307 matches
-
cu ovăz, cartofi, secară, sfeclă de zahăr, grâu). În partea nordică și centrală a țării există păduri de conifere, în sud păduri amestecate, iar în extremitatea sudică pădure de fag și stejar. În zonele muntoase înalte se dezvoltă vegetația de tundră montană. În faună se remarcă ursul (protejat de lege), elanul, nevăstuica, hermelina, păsările de apă. Există 16 parcuri naturale și 753 de rezervații de stat și alte rezervații care protejează flora tipică de tundră sau taiga, fauna polară sau de
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
muntoase înalte se dezvoltă vegetația de tundră montană. În faună se remarcă ursul (protejat de lege), elanul, nevăstuica, hermelina, păsările de apă. Există 16 parcuri naturale și 753 de rezervații de stat și alte rezervații care protejează flora tipică de tundră sau taiga, fauna polară sau de pădure temperată. Suedia este bogată în păduri de conifere, în minereu de fier, cupru, zinc, aur, argint, plumb, wolfram, uraniu și alte minereuri, dar nu are zăcăminte de petrol și cărbune, dispune însă de
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
între vegetația de stepă și cea a pădurilor de foioase, se întinde din Câmpia Română până la poalele Munților Ural. În afara ierburilor specifice stepei (colilie, laptele cucului, pelin, paius), apar și pâlcuri de pădure, reprezentate de stejar, carpen, tei, arțar etc. Tundra este întâlnită în insulele arctice, în nordul Scandinaviei și în nordul Câmpiei Ruse, între Capul Nord și Munții Ural. Vegetației sărăcăcioase de mușchi și licheni i se adaugă mesteăcanul pitic, salcia pitică și ienupărul. O vegetație asemănătoare celei de tundră
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
Tundra este întâlnită în insulele arctice, în nordul Scandinaviei și în nordul Câmpiei Ruse, între Capul Nord și Munții Ural. Vegetației sărăcăcioase de mușchi și licheni i se adaugă mesteăcanul pitic, salcia pitică și ienupărul. O vegetație asemănătoare celei de tundră, vegetația alpină, se găsește în partea superioară a munților înalți, fiind formată, printre altele, din graminee, afin, merișor și smardar. Fauna de tip tropical, apoi subtropical, din pliocen, cu elefanți, cămile și antilope, a cedat locul faunei de climă rece
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
înalți, fiind formată, printre altele, din graminee, afin, merișor și smardar. Fauna de tip tropical, apoi subtropical, din pliocen, cu elefanți, cămile și antilope, a cedat locul faunei de climă rece, din timpul glaciațiunilor.S-a format o faună de tundră și pădurea boreală, cu exemplare de mamut, ren, cerb, urs, rinocer lânos și animale de peșteră, cum ar fi ursul de peșteră. În postglaciar, fauna s-a modificat din nou, ajungându-se la fauna actuală.Se mai păstrează însă relicte
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
în care se adaugă numeroase reptile, broasca țestoasă de uscat, scorpionul și în Gilbraltar magotul, singura specie de maimuță din Europa. Fauna cea mai abundentă și cea mai diversificată se întâlnește în Europa Centrală și în cea Continentală. Taigaua, spre deosebire de tundră, beneficiază de o faună bogată și variată, cu numeroase specii endemice, ca elanul sau vulpea roșie.Pădurea de foioase se caracterizează prin specii de animale precum cerbul, căprioara, mistrețul, ciocănitoarea, gaița, cucul, cocoșul de pădure. Specifică prin elemente faunistice, este
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
