9,373 matches
-
de petale“? Este vorba de petale de mărimea unor brațe, sau de brațe compuse din sute de petale obișnuite, lipite între ele? Aproape fiecare poem din carte își dezvăluie, citit atent, o neașteptată (și, probabil, nedorită de autor) latură comică: „Tulpina - o rază / retezată cu ochii, / răsădită în inimă, / neîncetat izvorând. // Iar sus: / amprentele sufletelor care cred în ‹ veșnicie, / sigiliu / încoronând apoteotic / statuia unei sfinte iubiri.“ (Un sentiment) Să recapitulăm. Avem o tulpină care este și o rază. După ce a fost
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
neașteptată (și, probabil, nedorită de autor) latură comică: „Tulpina - o rază / retezată cu ochii, / răsădită în inimă, / neîncetat izvorând. // Iar sus: / amprentele sufletelor care cred în ‹ veșnicie, / sigiliu / încoronând apoteotic / statuia unei sfinte iubiri.“ (Un sentiment) Să recapitulăm. Avem o tulpină care este și o rază. După ce a fost retezată cu ochii (de ce?), a fost răsădită în inimă (nu doare chestia asta?), neîncetat izvorând (izvorând de unde?). Concomitent, undeva, sus, amprentele sufletelor care cred în veșnicie încoronează ca un sigiliu statuia unei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
gândire / cupolă danaidă de ispită / nu te-ai opri în acel dincolo, al neștiutului.“ (Cupola danaidă) Probabil însă, este mai bine să rămână de neînțeles, fiindcă dacă devin inteligibile dăunează grav prestigiului poetului. Iată un exemplu: „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor / Dar sus / în azurul uimitor / plutește încă / nestinsă / floarea secretă / a înțelepciunii.“ (Arc de cer) Stângace exprimare - „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor“. Numai în puerilele filme horror americane
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
inteligibile dăunează grav prestigiului poetului. Iată un exemplu: „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor / Dar sus / în azurul uimitor / plutește încă / nestinsă / floarea secretă / a înțelepciunii.“ (Arc de cer) Stângace exprimare - „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor“. Numai în puerilele filme horror americane mai vezi tulpini ieșind din pieptul cuiva. Noi înțelegem unde bate poetul, dar chestia cu tulpinile tot ne oripilează. Cultura ca odaliscA În ipostaza de critic literar, Gruia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poeziei / și fructele gândurilor / Dar sus / în azurul uimitor / plutește încă / nestinsă / floarea secretă / a înțelepciunii.“ (Arc de cer) Stângace exprimare - „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor“. Numai în puerilele filme horror americane mai vezi tulpini ieșind din pieptul cuiva. Noi înțelegem unde bate poetul, dar chestia cu tulpinile tot ne oripilează. Cultura ca odaliscA În ipostaza de critic literar, Gruia Novac scrie cu predilecție despre autori obscuri, pe care îi tratează ceremonios, ca și cum ar fi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
secretă / a înțelepciunii.“ (Arc de cer) Stângace exprimare - „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor“. Numai în puerilele filme horror americane mai vezi tulpini ieșind din pieptul cuiva. Noi înțelegem unde bate poetul, dar chestia cu tulpinile tot ne oripilează. Cultura ca odaliscA În ipostaza de critic literar, Gruia Novac scrie cu predilecție despre autori obscuri, pe care îi tratează ceremonios, ca și cum ar fi vorba de clasici în viață. Cartea sa de recenzii Observații sau băgări de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
În realitate, poeta menționată nu are nimic de rândunică. Ea recurge la titluri de genul Sinestezii, Emanații elegiace, Devoțiuni native, care numai a ciripit nu seamănă. „Poezia doamnei Doina Vodă este alcătuită din scurte secvențe și din picături extrase din tulpina trestiei de miere găsită în anumite locuri dând sens cuvintelor să exprime anumite stări invocative...“ O poezie compusă din secvențe și picături este greu de imaginat. Cât privește restul frazei... mai bine să ne prefacem că n-am citit-o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lume, lumină despletită din candela cimitirelor în sâmbăta lui Lazăr, întuneric abandonat sub o piatră după cântatul cocoșilor. Era încă tânăr. Aleluia, pământule, aleluia! Într-o rădăcină de brusture primăvara te adună cât să colorezi siropul de tuse, într-o tulpină de plop cel mult pentru a încâlci câteva zboruri pe o suveică scăpată din mâna Tatălui pe când țesea cărări pentru îngeri. Coboară! Suflete, pulbere în patru vânturi, mângâierea șarpelui odată cu răsăritul soarelui, îmbrățișarea crucii în noaptea de Buna Vestire, sărutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
