KorAP: Find »[drukola/base=tuli & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...16 >

379 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898

ochi care vor să intre în vorbă, dar nu deschidea gura. Aurica făcu prezentările: - Îți prezint pe tata. - Tulea! explodă deodată bătrânul și întinse o mână viguroasă. Fiindcă Felix rămase consternat, neînțelegînd sonurile, Aurica explică: - Tata se cheamă Tulea, Simion Tulea, nu știai? - I-ai arătat pernele mele? întrebă preocupat Simion. - Tata lucrează de mult perne de etamină, ca să-și omoare timpul, explică Aurica, face lucruri foarte frumoase. Tot ce vezi aici e făcut de el. Tata și pictează. Aurica luă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
slab. O clipă făcu mișcarea, văzând un străin, de a se strecura îndărăt pe ușă, dar Aurica merse după el și-l aduse înapoi, făcând noi prezentări: - Iată-l și pe fratele meu Titi, cred c-o să vă împrieteniți. Titi Tulea părea și era într-adevăr mai în vârstă decât Felix, cu câțiva ani. O ușoară mustață și bărbia despicată în două, în care câteva tuleie mai lungi schițau barbișonul lui Simion, îi dădeau un aer matur, care făcea din uniforma

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
prevestești o ploaie. Olimpia tremură puțin buzele, scotoci în corsaj o batistă și izbucni deodată într-un plâns zgomotos. - Doamne, Doamne, zise Pascalopol cu multă delicatețe, nu sunteți cuminți deloc. Stănică, luând o atitudine nobilă, se ridică în picioare: - Domnule Tulea, câtă vreme șade sub același acoperă-mînt cu mine, Olimpia e sub protecția mea, și nu permit, înțelegi dumneata... Moș Costache se ridică repede de la masă, cu aerul că are treabă în odaia vecină, iar Aglae făcu desperată semn lui Stănică

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
și să-i aducă în casă fel de fel de indivizi, spre a le arăta "galeria de pictură". Aceste purtări schimbară într-atît opinia lui Simion despre Stănică, încît când Otilia și Felix porneau la moșia lui Pascalopol, toată lumea în casa Tulea vorbea de cununia Olimpiei ca de un eveniment iminent. VI Otilia și Felix coborâră în gara Ciulnița, întîmpinați cu brișca de Pascalopol, care plecase înaintea lor din București spre a pune ordine. Pascalopol era îmbrăcat într-un elegant costum rural-colonial

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
tot așa de doborâtă, și mărturisind că, fără ajutorul altora, el nu va fi în stare nici măcar să înmormînteze mortul. Într-adevăr, nu făcu nici el, nici Olimpia nici un gest serios în direcția asta, încît cheltuiala căzu în spinarea familiei Tulea. Stănică ceru chiar bani să comande monument copilului fără pereche, și Otilia bănui că Pascalopol însuși fusese supus unei taxe. La înmormîntare, Olimpia fu nepăsătoare, plictisită, Stănică însă plânse cu hohote, cîștigîndu-și simpatia femeilor care se găsesc mai tot timpul

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
prin cimitire. Pascalopol arătă celor doi un număr din Universul, în care se citea la coloana anunțurilor mortuare această compunere patetică: De-a pururi sfâșiați sufletește, plini de revoltă în contra cerului nemilos: Stănică si Olimpia Rațiu, părinți; Simion și Aglae Tulea, bunici; Aurica Tulea, mătușă; precum și familiile înrudite: Giurgiuveanu, Mărculescu, Sima au nemărginita durere de a vă anunța ridicarea la ceruri a unicului lor fiu AUREL RAȚIU (Relișor) în vârstă de două luni răpus de o îngrozitoare boală, care a istovit

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
arătă celor doi un număr din Universul, în care se citea la coloana anunțurilor mortuare această compunere patetică: De-a pururi sfâșiați sufletește, plini de revoltă în contra cerului nemilos: Stănică si Olimpia Rațiu, părinți; Simion și Aglae Tulea, bunici; Aurica Tulea, mătușă; precum și familiile înrudite: Giurgiuveanu, Mărculescu, Sima au nemărginita durere de a vă anunța ridicarea la ceruri a unicului lor fiu AUREL RAȚIU (Relișor) în vârstă de două luni răpus de o îngrozitoare boală, care a istovit trupușorul lui mic

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
se urni, Pascalopol spuse bătrânului, îmbietor: - Măi Costache, fă-mi, mă rog, plăcerea și treci mîinedimineață pe la mine, am să-ți spun lucruri care te interesează. Felix, așezat pe banchetă, avea privirea îndreptată înspre punctul de pornire. La poarta casei Tulea zări o îngrămădire de capete care priveau înspre trăsură cu expresii sumbre. Mai mult prin intuiție, distinse, pe lângă silueta doctorului, care pleca, pe acelea ale Aglaei, Aurichii, Olimpiei și a lui Stănică, iar mai în fund, cocoașa îmbrobodită a lui