rendzinelor. Solul tipic Europei mediteraneene este terra rossa, specific pădurilor xerofile și tufișurilor de arbuști. În partea centrală și estică a continentului există cea mai mare desfășurare de soluri zonale. Astfel, în nord, pe litoralul arctic, sunt prezentate solurile de tundră; în partea de mijloc, reprezentând cea mai mare suprafață, sunt prezentate podzolurile și solurile cenușii podzolice, tipice pădurii de conifere; spre sud, în Câmpia Română, Podișul Dobrogei, sudul Europei de est și, insular, în Câmpia Tisei, predomină cernoziomurile, legate de formațiunile de
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
de pe planetă datorită conditilor climatice. Cel mai înalt punct al Siberiei îl reprezintă vârful muntelui volcanic Klyuchevskaya Sopka (4649 m). Pășind pe teritoriul Siberiei, vei da peste lanțuri de vai și munți (Altai), păduri întinse de taiga și vegetația de tundra, lacuri (Baikal), râuri întinse că Vasyugan. Chiar dacă vremea este ostilă , Siberia este totuși una dintre cele mai bogate regiuni de pe planetă în resurse (petrol, gaze naturale, terenuri agricole, aur, diamante, argint, cupru, zinc, nichel, cobalt), vegetație bogată în păduri de
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
ce aveau să populeze America de Nord dinspre vest (la vremea respective, fiind eră glaciară, Rusia și America de Nord erau legate de ghețari). În Chalcolithic/ epoca cuprului, Siberia vestică a fost populate de populații nomade și pastorale, în vreme ce pădurile de taiga și de tundra din Siberia estică au fost populate de vânători-culegători până în evul mediu. Primii locuitori cunoscuți ai Siberiei Centrale erau yenisienii ce vorbeau o limbă diferită de populațiile uralice și turcice târzii. Ketzii erau considerați ultimii locuitori rămași ai migrației timpurii. Pe
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
și răcoroase în cea sudică, fiind friguroasă iarna. Flora Argentinei este foarte diversificată: de la mlaștini subtropicale, păduri-galerii și păduri de roșcove sau de palmieri până la arbuști de deșert, păduri dense de conifere cu frunze căzătoare, stepe întinse și chiar puțină tundră. "Ținuturile înverzite": pampasul estic al Argentinei constă în pășuni întinse, pe când în zonele mai aride din sud și de vest există o îmbinare (numită "monte") de arbuști pitici și ierburi. În Pampas se pot întâlni, în special, ierburi sau arbori
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
câmpii vaste, atât în partea europeană cât și în cea asiatică, aceasta din urmă fiind cunoscută cu numele generic de Siberia. Aceste câmpii sunt, în mod predominant, stepe în sud, iar în nord sunt câmpii acoperite cu păduri și cu tundră pe coasta nordică. Permafrostul (zone din Siberia și Orientul Îndepărtat) ocupă mai mult de jumătate din teritoriul Rusiei. Lanțurile muntoase sunt întâlnite de-a lungul frontierelor de sud, așa cum sunt: Munții Caucaz (cu Muntele Elbrus, 5.633m, cel mai înalt
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
înalt de pe insulă, cu o altitudine de cca. 730 m, se găsește în partea de sud, în colinele Durham. Râul Thomsen de pe insulă reprezintă cel mai nordic râu navigabil cu canoea din America de Nord. Insula se încrie în biomul de tip tundră, cu temperaturi foarte scăzute și floră săracă. Pe insulă nu cresc copaci, cea mai înaltă plantă fiind salcia arctică, "salix arctica", care de regulă nu depășește 10 cm înălțime. În aprilie 2006, pe insula Banks, lângă Sachs Harbour a fost
Insula Banks () [Corola-website/Science/316714_a_318043]
-
rândul lor parte a Cordilierei Arctice. Cel mai înalt punct de pe insulă este vârful Angilaaq, cu o înălțime de 1944 m deasupra nivelului mării. În colțul de sud-vest al insulei există o câmpie de cca. 1600 km cu vegetație de tundră. Pe insula Bylot cade anual un volum relativ însemnat de precipitații, ceea ce a dus la apariția unei flore și faune relativ bogate. Astfel, pe insulă se găsesc peste 360 specii de plante, 74 specii de păsări și 7 specii de