slobod de pe șine peste stepele caucaziene; urca șarpele în tâmpla stângă, în tâmpla dreaptă munții îl gâdilau pe Dumnezeu la tălpi; cobora șarpele la rădăcina fântânii, secau izvoarele, se stafideau norii. Adormea șarpele într-un mugure de floare, mormânt în tulpina mușcatelor. Este Dragoste! Șarpele încălzit la piept, perpetuu destin biblic. Lași o fereastră deschisă și Adam se va întoarce în propria coastă; bați în cuie fereastra, Adam va putrezi în intenții; însemnat cu pecetea mușcăturii eterne, nu se va întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a binelea când din ochi se exfoliază lumina cu tot cu felinar. Copoul, râul pe care pluteau ca niște naufragii tramvaiele: Să fii plantă și să fii om nu-i tot una. Se îngroapă frunza cu tot cu vânt și crește cu tot cu vânt prin tulpinile pomului. Coboară omul, coboară mugure de cruce. Doamne, în cine te-ai înălțat, să te cred? Nu i-a spus niciodată cât îi este de dragă, că o iubește, că ține la ea... că visul său este un fir luuuung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
adiere argintie printre ramuri, ca o mângâiere pe creștet. A doua zi, Dumnezeu își piaptănă barba peste livadă. Bătrânețea este ca o epidemie, se întâmplă dacă privești cerul în ochi. Copacii niciodată nu privesc în pământ. Dragostea frunzelor începe la tulpina pomului. Pe ram, nu am văzut niciodată două frunze sărutându-se. În țărână, se vegetează ca în rai. Copou. Frunzele sfioase își mureau moartea strâns lipite. Moartea sub ochii copiilor, priveghere. Așa se întâmplă și între oameni când Dumnezeu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu nu îngăduie lumânarea: Le-a venit timpul... ,,Nedrept ești, Dumnezeul plantelor, te risipești până și-n rădăcina de brusture, în spinii salcâmului, în puful păpădiei; Dumnezeul meu din plafar, nu ești bun nici măcar în siropul de tuse. În jurul unei tulpini, doi copii și-au împreunat mâinile mai mult decât o răstignire. Iubirea ispitirea adâncului; la început izvor, apoi fântână, apoi nemărginire: Coboară Petre, coboară până te vei găsi în propria sete! Primul pas în dragoste: setea ei, la o însetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
interval. La 15 ani, visele dau în pârg. Când cerul le scutură înainte de vreme, se împrăștie, putrezesc, ajung din nou sămânță, iar de la sămânță la rod, o vegetare infinită: Cerule, ți s-a stafidit lumina și a coborât noaptea în tulpini. La 15 ani, copiii încă mai cred în vise, pentru că unele prind contur odată cu gândul. Visele cu ochii deschiși se cimentează cel mai repede. În liceele patriei, visele erau bătute precum nucile de Ziua Crucii, cu tot cu frunze, cu tot cu lăstar; visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu vreau să moară strivite sub cizme. De ce să le alegem? Nu ai spus că am făcut schimb de flori, petalele tale sunt și ale mele, ale mele sunt și ale tale. Bine, ia-mi tot copacul, cu frunze, cu tulpină, cu rădăcină cu tot! Genia zâmbea, se alinta, radia de fericire. Genia țopăia peste un șotron imaginar. Tu ești vânt răcoros, eu sunt frunza ta. Tu ești pământ afânat, eu sunt copacul tău. Tu ești cântare de fluier, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se făcea verde ca o șopârlă în iarba de coasă. Pe la 8 noaptea devenea vânătă ca o curvă ucisă cu pietre. Pe la 10, era de smoală și-n ugerul stâncilor. Mai întâi, cobora întunericul în vârfuri, apoi pe coroană, pe tulpină, pe cetina, noaptea în rădăcini era leagăn: Doamne, întunecat îți este sângele. Crucea din poarta mânăstirii își pansează rănile, picură cucută din icoana Bunei Vestiri, anii se cojesc din lemnul teiului și ninge a toamnă cu păsări moarte. De 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Fecioarei, Psaltirea, Îndreptarul pentru spovedanie, mir, chibrituri și o prescură coaptă în săptămâna luminată; la răsărit, în icoana, sfântul Serafim de Sarov căra apă cu un coș de nuiele; în carnea podelelor putrede se desfăceau muguri; lumânarea ardea într-o tulpină de crin veșted; sub grindă, într-un lăstar de răchită, respira gârla, brumă de octombrie peste chipul lui Dumnezeu. Deasupra mesei, calendarul: anul 1993, octombrie, pe 26, sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Sărbătorile. Praznicele împărătești, lăsatul-secului, dezlegările la pește subliniate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