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Trăiește cu Otilia și stoarce bani de la moșier. Ăsta ajunge departe, să vedeți. O să-l moștenească și pe moș Costache. În timp ce în casa Giurgiuveanu se petreceau acestea, un alt eveniment luă naștere, evoluă și se stinse cu repeziciune în casa Tulea. Actorul principal fusese tânărul Titi Tulea. Titi, după incidentul erotic cu Otilia, continuă să fie neliniștit și să caute, fără nici un acoperământ, o ființă de sex feminin mai puțin mândră. Lucrul era greu, deoarece Titi, timid, n-avea relații, și

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
de la moșier. Ăsta ajunge departe, să vedeți. O să-l moștenească și pe moș Costache. În timp ce în casa Giurgiuveanu se petreceau acestea, un alt eveniment luă naștere, evoluă și se stinse cu repeziciune în casa Tulea. Actorul principal fusese tânărul Titi Tulea. Titi, după incidentul erotic cu Otilia, continuă să fie neliniștit și să caute, fără nici un acoperământ, o ființă de sex feminin mai puțin mândră. Lucrul era greu, deoarece Titi, timid, n-avea relații, și fetele pe care le putea întîlni

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
îi zise într-o zi Sohațchi bonom, trebuie să te-nsurăm. Las' că-ți găsesc eu ție o fată. Ne-nsurăm odată, fiindcă și eu vreau să m-așez la casa mea. Sohațchi încercă totuși mai întîi să pătrundă în casa lui Tulea, să-i cunoască familia, însă Titi nu-l invită deloc, obișnuit cum era de Aglae să nu primească pe nimeni acasă. Atunci colegul se mulțumi să-l cheme el acasă la el, și astfel, a doua zi de Crăciun, Titi

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
așa mai departe. Titi nu găsi întrebările inoportune, nu fu în stare totuși, din timiditate, să răspundă mulțumitor la toate. - Colonele, strigă fata, auzi că stă pe Antim, unde stă șiginerele dumitale. - Ce spui? se miră omul cu mustața răsucită. Tulea, Tulea, parc-am auzit! Era o gălăgie infernală, fiindcă toți își vorbeau de la distanță. Din capătul opus, Sohațchi strigă lui Titi: - Te uiți pe pereți? Zugrăveala e făcută de mine. Așa și era. Mai târziu îi arătă și alte produse

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
mai departe. Titi nu găsi întrebările inoportune, nu fu în stare totuși, din timiditate, să răspundă mulțumitor la toate. - Colonele, strigă fata, auzi că stă pe Antim, unde stă șiginerele dumitale. - Ce spui? se miră omul cu mustața răsucită. Tulea, Tulea, parc-am auzit! Era o gălăgie infernală, fiindcă toți își vorbeau de la distanță. Din capătul opus, Sohațchi strigă lui Titi: - Te uiți pe pereți? Zugrăveala e făcută de mine. Așa și era. Mai târziu îi arătă și alte produse ale

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
de fapt, nimerise la Giurgiuveanu), hotărât să spună, dacă nu-i ieșea bine manevra, că a greșit adresa. Întâmplător, nimeri pe Marina, care îi debită, pentru o băncuță, veselă că poate vorbi atâta cu cineva, toată biografia și economia familiei Tulea. Cum s-au petrecut lucrurile între Titi și Ana, Titi n-a putut niciodată povesti lămurit, hotărât este că, după câteva vizite, în care ca prin farmec dispăruseră toți ceilalți ai casei, Ana dădu atâta curaj lui Titi, încît acesta

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
o soră, care a fugit de acasă și s-a cununat abia pe urmă. - Mama n-are să-mi dea voie, confirmă ingenuu Titi, ca și când astfel ar fi scăpat. - Bată-te să te bată, râse căpitanul, dacă nu-ți dă voiemadam Tulea, soră-mea o să rămână așa? Știi că ai haz? Ești major, ești liber, n-ai de dat socoteală nimănui. Câți ani ai? - Douăzeci și trei, răspunse Titi, intimidat. - Păi, vezi? - Mă băieți, propuse colonelul, las' că domnul Titi e băiatul

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
las' că domnul Titi e băiatul meu. Îl iau eu sub protecția mea. Știți ce? Eu vă cunun, eu vă fac totul. Nu spune nimic acasă, până ce se face nunta, în casă, bineînțeles, și pe urmă vorbesc eu cu doamna Tulea. Las' c-o să fie bine. Domnișoara Ana are ceva zestre, o căsuță, unde o să stați, îți fac eu dumitale o situație. Lucrurile se petrecură întocmai. Lipsurile de acasă ale fiului ei, motivate în felurite moduri, nu alarmară pe Aglae, care

