409 matches
-
jumătate de an își descleștă degetele de pe gâtul ei. Umerii îi căzură. Capul i se ridică. —Să crezi, spuse ea, pe un ton de telefonistă personală a lui Dumnezeu. El se trase înapoi, fluturând din mâini. —Ce ți-ai făcut? Tunsoarea ei - cea care avusese rolul de a-l păcăli pe Mark, ca să accepte că ea era. —Fir-ar să fie. Arăți extraordinar. Ca o virgină renovată. Parc-am fi iar la facultate. Ea se încruntă, încercând să nu chicotească. — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu brațele deschise. Trei femei într-un apartament mic sunt cu două prea multe. Lisa petrecuse douăzeci și cinci de minute în baie (singură) făcând Dumnezeu-știe-ce. Bănuiesc că nu e nevoie de mai mult de patru mișcări cu pieptănul ca să-și aranjeze tunsoarea aia a ei perfectă. Machiatul? Mie îmi ia douăzeci și cinci de secunde: zece secunde ca să-mi dau cu niște cremă hidratantă ușor nuanțatoare, cinci secunde să-mi dau și cu niște cremă care să-mi facă fața să nu lucească (nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mark. De ce să-mi pese unde se ducea weekendul acesta și cu cine? Eu urma să merg la Chessington World of Adventures cu un alt bărbat. Purtând cea mai bună lenjerie intimă pe care o posed. Uitasem de noua mea tunsoare, iar după duș nu știam cum ar fi trebuit să mi-o aranjez. După cinci minute de reflecție, am acceptat că nu aveam nici ustensilele necesare, nici îndemânarea de a-mi aranja părul altfel decât să-l usuc înfoiat, stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
stăteau în ușă holbându-se. Habar n-aveam la ce. —Jen, părul tău! Te-ai tuns. Maria îmi dădea ocol ca și cum aș fi fost o sculptură ireală pe un piedestal. Mi-am dus instinctiv mâinile la cap. Uitasem complet de tunsoare. Uitasem de tot în după-amiaza aia. Chiar și de Mark. La naiba, iar Mark ăsta, iar îmi invadează gândurile. Credeam că scăpasem de el definitiv. Îți place cum îmi stă? am întrebat-o detașată, nemaiavând nevoie de aprobarea ei, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mare aceeași viață din facultate. Te uitai la filme cu Mark, mâncai hamburgeri cu Mark, mergeai cu el în aceleași drumeții, purtai aceleași haine, locuiai în același apartament, aveai aceleași ocupații mărunte, ieșeai cu aceiași prieteni, aveai chiar și aceeași tunsoare. Și mă gândeam, bun, viața mea nu e exact ce mi-aș fi dorit, dar cel puțin m-am maturizat și am depășit niște faze. Eu am rămas cu gura căscată. Ce lucru oribil ai spus! De ce ne condamnă toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
valoare în niște blugi strânși pe corp. Mi se pare tipic pentru mine să renunț la a mai purta blugi tocmai când învățasem cum se face cum trebuie. Părul ei era un blond deschis și tuns scurt și țepos, o tunsoare pe care numai cu o față frumoasă ca a ei, îți puteai permite s-o afișezi. Părea de 24 de ani deși știam că era de vârsta mea. Am încercat să nu mă holbez la ea să văd dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mi-a afișat un zâmbet drăguț și a plecat. Am urmărit-o mergând până în celălalt capăt al încăperii. Știa că o privesc. S-a alăturat grupului ei de prieteni; aveau o revistă deschisă pe masă și râdeau pe seama unui articol. Tunsoarea scurtă accentua forma elegantă a capului, pomeții ei ridicați. Părea o risipă să refuz o asemenea oportunitate rară; cât de des se oferă o blondă frumoasă să-mi cumpere ceva de băut? Atunci am văzut-o pe Claire pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se mai auzea nici o respirație. Ce să fie asta, îl sfidează cineva pe temutul vodă Șerban sau pur și simplu Brâncoveanul nu auzise când îl numise vodă ca să citească? Șerban Vodă își măsură din ochi nepotul, remarcând