1,978 matches
-
de-al ei, firele de păr de pe brațul lui Îi atingeau pielea, dar avea senzația clară a Îndepărtării lui, ieșea Încetul cu-ncetul din viața ei. Din nou a simțit greutatea aceea pe piept și s-a străduit să nu tușească. Nu sunt Îndrăgostită de omul ăsta, și-a zis, nu sunt Îndrăgostită de el. Spera să simtă că scapă de iubire, așa cum el scăpa din lumea ei. Dar nu simțea asta. După un răstimp care i s-a părut fără
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea i-a făcut semn să privească În spate. S-a oprit și s-a Întors. În pragul unei uși aflate de partea cealaltă a holului era Karl. Îl privea. Se sprijinea de cadrul ușii și Încerca să zâmbească. A tușit, un icnet de tuse uscată. — Doamne Sfinte, a exclamat Margaret. — Bapak! a țipat Adam. Strigătul l-a Înecat și n-a mai putut să spună nimic. A fugit de lângă scară și a pus o mână de-a lui Karl pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un ceai, un simplu ceai, avea el un amestec special, ceva care mirosea intens a busuioc, umplea tot biroul cu acel miros, mulți înghițeau în sec. Își bea ceaiul cu înghițituri mici, egale, închidea ochii, inspira profund, dacă strănuta sau tușea își cerea scuze în dreapta și-n stânga, bea toată cana foarte împăcat cu sine, apoi pleca la toaletă să spele ibricul, zăbovea mult, îl înapoia doamnei Olimpia cu mii de plecăciuni și mulțumiri, sclipea vasul metalic, era mult mai curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cicălea, nu vezi că mai mult strici? Stric eu, eu care-i vreau binele? Ba tu strici, tu care ești ca pisica care-și îngroapă murdăria. Să nu te bagi. Ieșea din camera Carminei, în hol se împiedica de covor, tușea, ei, lasă, că am să te văd eu la vară cum ai să vii cu buzele umflate. Atunci o să stăm noi de vorbă, domnișoară, amenința. Da, da, exact atunci, îi țipa prin ușă Carmina, numai atunci. Intra în camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai am una Gheretă plecă ochii ipocrit, după ce fusese cu mâna pe clanță și de care acum Își rezema spatele domnu' Precup, e aceasta. Tăcu, Își drese glasul, i se făcu foarte cald, bine că nu-și Încheiase mantaua, mai tuși o dată și zise: Așa, fără interpretare, n-am ști? Că s-a dat la televizor, În direct. Au fost morți... Am văzut cu toții... Ascultă, Gavrile! Dionisie se Îmbujoră la față. Degetele i se Încleștară pe tăblia mesei În căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neagră, Înnodată zdravăn la ceafă. Înghesuită Într-o pufoaică kaki, se mișca doar cât să dea rest clienților. Semințele și le luau singuri. Era dreptul lor și femeia Îl respecta cu sfințenie. Autobuzul se urni din loc după câteva opinteli, tușind, scoțând fum. Prin podea, gazele intrau nestingherite În cabină. Înecăcioase dar călduțe, domestice. Flavius-Tiberius rămase În picioare undeva la mijlocul autobuzului. Șoferul Începu să cânte: Steaua sus răsare ca o taină mare... Taxatoarea Îi ținea isonul. Erau Întrerupți din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
măsură, zise Petru zâmbind complice. Gheretă simți căldura din privirea celuilalt și Începu să râdă. Râzând, mintea i se limpezea cum altora după un somn bun. Râdea cu sughițuri, ținându-se de burtă. Așa râdea el. Se Înecă, Începu să tușească. Creștea ca un aluat pus la dospit, gata să se reverse. Uite-l bătând aerul cu brațele sale scurte, Încercând parcă să tragă aer și prin ochi, să aspire lucrurile din preajmă și pe Petru odată cu ele, ca o balenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doar să dai seama de ce auzi și vezi, sau să mărturisești nepăsător despre un har pierdut sau furat. Oare cum nu Înțelege Șendrean că avea nevoie de ajutorul lui? Cu câțiva pumni În spate l-ar scăpa de necaz. Mai tușise el, dar niciodată până atunci nu vomase laptele ăsta subțire, degresat, spuma asta lipicioasă de aracet. Se liniști din senin. Sleit de puteri se așeză pe scaun. Petru se așeză și el. Ce-a fost asta, domnule Gheretă? Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sciatică. Poate fi și tuse măgărească. E tot așa cu sufocare. Poștașul vorbea calm, cu o siguranță doctorală, avansând cu bărbăție și alte ipoteze cu complicații nedorite dar dinainte asumate. E o tuse astmatiformă, domnule Gheretă, tranșă Petru. La fel tușea și bunicul meu. Tot ce se poate, domnule Șendrean. La munte, cu un râs ca ăsta poți provoca avalanșe, În Elveția, de pildă. Noroc că elvețienii nu râd ca noi. Demult ar fi fost Îngropați de vii. Îmi permiteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bronz cu inscripția “Golul iudaic” care alături de “Golul germanic” va străluci În veci pe firmamentul istoriei noastre, tot mai plină de goluri. Aveți cuvântul, domnule Cain.. Cain făcu un pas timid Înainte, Își Încleșta mâinile pe balustrada Îngustă a balconului, tuși discret de câteva ori În pumn Întorcându-și fața spre dreapta, apoi, fixându-și privirea asupra unei pălării cu voaletă, Începu să vorbească. 39. În absența amplificatoarelor, vocea firavă a lui Cain abia trecea de primul rând de ascultători. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și-o spăla În fiecare seară Înainte de culcare părea astfel răsplătită. Atâta doar că, din cauza bolii, orele sale de culcare erau tot mai greu de prevăzut. Simțindu-se privit se opri jenat. De emoție, uită să Înghită și Începu să tușească. Atunci se așeză lângă el și Îl cuprinse de după umeri. Îl strângea atât cât să nu-i Îngreuneze respirația. Tusea Începea să se calmeze, nu și tremurul accentuat al mâinii drepte care prelungea spasmul trupului precum mișcarea de gherilă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-l Într-o vorbărie care Îi spărgea timpanele. Se pomeni strigând Dacă nu tăceți, borăsc! Gheretă și Zegrea muțiră. Barmanul rămase cu o sticlă de coniac În aer, o doamnă simpatică și vorbăreață se Înecă cu cafea și Începu să tușească. -Basta, strigă din nou Horacsek, mulțumit de efectul mesajului său. Continuă imediat, mai mult nedumerit decât furios: Sebastiane, tu chiar n-ai auzit de ăștia trei? Ba da, da' numa' ca nume de străzi, recunoscu Gheretă, confuz. După cum vezi, Îs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ploaie de senzații, texturi, bucăți de amintiri, litere și foneme săriră în lături când am amerizat. M-am scufundat, adânc, purtat de forța căderii și absolut fără nici o idee, imagine sau amintire a oxigenului sau respirației. Am ieșit la suprafață tușind, icnind după aer, după ideea de aer. O vagă amintire fizică a realității podelei supraviețuise, dar acum mă legănam, pluteam și încercam să pășesc pe apa din ideea unei podele, din conceptul unui lichid omogen, din nesfârșitele lui valuri reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de celule cenușii. Apoi un alt curent subacvatic mă trase în jos. Arătarea trecu din nou pe sub mine și nemiloasa forță pe care o dezlănțui în urma ei mă rostogoli și mă trase la fund. Am ieșit la suprafață și am tușit: rechin. Cuvântul a ieșit primul, sugrumat de un tremur care-mi bloca respirația, apoi eu, strigând: ajutor. Rechin. Ajutați-mă. Strigam: o Doamne o Doamne o Doamne și loveam din picioare și mă zbăteam și mă zbăteam și strigam. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dimineața, aducând din nou cu ea claritatea lumii solide. M-am trezit în partea de jos a bibliotecii din living. Partea de sus se rupsese și se prăbușise, îngropându-mă într-o avalanșă de cărți și așchii de lemn. Am tușit și m-am crispat. O coastă fisurată. Pe când încercam cu greu să mă ridic în capul oaselor, se produse o mică alunecare de cărți. Televizorul zăcea cu ecranul în jos, pe covor, la capătul cablului de alimentare întins la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acea persoană a încetat să mai existe. Un om trăiește atât de multe perioade diferite de timp. Un om este atât de multe perioade diferite de timp. Schimbare. Prăbușire. Reinventare. Motanul își mișcă nervos una dintre urechi. I-am întins Tușii Ruth formularul completat. — Ei, e-o plăcere să vă avem aici, Ian și... (coborî privirea spre formular) ... domnule Richardson. — Mark. Spuneți-mi Mark, am îndemnat-o, aplecându-mă peste birou, cu mâna întinsă, și interpretând perfect tot rolul lui Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și, din buzunarul stâng al rucsacului, am scos un carnețel de reporter și un binoclu. Haina îmi era în sfârșit uscată și caldă după o jumătate