. De aceea există și legi care pun stavilă violenței. Mânia și trufia determină omul să recurgă la violență, precum și lipsa posibilității de disociere a răului de bine - posibilitate instinctiv sau educațional obținută - , dar și lipsa unui caracter ferm, bine definit. A realiza valoarea Binelui, a-l dori și a acționa în scopul
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
Sofocle)Despre violență se spune că este replica omului incult. Unii spun că este o răutate genetică pe care omul nu știe s-o îndepărteze din suflet, atunci când trebuie. De aceea există și legi care pun stavilă violenței. Mânia și trufia determină omul să recurgă la violență, precum și lipsa posibilității de disociere a răului de bine - posibilitate instinctiv sau educațional obținută - , dar și lipsa unui caracter ferm, bine definit. A realiza valoarea Binelui, a-l dori și a acționa în scopul
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
cazurile schimbului de afectivitate. Desigur părerea de mai sus este un act de egoism care poate fi des întâlnit în vremurile noastre. Omul egoist are și alte mari defecte printre care: teama, invidia, răutatea, sau alteori, poate de cele mai multe ori, trufia. De aceea, când nu poți fi empatic față de celălalt sau ceilalți, este bine să-ți pui întrebarea dacă nu egoismul din tine este cel care nu îți permite această sensibilitate. Să nu uităm marea calitate a empatiei de a ajuta
DESPRE EMPATIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382807_a_384136]
-
cuvântând: ,,Lăsați orice speranță”, voi, românii. În lumea noastră, cum se știe, Atât de plină de năduf Sunt nulități ce stau în puf Și-artiști ce mor în sărăcie. Constat de la o vreme cu uimire Că face casă bună cu trufia Și-n calea aurită spre mărire, Ca molima, s-a-ntins la noi Prostia Se roagă mama la altar Ca fiului să-i schimbe sorții Să n-ajungă parlamentar Să fie-alături de toți hoții Pe toate-n viață să le
CONVORBIRI: PETRUŞ ANDREI, CULTUL PENTRU MUNCĂ ȘI VALORILE NEAMULUI ROMÂNESC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383013_a_384342]
-
un drept... Dar Dumnezeu își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pentru noi, Domnul Iisus Hristos, a murit când noi eram încă păcătoși ..." (Romani V, 6-8). A "măsura" acel dar cu meritele și vrednicia noastră este începutul acelei trufii duhovnicești care este adevărata esență a păcatului. Această tensiune își are centrul și, de asemenea, izvorul în viața sacramentală. Aici, în timp ce ne apropiem de dumnezeieștile Daruri, devenim constienți iară și iară de dumnezeiescul "năvod" în care am fost prinși și
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
vrednicia, sfințenia și meritul tainelor cerești încât socotesc că împărtășania nu trebuie luată decât de cei sfinți și nepătați și nu mai degrabă pentru că această participare să ne facă sfinți și curați. Aceștia, fără îndoială, cad într-o mai mare trufie decât cea de care li se pare că se feresc, fiindcă cel puțin însă este mai drept ca de vreme ce în această umilință a inimii în care credem și mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit acele Sfinte
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
în această umilință a inimii în care credem și mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit acele Sfinte Taine, s-o primim ca pe un medicament al tristeții noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniți de deșartă trufie și stăruință a inimii, să credem că numai o dată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine... Stăpâniți de deșartă trufie!" Sfântul Ioan Casian accentuează aici abilitatea ciudată a unora de a găsi un "alibi" pentru toate
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
primim ca pe un medicament al tristeții noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniți de deșartă trufie și stăruință a inimii, să credem că numai o dată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine... Stăpâniți de deșartă trufie!" Sfântul Ioan Casian accentuează aici abilitatea ciudată a unora de a găsi un "alibi" pentru toate greșelile duhovnicești, de a se îmbrăca pe sine într-o pseudosmerenie, care constituie cea mai subtilă și cea mai periculoasă formă a trufiei. Aceasta
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
deșartă trufie!" Sfântul Ioan Casian accentuează aici abilitatea ciudată a unora de a găsi un "alibi" pentru toate greșelile duhovnicești, de a se îmbrăca pe sine într-o pseudosmerenie, care constituie cea mai subtilă și cea mai periculoasă formă a trufiei. Aceasta, conform părerii unanime a Sfinților Părinți, după ce apare ca neglijentă devine curând justificată prin argumente pseudo-duhovnicești și a fost acceptată, încetul cu încetul, ca regulă. Aici a apărut, de exemplu, ideea - absolut necunoscută și îndepărtată de tradiția primară - ca