eleganța caftanului, frumusețea tunsorii bărbii și arcul negru al sprâncenelor, același cu al doamnei Ilinca, și fu conștient că are în față pe cel mai bogat om din familie, care nu trebuie să-și împartă averea cu nimeni. — Mda... Așa e. Și vodă se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la culoare, tipul hispanicului în vinele căruia se pompase cu foarte multă vreme în urmă sânge anglo-saxon, îl măsoară fără să-și ascundă curiozitatea în timp ce se leagănă pe picioarele din spate ale scaunului. Celălalt, cu părul blond tăiat scurt, conform tunsorii regulamentare de recrut, își face de lucru cu o țigară scoasă dintr-unul din nenumăratele buzunare ale salopetei de zbor. Amândoi arborează zâmbete reținute. Lângă ei, pe o masă pătrată, obișnuită, acoperită cu un ștergar alb, un fund uriaș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
reușeau să se înțeleagă. Crăița arătase întotdeauna ca scoasă din cutie, deși nu prezentase nici un interes pentru îmbrăcăminte până când intrase la pubertate, când începuse brusc să caute să fie îmbrăcată cât mai șocant, Părul ei trecuse de asemenea prin multe tunsori, unele mai ciudate, altele de-a dreptul bizare, avusese meșe colorate în toate culorile. Arm își întoarse privirea către fiica ei cea mică. Mădălina transpirase și avea obrăjorii roșii. Ceva nu îi era însă tocmai pe plac Armancăi. Vino la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
douăzeci și patru; chipul ei semăna perfect cu cel al lui Y; Mama Mare la treizeci și cinci; chipul îi semăna cu cel al lui Z. Era prima oară când vedeam poze cu bunică-mea sub 40 de ani și, ceea ce era uluitor, din cauza tunsorii fața părea că i se schimbă complet cam la fiecare cinci ani. Trebuia totuși să-i urmărești cu atenție ochii și gura, și atunci îți dădeai seama că e aceeași persoană. Le-am privit pe toate trei. Într-adevăr, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
normal. Deși distanța era apreciabilă, puteai să auzi tot ce-și spuneau. - Nu înțeleg ce doriți, domnule, clătina Mitch din cap. - Doresc să iau un interviu patronului, atâta tot, insista reporterul pe un ton calm. Era un mulatru cu o tunsoare afro, mare și rotundă, îmbrăcat într-un costum alb și o cămașă roz cu guler larg. Pe umăr ținea o geantă. - De la ce ziar sunteți? - V-am mai spus. - Mai spuneți-mi o dată. - De la „Good Ground“. - N-am auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu drotul. Când m-am privit din nou în oglindă am avut un șoc. Arătam ca o bombonică sau poate ca o bomboană Kojak, așa, tunsă cu castron în cap și slabă ca un băț. Cred că asta va fi tunsoarea vieții tale, a conchis Mariana, bătându-mă încurajator pe umăr. Ce zici, îți place ? — Nu știu, nu-mi dau seama... — Ei, o să te obișnuiești tu ! Nu mi-am revenit din șoc decât când Mariana mi-a vârât, numai zâmbet și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lună. Am înțeles atunci că, în următoarele săptămâni, poate chiar luni, urma să fac foamea. Am coborât în holul hotelului. Într-un târziu a apărut și Simonetta, într-o rochie sexy și cu ochii sclipind de idei năstrușnice. Îmi place tunsoarea asta. Arăți ca o lady. Nu mă mințea. Simonettei îi plăcea orice schimbare și cu cât costa mai mult și era operată într-un loc mai cu ifose, cu atât îi plăcea mai tare. — Pe naiba, am spus eu. Îmi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