Insula Bylot () [Corola-website/Science/316758_a_318087]
-
ales în ceea ce privește vegetația (mușchi, licheni, alge). Fauna este puțin mai bogată, cuprinzând păsări (albatrosul, furtunarii, lupul-de-mare, pinguinul, cormoranul, rândunica-de-mare), mamifere (foca, elefantul-de-mare, morsa, balena, leopardul-de-mare), precum și alte specii (pești, echinoderme, moluște, zooplancton etc). Acestea se dezvoltă pe solurile antarctice ale tundrei și deșerturilor polare sudice. Protecția naturii în Zona Antarctică Neozeelandeză este asigurată de poziția ei pe glob, la adăpost de masele de turiști. Noua Zeelandă fiind semnatară a tratatului cu privire la Antarctica asigură statutul de parc național modial al continentului sudic. Abia
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
vînat chiar cinci berbeci bătrîni și alte animale, dar s-a lăsat și pradă visării în atmosfera inspirată de peisajul înconjurător: „Întins pe o stîncă privești de sus admirabilul peisaj nordic. În apropiere, Munții Kenai, mai departe — păduri, lacuri și tundre, la orizont — Oceanul Pacific, Golful Cook, muntele Mac-Kinley, vulcanii activi Iliamna și Redoubt..." Din insula Kenai, N.G.C. a intenționat să meargă în Marea Bering (Insulele Aleutine) pentru a vîna cerbi caribou și marele urs roșiatic (Ursus middendorfi), După 17 zile de
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]
-
rusă în rândul ciukcilor. Ciukcii sunt tradițional împărțiți în "Ciukci maritimi", care s-au stabilit în zone de coastă și au ca principală îndeletnicire pescuitul și "Ciukci crescători de reni", care sunt nomazi și se ocupă cu creșterea renilor în tundră. Denumirea rusească "Cukci" provine de la cuvântul "Chauchu" (bogat în reni) folosit de ciukcii crescători de reni pentru a se distinge de cei maritimi, numiți "Anqallyt" (oamenii mării). Denumirea indigenă pentru o persoană din acest grup etnic este "Luoravetlan" (literalmente persoană
Ciukci () [Corola-website/Science/320706_a_322035]
-
pasul duce în valea Chumbi de pe Podișul Tibet. Datorită pantelor abrupte din jurul pasului, vegetația trece prin mai multe straturi: la bază prezintă păduri subtropicale, după care trece spre o regiune temperată, apoi spre un climat alpin, și apoi spre o tundră rece lipsită de vegetație. Înspre partea tibetană, vegetația este formată doar din câteva arbuști izolați. Printre principalele specii din regiune se numără rhododendronii pitici ("Rhododendron anthopogon", "R. setosum") și ienupărul. În pășunile alpine se găsesc plante din genurile "poa", "meconopsis
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
5.000 de oameni locuiesc pe parcursul anului la stații de cercetare împrăștiate pe întreg continentul. Numai plantele și animalele adaptate la rece supraviețuiesc acolo, inclusiv pinguini și pinipede, nematode si multe tipuri de alge și alte organisme, precum și vegetație de tundră. Deși miturile și speculațiile despre un "Terra Australis" („Ținut de Sud”) datează din antichitate, prima reperare confirmată a continentului a avut loc în anul 1820 de către expediția rusă a lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen și Mikhail Lazarev. Totuși continentul a
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
o bazidiomicetă) și o algă verde sau o algă albastră. Corpul vegetativ rezultat (talul) este total diferit morfologic, structural și fiziologic față de cei doi parteneri care participă la simbioză. Trăiesc în unele din cele mai dificile condiții de pe Terra în tundra arctică, deșerturi, coaste stâncoase, la înălțimi mari sau în anumite zone toxice(deșeuri de mine). ii sunt un grup specific de organisme inferioare. Corpul lor e de dimensiuni mici și poate avea diferite forme. Deosebim licheni "crustacei", strâns lipiți de