de zi petrecută pe calorifer (caloriferele funcționau neîncetat la hotelul Willows, lucru pe placul Tușii Ruth și al lui Ian deopotrivă). Odată cu cheia camerei am primit și cheia de la intrarea în hotel, pentru că la biroul de recepție nu se mai afla nimeni după ora zece seara, iar asta însemna că puteam veni și pleca după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dintr-un spital? — Da, și ce? E ușor când știi cum s-o faci. — Scout, am spus, încercând să nu par prea impresionat, mai exact, de ce te-a vrut Ward? Ea ridică din umeri. — Nu știu. Pentru frumusețe? Personalitate? Istețime? Tuși. — Rezultatele de la examenul de intrare la Oxford. Tuși din nou. — Mda, am zis. Mă gândeam eu că e ceva de genul ăsta. Sau poate pentru că aveai priceperea unui agent de la MI5. — Nu voiam să mă duc. La Oxford, nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
când știi cum s-o faci. — Scout, am spus, încercând să nu par prea impresionat, mai exact, de ce te-a vrut Ward? Ea ridică din umeri. — Nu știu. Pentru frumusețe? Personalitate? Istețime? Tuși. — Rezultatele de la examenul de intrare la Oxford. Tuși din nou. — Mda, am zis. Mă gândeam eu că e ceva de genul ăsta. Sau poate pentru că aveai priceperea unui agent de la MI5. — Nu voiam să mă duc. La Oxford, nu la MI5. Voiam doar să văd dacă pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am gândit la picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse stomacul. Un val mă lovi, în gura deschisă îmi intră apă rece, sărată, sălcie, și-am dat din picioare și am tușit și am tușit. Un strigăt în spatele meu: — Eric. M-am întors pe loc, dând din mâini. O barcă tresălta pe valuri, o barcă de pescuit măricică, puțin cam bătută de vremi. Pe punte stăteau două siluete, una cu păr cărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse stomacul. Un val mă lovi, în gura deschisă îmi intră apă rece, sărată, sălcie, și-am dat din picioare și am tușit și am tușit. Un strigăt în spatele meu: — Eric. M-am întors pe loc, dând din mâini. O barcă tresălta pe valuri, o barcă de pescuit măricică, puțin cam bătută de vremi. Pe punte stăteau două siluete, una cu păr cărunt și fluturând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
meteoriți a umbrelor. Cu ochii larg deschiși și gâfâind, m-am băgat sub apă când o bucată uriașă de carenă frântă se ivi rotindu-se din albul dimprejur și ateriză cu zgomot în ocean, în spatele meu. Ieșind repede la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am cățărat cu pieptul pe ea și m-am ținut bine cât timp au căzut din cer și ultimele rămășițe. Marea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și poezia și cîntecul” ar zice Șasa. „Ei hai, Vaculovski, ar zice Nadejda Petrovna, spune poezia și zii și cîntecul”, dar În mintea ei s-ar gîndi „n-are de unde sé știe Vaculovski și cîntecul, și poezia”. Dar Șasa ar tuși mai Întîi, ar scoate mîinile din buzunar, și ar privi Înainte: Vin a-ca-a-sé În a-a-pril Mii de rî-Î-Î-ndu-nici În a-pril, În a-pril S-a né-é-scut I-lici Turné apé În lighean și se spélé pe cap. Se dezbrécé pîné la brîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
așa cum fécuse și În oglindé, ca sé nu i se vadé degetul. - Dar ce ți-ai fécut la deget, Vaculovski? - M-am téiat... - Iar tu cu porcii téi! Hai, spune odaté cîntecul și du-te la loc. Șasa nu mai tuși, așa cum avea de gînd și nici mécar nu se uită Înainte, ci Își opri privirea pe broască din borcan, din care ieșeau matele și ținea ochii Închiși, și mîinile și picioarele În léturi. - Vin acasé rînd... u... nici... Mii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și-i Închipuia pe colhoznici În vale, strigînd „Ură!” În fața monumentului. Nicolai Arsenievici vedea tribuna, microfoanele negre aliniate, care din mulțime seménau cu un șirag de ciori, iar În spatele lor, Între steaguri și flori, Anton Procofievici trecîndu-și mîna prin pér, tușea prefécuté a lui Gherasim Nicolaevici și rîndul de cravate atîrnînd pe burți ca niște pești lați puși la uscat. Nicolai Arsenievici tuși că sé alunge fiorul rece care-l trecu. În cabinetul președintelui de colhoz președintele bate cu pumnul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]