curăță cel mai bine pe vreme de secetă", spunea mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă!" Sângele era precum o apă nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul se credea trup de martir frânt la o cină de taină. Petru era precum "artistul" lui Kafka: "eu trebuie să flămânzesc, nu pot altfel, pentru că nu am găsit mâncarea care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dar, ca să fiu sigur, Întind mîna. O găsesc și am impresia că lumina nu a dispă rut de tot. O reaprinde atingerea metalului cald. E vară. Înseamnă că și uriașa dalie galbenă e la locul ei, uitîndu-se la mine de pe tulpina ei scundă. O ating, iar auriul ei Îmi arde privirea lăuntrică. E și mai strălucitoare acum, după mîngîiere. A doua zi, mă strecor din nou pe poteci. Stropitoarea verde Îmi face cu ochiul. Întind mîna, dar nu mai e la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apucat de noul deal. Se cîștiga bine cu tutunul, numai că munca era și ea pe măsură: trebuia să te apleci pînă la pămînt, zile de vară la rînd, ca să-i rupi de mai multe ori poala, frunzulițele din josul tulpinei adică, să-l sortezi pe calități, să-l Întinzi pe sfori deosebite, să-l ții la umbră uscată, să ai de el toată grija. Fără o șură mare prin care aerul să se scurgă Întruna luînd cu sine umezeala frunzelor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se născuse copilul. Și în fiecare an îl împodobeau împreună, de Crăciun. Acum erau amândoi plecați. Dimineața se uitase la brad. Crescuse înalt, frumos și drept. Ceața care se răsucea în jurul lui părea că-i taie ori o creangă, ori tulpina de la jumătate, o dată sau de două ori părea că i-a luat vârful. Își făcea singură curaj : e ceața, doar ceața... Apoi îngrijise animalele, calul necheză ușurel când îl țesălă și întorcea capul spre ușa grajdului... Așteaptă și el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acum, dar nu-i de joacă. O floare înțeleaptă din grădina Raiului mi-a spus că știa de la stră-străbunica ei, care crescuse pe malurile Nilului în vremea tinereții ei, dar acum păstra de o veșnicie tăcerea sfânta înflorind pe-o tulpină cu ea, că, în ziua în care unul din noi va lipsi la ceasul nașterii de taină, ceva însemnat o să se întâmple: cântul nostru va răsuna în tot cerul, toată lumea o să ne audă, toată lumea o să se bucure, dar pe copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
îi răspunse crinul. "Tu nu vezi, eu sunt ținut în mână de mulți sfinți și sfinte, ba chiar Maica Domnului m-a mângâiat iar soțul ei mă ține în brațe, alături de Iisus și nu mă mai laud atâta." Și de pe tulpina lui înaltă, trimise un val de miresme spre cer. Alături, trandafirul tăcea. Avea prea multă treabă. Până mâine, toți bobocii trebuiau să fie deschiși, ca să fie sărutați de prima rază de soare (de aceea petalele lui sunt atât de parfumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
merge cu vântul și să prind rădăcini acolo unde mă duce el !" Chiar așa ! Când și de unde apăruse?! Era un tufiș țepos, verzui-alburiu, ca o mică minge, iar din frunzele terminate cu spini mici se înălța, ici și colo, o tulpină subțire, verzuie, cu dungi fine, albe, care urcau până sus, la ceea ce ar fi putut fi o floare albastră, dacă n-ar fi arătat ca o măciulie... cu țepi. "Eu n-am rămas acolo, să-L aștept. Pe mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un nor, Tatăl unui om ?! Și, cum adică, să strălucească, așa, deodată ?! Dar nu mi-am mai bătut capul și așa începuseră să mă înțepe ideile cum, care idei ?! Ce, nu le vezi ?! Țepișorii ăștia mici, de pe măciulia din vârful tulpinii ! Te-ai prins, nu ?! Ideile întotdeauna înțeapă de obicei, pe alții. Da' de data asta începuseră să mă înțepe chiar pe mine. Cine știe, m-oi fi gândit la prostii, cum spun oamenii ! Așa că mi-am zis : ia să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
albaștri-verzui..." * "Nu știu ce ai tu cu oamenii aș spune că nu prea-i cunoști sau, oricum, ce știi tu despre ei e cam puțin" răspunse cicoarea. Își întinsese petalele albastre spre soarele care tocmai răsărise, își scuturase ușor mugurii albăstrui-roșiatici de pe tulpină (doar oricine știe că apa nu face bine când stă mult pe muguri) și, cum tocmai se trezise, auzise ce spunea spinul acela albastru și mărunțel. "Păi, dacă oamenii știu cum să facă să strălucească așa ca soarele (măcar acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]