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
junii de la Conservator. Caută-ți o femeie mai în vârstă pentru slăbiciunile erotice, iubite domnule, și nu mai "adopta" minore. Sper că acest preaviz îți va vîrî mințile în cap, și nu vei aștepta să spun surorii dumitale, doamna Aglae Tulea, tot ce știu despre aventurile galante ale iubitului său frate. Un amic care-ți vrea binele" Dacă cineva ar fi pălmuit pe moș Costache, el n-ar fi fost mai zguduit decât de această banală anonimă. Se îngălbeni, și fruntea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ăsta. Eu, de pildă... Dar dumneata cum mergi cu facultatea? Îmi închipui, greu, învățătură multă; poate nu era nimerit pentru dumneata, așa debil, fără nimeni. Felix se irită. Compătimirile acestea deplasate cu care-l înconjura din când în când familia Tulea și care se potriveau atât de puțin ambițiilor lui îl dezgustau. Avea încredințarea că G. Călinescu se pricepe în artă și literatură și disprețuia în sinea lui profund pe Titi, pe care-l socotea un prostănac. Totuși, Felix nu s-

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
fugă la Pascalopol. Desigur că avea legături cu el, poate chiar se căsătorise. Felix fu din nou zdruncinat în cultul lui pentru Otilia, și toate bârfelile Aurichii năvăliră cu putere în sufletul lui. Oricât de răi erau cei din familia Tulea, dar o cunoșteau de mult pe Otilia. Ceva adevărat trebuia să fi fost în vorbele lor. Felix se întinse pe pat, greu de oboseală nespusă. Totul i se păru urât, dezolant, fără sens, casa lui Costache, o ruină părăsită, el

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ăsta, făcu Georgeta, arătîndu-i un portret alei în creion, cam chinuit, plat, dar corect, academic, ghici, cine mi l-a făcut? Felix nu putu să ghicească, fiindcă acea ușoară intuiție de ordin stilistic îi era împiedicată de raționament. - Domnul Titi Tulea, simpaticul dumitale văr sau așa ceva. - Dar de unde-l cunoști? - Ah, nu știi, zise Georgeta, e o poveste întreagă. Mi l-aadus aici tam-nesam Stănică. Nu și nu, să-mi facă portretul. E un molâu, care te privește fix și înghite mereu

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
frumos, nu deștept. De acord. Ăsta e tocmai omul care-ți trebuie. Generalul nu te ia de nevastă, că nu-l lasă rudele. Îl pun sub interdicție. Mai multe scoți de la el așa. Cât ai câștiga să fii măritată! Madam Tulea. Admirabil. Băiatul ăsta? Numai-decît te ia de nevastă. Îți garantez eu consimțământul rudelor. Faci nuntă în regulă, intri în rândul oamenilor, și pe urmă, dacă nu-ți place, îl lași în plata lui Dumnezeu. - Cum o să fac una ca asta

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ci pe bărbații care se țin de capul fetelor frumoase. - Mamă, aprobă Aurica extaziată, frumoasă e! De ce num-am născut și eu așa? Era decisă să ia lecții de frivolitate de la Georgeta. Astfel, în vreme ce Georgeta era îmbiată de viața casnică, familia Tulea glorifica pe demimondene. În cele din urmă, Felix află combinația din chiar gura lui Stănică. - Titi al dumitale, îi spuse acesta, dă o lovitură. O ia de nevastă pe Georgeta. Fată faină! Lui Felix i se făcu negură înaintea ochilor

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Weissmann folosise titulatura la întîmplare, neștiind de fapt ce profesiune avea Simion. - A auzit lumea de învățăturile mele? întrebă serios Simion. - Dacă a auzit, mă-ntrebi? Dar cine nu cunoaște pe marele, pe marele... (Weissmann nu-i cunoștea numele.) -...profet Tulea, sugeră Stănică. - Exact! confirmă studentul.- Și ce dorește lumea de la mine? întrebă măreț Simion. - Ce dorește? Să ieși în lume, să luminezi opinia publică, să aduci pe rătăciți pe calea ceea bună. Simion se mai gândi câtva, apoi se împotrivi

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
rătăciți pe calea ceea bună. Simion se mai gândi câtva, apoi se împotrivi: - Nu merg. Misiunea mea pe pământ s-a sfârșit. Am băutfiere și oțet, am fost răstignit în hainele mele, acum trebuie să mă întîlnesc cu îngerii. - Domnule Tulea, se rugă Weissmann, eu de ce-am venit? Îngerii te așteaptă. Pe cinstea mea. M-au trimis pe mine cu trăsura, să te chem. Privește caii! Simion aruncă ochii rătăcit pe fereastră și privi caii costelivi, înfrumusețați de birjar cu

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
M-au trimis pe mine cu trăsura, să te chem. Privește caii! Simion aruncă ochii rătăcit pe fereastră și privi caii costelivi, înfrumusețați de birjar cu câte o floare la ureche. - Au aripi? întrebă el. - Cum să n-aibă, domnule Tulea? Au câte douăsprezece aripi fiecare. Simion se plimbă din nou nedumerit prin odaie, în așteptarea anxioasă a celorlalți, apoi se încăpățînă iarăși: - Nu merg! Îngerii trebuie să vină aici să mă ridice de-adreapta tatălui. Nu mă înșelați dumneavoastră pe mine

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]