Lichen () [Corola-website/Science/317367_a_318696]
-
mari decât femelele. Sunt răspândite pe aproape toată suprafața Pământului. Lipsesc în Oceania (inclusiv în Australia, dar au fost introduse în Noua Zeelandă), regiunile extreme ale Asiei de Sud-Est, ținuturile antarctice și în Madagascar. Se întâlnesc în pajiști, pajiști alpine, mlaștini, tundra arctică, păduri rare, parcuri și garduri vii. În general sunt păsări arboricole, dar se pot mișca și pe sol cu multă ușurință. Hrana constă din cele mai variate feluri de semințe, pe care le decortica în prealabil, iar în sezonul
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
delimitată clar de delta lui Lena, ca și de lanțul de nord al munților Verkhoyansk. În zona centrală a Câmpiei Siberiei de Nord, altitudinea nu depășește 754 m. Câmpia Siberiei de Nord este o regiune de smârc cu vegetație de tundră, în nord fiind solul înghețat permanent, ceea ce face ca solul să aibă o umiditate scăzută permițând numai dezvoltarea mușchilor și lichenilor. Ape curgătoare mai mici: Pjassina, Cheta, Kotui, Hatanga, Anabar, Olenjek. Salechard, Dudinka, Norilsk, Chatanga
Câmpia Siberiei de Nord () [Corola-website/Science/316868_a_318197]
-
România: tot timpul anului; iarna sosesc aici și unele exemplare nordice. Este o pasare legată de mediu acvatic (coaste maritime, râuri mari, lacuri), trăind pe uscat sau la marginea mării. Pe uscat, codalbul preferă marginea lacurilor și fluviilor aflate în tundră, păduri sau aproape de păduri, care sunt potrivite pentru găsirea prăzii. Pe coastă mării, el trăiește pe falezele stâncoase abrupte. Este o pasăre de pradă puternică hrănindu-se cu diverse animale, un necrofag ocazional (se hrănește cu hoituri) și pirat, având
Codalb () [Corola-website/Science/329006_a_330335]
-
montane sunt cu un înalt grad de biodiversitate, fiind clasificate drept pajiști cu înaltă valoare naturală. Un element de specificitate al zonei este reprezentat de prezență mlaștinilor oligotrofe (tinoave), ce păstrează elemente floristice specifice perioadelor interglaciare și similare zonei de tundra. De-a lungul timpului s-au înființat mai multe arii protejate, cea mai mare parte a acestora făcând parte din rețeaua europeană “Natură 2000”. a.Rezervații naturale sau arii de gestionare a habitatelor și/sau speciilor (majoritatea ariilor protejate din
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
E interesant de menționat faptul că Rivfader a devenit, în timp, un personaj recurent; el e regele-șaman al trolilor și conducătorul războiului pe care aceștia îl poartă împotriva creștinismului. Tot în 1998 s-au alăturat formației Skrymer (chitară), Trollhorn (sintetizator), Tundra (chitară bas) și Beast Dominator (baterie). În această formulă Finntroll a lansat în 1999 albumul de debut Midnattens widunder prin casa de discuri Spikefarm Records, o subsidiară Spinefarm Records. În 2000 Finntroll a participat la festivalul Tuska Open Air din
Finntroll () [Corola-website/Science/324388_a_325717]
-
Parcul adăpostește și asigură condiții de viețuire mai multor păsări protejate (enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice); din speciile: acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), acvilă-porumbacă-mică ("Hieraaetus pennatus"), potârniche de tundră ("Aegolius funereus"), bufniță ("Bubo bubo"), huhurezul mare ("Strix uralensis"), cocoșul de mesteacăn ("Bonasia bonasia"), cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), șerpar ("Circaetus gallicus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), erete-cenușiu ("Circus pygargus"), cristei-de-câmp ("Crex crex
Parcul Natural Defileul Mureșului Superior () [Corola-website/Science/324435_a_325764]