1,961 matches
-
coajă din ouă stricate Pașii-i tăbăcesc scândurile. În iatacul cu pian Chei sâcâie zgomote Să prinda-n ghiare vidul Între pereții ferecați. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Închipuiri despre hăituirea ursului Despre ursul ascuns în tufiș O închipuire bolnavă Despre un urs invizibil Despre ursul întunericului Despre un urs colosal În tufișuri fantastice-n noapte Închipuiri despre hăituirea ursului Închipuiri despre visul cu vulpe Închipuiri despre vulpea care țipă Despre nenorociri iminente Închipuiri despre ghionoaia Ghionoaia
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368439114.html [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
prinda-n ghiare vidul Între pereții ferecați. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Închipuiri despre hăituirea ursului Despre ursul ascuns în tufiș O închipuire bolnavă Despre un urs invizibil Despre ursul întunericului Despre un urs colosal În tufișuri fantastice-n noapte Închipuiri despre hăituirea ursului Închipuiri despre visul cu vulpe Închipuiri despre vulpea care țipă Despre nenorociri iminente Închipuiri despre ghionoaia Ghionoaia care zdrobește gospodăria Închipuiri despre plecarea eternă Ale cui închipuiri, ale cui închipuiri ? În oglinda cu
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368439114.html [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
dispus cu Marele Armaș, care-i rânduise puștile în funcție de informațiile pe care le avea de la Marele Hăitaș. Cu puțin înainte însă de apariția fiarelor, regele zâmbi puțin stingherit și, plasând cu eleganță o mică glumă regală, se retrase într-un tufiș pentru o necesitate strict omenească, dar care nu-i ocolește nici pe împărați. Ajuns la adăpost de privirile suitei, sprijini superba armă cu trei țevi de trunchiul unui copac și începu să-și descheie pantalonii, ignorând ușoara amețeală ce o
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400432417.html [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel. Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși! Citește mai mult Bineînțeles că Tudorel, ca un adevărat cavaler, i-a oferit Lunei-Lunișoarei brațul. Mergea atent și tacticos pe lângă ea, grijuliu ca să nu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/n%C4%83stase_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel.Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși!... XXII. NUIAUA FERMECATĂ-2, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015. Lui Tudorel i se păru că a intrat în
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/n%C4%83stase_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ridică-mă din patul durerii, întru slava Numelui Tău. Că Tu ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre...” Frumoasă rugăciune! Ca un poem încă de la Facere. „Stinge focul ce m-a cuprins!” Focul? „Vântul se scurgea perfid printre crengile arborilor, tufișurilor și arbuștilor, scoțând un fel se șuierat sinistru, monoton, ca un cântec de jale. Era aproape la fel cu acela din cimitire, toamna târziu, iarna sau primăvara devreme, când mai ales brazii bătuți de vânt parcă sunt bântuiți nu doar
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_cristescu_1403620162.html [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
poem - / Dresate cuvinte, puse în lesă, mă urmează pe străzi, / Amușinând în stânga și în dreapta, / Mârâind ușor, / Dar fără să mai muște pe nimeni. În fiecare dimineață, îl scot la plimbare, / Îl dezleg / Și-l las să zburde în voie, printre tufișuri, / În căutarea unei iluzorii prăzi - / O pisică, un câine al străzii, / Orice nu e după chipul și asemănarea mea. Nici n-ai crede că, după atâta vreme, / Chemarea străbunilor nu mai înseamnă nimic, / Că nu mai are amintiri, / Că nimeni
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Dau_lumii_marturie_lacrima_unei_secunde_volum_aniversar_nicolae_baciut_cincizeci_si_cinci_cronica_cezarina_adame.html [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
de despărțire pe care le putea visa. Un singur lucru i-a reproșat Preda totdeauna: că nu l-a lăsat pe el să plângă pe stradă în voie, că l-a luat de mână și l-a ascuns în spatele unui tufiș, să nu-l mai vadă nimeni, că i-a fost, adică, rușine de lacrimile lui. "Lui - glonțul dragostei i-a ars inima, prăbușindu-l peste lungi scrisori de iubire în care se dăruia, fără să-i pese că se pierde
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 by http://confluente.ro/Din_iubirile_lui_marin_preda_ion_ionescu_bucovu_1375599438.html [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
acest lucru nu se întâmplase. Mai merseră totuși puțin, însă după un timp căpitanul se opri. -Am greșit drumul, spuse el. Înapoi! Înapoi! Merseră un timp înapoi și ajunseră într-un loc unde era o bifurcație de cărări între niște tufișuri. -Inoan! Inoan! strigă el prin ceață. Nu-i răspunse nimeni însă. -Ne-am rătăcit spuse Ahav! Cum e posibil? -Nu se poate căpitane, spuse unul dintre oșteni. Am copilărit pe aici! E foarte aproape locul! -Atunci spune pe unde trebuie să
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1428944913.html [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
pe acestea „jocuri de... nenoroc” căci mulți își pierd pe-aici și brumă de avere... pe care o au! Șoseaua națională 87 străbate deșertul, în prima parte presărat cu cactuși îndeosebi saguaro, apoi pe masura ce ia altitudine, cactușii dispar lăsând loc tufișurilor și munților de stâncă cu forme ciudate. Apropiindu-ne de Payson, vegetația devine tot mai persistentă transformându-se în pădure de conifere. Trecem ... Citește mai mult Sâmbătă, 15 ianuarie 2011Între toate evenimentele să nu-l uităm pe Eminescu nostru. S-
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ilie_chelariu/canal [Corola-blog/BlogPost/347372_a_348701]
-
pe acestea „jocuri de... nenoroc” căci mulți își pierd pe-aici și brumă de avere... pe care o au!Șoseaua națională 87 străbate deșertul, în prima parte presărat cu cactuși îndeosebi saguaro, apoi pe masura ce ia altitudine, cactușii dispar lăsând loc tufișurilor și munților de stâncă cu forme ciudate. Apropiindu-ne de Payson, vegetația devine tot mai persistentă transformându-se în pădure de conifere. Trecem ...