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
de tine, sorții vitregescu-l!/ Voi sta la pândă, Moartea putrezește,/ În ochii tăi se tulbură cerescul!// Cât eu voi fi, și nimeni n-o să știe,/ Tu vei trăi, eternă Poesie!”. Ultimele două versuri citate demonstrează că, fie și involuntar, păcatul trufiei poate fi atins și poate fi clamat cu inocență poetică, dacă nu cumva chiar cu candoare juvenilă. La pag. 739, în dreapta gravurii Vigilanza (de la pag. 738), Sonetul CCCLIV (n.n. 354) cuprinde o strofă antologică: ,,Golgota urc, o alta se ivește
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
de materie care îndepărtează de Dumnezeu, această secularizare nu trebuie să o iubim. Zice Sfântul Ioan așa: „Dacă cineva iubește lumea, iubirea Tatălui nu este în El. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Și lumea trece și pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. Deci, secularizarea, cu iubirea de materie, de avere, de plăceri trupești, de mărire, această dorință
Interviu inedit al Asociatiei „Salveaza o inima” cu Mitropolitul Clujului, de Sf. Andrei [Corola-blog/BlogPost/93339_a_94631]
-
și-ncălzește Și viața-i e cuprinsul zării, prin inimi făurește, Sădind grădini de vis, speranțe curg prin stele, Și-n moartea lor, aurul scurs e dor topit, nu piere... E un adânc tăcut și blând, nu știe ce-i trufia; Nu-i soare, să vibreze singur, prin ceruri veșnicia, Ci creator nemuritor, căci viața-i biruință, El ne iubește! demni să fim, copii plini de credință! Iar îngerii cei decăzuți, îi poartă-ades mânie, Se-mpotrivesc, urzind intrigi, ascunși cu viclenie
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
și orice lucru rău” (Iacov 3, 16). Sfinții Bisericii au spus simplu și clar despre invidie, că este „tristețea pentru succesul aproapelui”, nici o altă patimă nu este „atât de distrugătoare pentru sufletele oamenilor”. Se naște din rădăcina tuturor patimilor, din trufie sau înfumurare, și care la rândul ei se manifestă prin prefăcătorie și minciună. Astfel, înțelegem că mama invidiei este trufia, vanitatea. Ea poate fi mascată temporar printr-o smerenie actoricească, pentru a nu fi descoperită, sau poate fi etalată fără
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
succesul aproapelui”, nici o altă patimă nu este „atât de distrugătoare pentru sufletele oamenilor”. Se naște din rădăcina tuturor patimilor, din trufie sau înfumurare, și care la rândul ei se manifestă prin prefăcătorie și minciună. Astfel, înțelegem că mama invidiei este trufia, vanitatea. Ea poate fi mascată temporar printr-o smerenie actoricească, pentru a nu fi descoperită, sau poate fi etalată fără nici o rușine. Invidiosul este atent la toate, este sârguincios în ideea găsirii motivelor să condamne pe cel vizat. Observă pe
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
grabă, după ce Îl salutase pe Dante cu un semn scurt din cap. În preajmă, vociferările și zgomotele străzii Își recăpătaseră intensitatea, dar poetul nu auzea nimic. Se tot găndea la cuvintele lui Augustino, la aluziile lui obscure, la acuzația de trufie pe care o Îndreptase Împotriva mortului. La urma urmei, știa prea puține despre Ambrogio, În afară de faptul că fusese un mare artist. Cine Îl putea cunoaște mai bine decât un tovarăș de breaslă? Figura Înaltă, cu trăsături cabaline a lui Iacopo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aplauze Îi Însoți replica. Se părea că tocmai teza lui convinsese micul auditoriu. Magistrul făcu și el un semn de aplauze laudative, ca și când ar fi dorit să Își manifeste aprecierea, fără Însă a răsădi În elevii săi sămânța primejdioasă a trufiei. Studenții Își luau rămas bun, după ce adresaseră ceremonioase formule de salut la adresa magistrului. Abia atunci Cecco d’Ascoli păru să observe prezența lui Dante, care rămăsese lângă ușă. Coborî grabnic de pe estrada pe care era ridicată catedra, deschizându-și brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prin urmare, să mă mulțumesc cu succintele dări de seamă asupra misiunilor Centrului, de genul celei dedicate asasinării lui Alexandru cel Mare, pe care mi-o livrase Eveline. Nici ele nu erau de lepădat, până la urmă. Suspectându-mă de păcatul trufiei, trebuie să recunosc că am jubilat din nou, constatând că nu puține figurau În rândul evenimentelor de care mă ocupasem și eu În buclucașul studiu despre pseudoaccidentele istoriei. Acum Începeam să-i Înțeleg oarecum pe centromani: coincidențele erau frapante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]