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ilie_chelariu/canal [Corola-blog/BlogPost/347372_a_348701]
-
pentru a avea timp suficient ca să ia fiecare mormânt la dezgropat. Luna plină apăru peste muchia dealului, invadând pădurea cu lumina-i rece. Arborii aruncau umbre misterioase și așteaptau ca în curând fantasmele nopții să-și facă apariția de prin tufișuri. Înaintară încet ca nu cumva să rătăcească acea cărăruie îngustă. După scurt timp, aceasta se afundă într-o văgăună unde trona întunericul. Descălecară și trecură pe celălalt versant. În față se ivi o râpă adâncă de douăzeci-treizeci de metri unde
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1420954304.html [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
ale lor, pe-ale copiilor. Îți recomandăm Cum să devii un om de succes. Cursul scurt pentru exhibiționiști, narcisiști și divele de Facebook Apropo, Jean Jacques Rousseau, cei ce i-au citit autobiografia cunosc, obișnuia să stea ascuns într-un tufiș și, când slujnicele erau trimise să ia apă de la fântănâ, ieșea de-acolo, își dădea jos nădragii și, după ce-și fâlfâia încântat cucul în fața lor, o lua la fugă. Dau acest exemplu întrucât se tot invocă drepturile LGBT în legătură cu
De ce Conchita, cu barbă şi rochie mulată de seară, e ok, dar să te plimbi în slip prin Piaţa Romană nu e? by https://republica.ro/de-ce-conchita-cu-barba-si-rochie-mulata-de-seara-e-ok-dar-sa-te-plimbi-in-slip-prin-piata-romana-nu-e [Corola-blog/BlogPost/338504_a_339833]
-
partener nu a abandonat încă. -Vehicolul lansat de dumneavoastră e pe o mică înălțime la un kilometru și bate tot ce mișcă! Locotenentul ieși afară din mașina blindată. Același peisaj de smârcuri pline cu apă și gheață și câte un tufiș ici și colo, mai mult ramuri uscate și dese era cam tot ce putea fi descris despre mediul înconjurător. După un drum de cîteva minute locotenentul se afla la marginea unui pâlc de arbori în mijlocul cărora se afla un mic
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1464721567.html [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
afla la marginea unui pâlc de arbori în mijlocul cărora se afla un mic lac. Soarele nu se se vedea nicăieri de sub stratul gros de nori cenușii. -Aproape că nu vă mai zăresc auzi locotentul vocea lui Lup Katak. -Sunt printre tufișurile astea. Drept înainte este un lac. -Da! Dar aveți grijă. Se pare că acolo e cineva. Nu trecu mult timp și locotenentul reveni la marginea pâlcului de copaci de unde plecase. Înintea lui mergea cineva cu mîinile ridicate iar locotentul se
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1464721567.html [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
ridică privirea spre vârful unui brad , dar nu-i vedea vârful atât era de mare. - Tati, ia-mă iar în brațe să ajung acolo sus la conul de brad, să-l ating cu mâna. Dar ,un zgomot se auzi din tufișul întunecat. Încet, târându-se scoțând năsucul, un arici ieși pe cărare. - Bună, fetițo, îi zise ariciul mititel. Ne bucurăm că ai venit la noi , vino să-mi vezi copilașii, să te joci cu ei ! - Nu pot ariciule, nu mă lasă
FRUMOASA DIN PĂDUREA NEADORMITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1479480793.html [Corola-blog/BlogPost/384236_a_385565]
-
prin păduri sunt multi oameni rămași din timpul războiului și le era frică să nu fie descoperiți. În naivitatea noastră, după ce puneam cojile cu găoacea în sus ca să plutească mai ușor și le dădeam drumul pe apă, ne ascundeam în tufișurile de rachița, așteptând să apară un astfel de om, curioși să vedem cum arata, dar niciodată nu am reușit în această acțiune. În ultima vreme, se îndeseau drumurile părinților mei la oraș. Bănuiam noi de ce; o auzeam pe mama spunând
PASTILE COPILARIEI MELE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 by http://confluente.ro/mihai_lupu_1492061952.html [Corola-blog/BlogPost/378748_a_380077]
-
îl privi direct în ochi și se apropie de fața lui. - Hai să-l lăsăm pe idiot că l-a luat Sharp în primire, se auzi vocea umbrei cu bâtă în mână. Cei trei pitici (pentru că asta erau) dispărură în tufișurile apropiate. Inu rămase singur cu acel Sharp. Începu să îl privească temător, dar și cu oarecare curiozitate. Era o creatură minunată, cu ochi de foc și corp de mic dragon. Oare ce era? Să fie atât de amețit de la căzătură
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/aga_lucia_selenity_1430855149.html [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
Și-un cântecel cu vrajă Prinde a se naște În această oază Unde-o turmă paște Și copacii-s falnici Încărcați de floare În zăvoi prin lunci Cântă o privighetoare Colo-n luminiș Ochiu' ți-l încântă Căci lângă un tufiș O dulce fată cântă Culegând o floare Ea calcă ușor Plină de candoare Pe moalele covor Eu ușor m-apropii Cu pasul tremurător Asemeni unei stafii Și o sărut ușor Dar ea uitându-se timidă Și-n spăimântată foarte Voia
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Primavara_tineretea_vietii_george_safir_1331293170.html [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
luptătorul ne lăsaserăm buletinele de identitate la recepție. Așa că, nu puteam să ne luam valea că ne dibuiau după acte. Ce să facem? Ce ne faaaceeem? Trebuia să fim bărbați! Ne luăm inima-n dinți, lăsăm fetele ascunse intr-un tufiș și ne întoarcem la satul de vacanță! Batem curajoși la ușa recepției! Cu ochii umflați de somn, ne deschide același recepționer șperțozaur care ne cazase cu câteva ore înainte, mai să ne ia la bătaie că îl deranjăm la ore
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Unu_mai_muncitoresc_pe_litoralul_romanesc_.html [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
Că vorba aceea a lu’ moșu: „Asta-i moda în Balcani, moștenire de la turci, peșchesul să trăiască!”. Noi abia ne mai puteam abține de râs, cu toate ca ne clănțăneu dinții de frig și mai eram și cu gâdul la fetele din tufiș, de frică să nu ni le fure cineva, sau să nu le găsim înghețate statuie acolo unde le lăsaserăm! Îl întrebăm pe recepționer dacă nu știe un alt hotel unde să tragem la aceea oră răcoroasă de dimineață. Încrezător că
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Unu_mai_muncitoresc_pe_litoralul_romanesc_.html [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
După întristare, vine bucurie, vorba moralei de la una din mini-fabulele lui Topârceanu! După ce ne luăm în primire noului loc de cazare, îl urmărim pe recepționer și când vedem că a stins lumina și a tras-o pe dreapta, țuști la tufișul cu fete înghețate, luăm odoarele în brațe și le ducem la „palat”. Cămin plăcut, bucurie mare, fetele îmbunate și dezghețate, ce mai, totul ca într-un film american cu sfârșit frumos. Dimineața, pe la zece, le spunem domnișoarelor să meargă la
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Unu_mai_muncitoresc_pe_litoralul_romanesc_.html [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
la „palat”. Cămin plăcut, bucurie mare, fetele îmbunate și dezghețate, ce mai, totul ca într-un film american cu sfârșit frumos. Dimineața, pe la zece, le spunem domnișoarelor să meargă la plaja pentru a-și mai încălzi puțin oasele înghețate prin tufișurile mamaieze, iar noi flăcăii o luam către recepție să vedem ce surprize ne mai așteaptă. Găsim la datorie, un alt recepționer. Câd îi spunem cine suntem, ne tratează cu respect și scuze pentru ceea ce s-a întamplat în noaptea precedentă
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Unu_mai_muncitoresc_pe_litoralul_romanesc_.html [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
iepur. Trifoi: De-ar alerga și ei spre vremuri mai bune, dar ei stau în față, pe urmă, după ce ștampila le-a atins numele pe hârtie își ascut urechile, fug din fața responsabilităților ca iepurii din fața umbrei și se ascund în tufișuri lăsându-ne să ne descurcăm singuri. Păpădie: Lasă asta. Aici e trifoi bun. Anul acesta am văzut multe fire cu patru foi. Trifoi: Tu vorbești de noroc ca despre o plantă ce o culegi de pe câmp. Păpădie: Nu înțelegeți voi
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1474801005.html [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
împreună cu gașca ei de năzdrăvani și năzdrăvane, alergau pe dealuri sau pe munte, la Lacuri sau pe Vârful Secăriei. Doamne, ce frumos era și cum umblau fără griji toată ziua, flămânde, trăind doar cu fructele ce le culegeau de prin tufișuri. Acum iată cum au trecut anii, se apropia de douăzeci și opt de ani și dacă privea în urmă, nu găsea nimic în afara carierei profesionale pentru care a sacrificat totul. Irina nu se mai ferea de ceilalți doi și se tot îmbrățișa
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390291314.html [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]