oglinzii din dormitor, ca În fiecare zi pe la ora asta, punându-și gulerul nou de celuloid la cămașa albă nouă, storcându-și În palmă un bulgăre de pomadă de păr (cu miros de lămâie) și Întinzând-o pe proaspăta lui tunsoare Valentino. Și continua: ― Între timp, pân-atunci, așa-i că ne distrăm. Nici lui Lefty versurile nu-i spuneau mai nimic, dar melodia era suficientă. Îi vorbea lui Lefty de frivolitatea din epoca jazzului, de cocteilurile cu gin, de fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la YWCA Îi tăiaseră Desdemonei cosițele de emigrantă. În mod obsesiv, așa cum zgândări o ruptură din fundul unui buzunar, băgă mâna sub pălăria pleoștită ca să-și pipăie creștetul tuns chilug pentru a treizecea sau a patruzecea oară. ― Asta-i ultima tunsoare, spuse ea din nou. (Și Își respectă jurământul. Din acea zi, Desdemona Își lăsă părul să crească, devenind un fel de Lady Godiva. Și-l ținea sub o plasă, Într-o masă enormă, și Îl spăla În fiecare vineri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un vampir, interpretat de moi, care e trimis la o școală pregătitoare pentru că părinții săi Înstăriți, dar teribil de nefericiți, trec printr-un divorț. Oricum, nu se prea Încadrează acolo, la școala cu internat. Nu poartă hainele potrivite. Nu are tunsoarea adecvată. Dar Într-o zi, după un chef cu multă bere, face o plimbare prin campus și este atacat de un vampir. Și - ăsta-i clenciul - vampirul fumează pipă. Poartă un costum de Harris Tweed. E Împuțitul de director, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
echipei de fotbal? Nu. Prietenul meu stabil era veterinarul din cel de-al doilea război mondial, mort de inimă. Tipul meu era membrul unei loje masonice, care se mutase În Texas.) Costumul era doar o parte din noua mea identitate. Tunsoarea conta cel mai mult. Acum, În frizerie, Ed mă dădea cu peria. Pudra de pe perie se ridica În aer, așa că am Închis ochii. Am simțit cum mă Întoarce cu scaunul, apoi frizerul a spus: ― Bun. Gata. Am deschis ochii. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În acele toalete ale bărbaților mă dezamăgise. Mândrul falus nu se zărea pe nicăieri, doar săculețul scofâlcit, tuberculul uscat, melcul fără cochilie. Și mi-era o frică teribilă să nu mă prindă careva că mă uit. Cu tot costumul meu, tunsoarea și Înălțimea, de fiecare dată când intram În toaleta bărbaților, o voce din capul meu Îmi striga: ― Ești la bărbați! Dar la bărbați trebuia să fiu. Nimeni nu scotea o vorbă. Nimeni nu avea nimic de obiectat față de prezența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
caută, Norman remarca imediat și știa de fiecare dată să-i ghideze În direcția corectă. Era un adevărat Sherlock Holmes cînd era vorba să ghicească exact caracterul cuiva după cum arată. Își dădea seama, dintr-o singură privire - după Îmbrăcăminte, accent, tunsoare, chiar și după mers - ce fel de cărți Îi plac unuia sau altuia și n-a greșit niciodată, n-a oferit niciodată Peyton Place cuiva care ar fi fost mai fericit să primească Doctor Jivago. Nici viceversa - Norman Shine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un tramvai pe undeva prin Calea Rahovei, am rămas cu lingurița în aer și am privit-o pe Michi încremenit. Ne întîlnisem întîmplător în lumina caldă a primăverii, pe Ștefan cel Mare, și intrasem la Garofița. Mă simțeam cam stânjenit de tunsoarea mea soldățească (eram într-o permisie de trei zile), dar mă și bucuram s-o revăd pe fosta mea colegă, care-mi plăcuse mereu și care de altfel avea să fie după câteva luni prima mea femeie. O prostie, faptul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și stângaci pe spătarul rotund, un june care, până mai acum o minută, i-a ținut companie. Pe fața proaspătă, privirea i-a încremenit visătoare. Ochii puțin oblici sau părând așa din cauza pomeților lați, urechile cam mari, nemenajate deloc de tunsoarea care desparte, cu o cărare trasă exact pe mijlocul capului, părul îngrijit, dat cu pomandă. Îmbrăcat de vizită : costum de culoarea nisipului, guler tare. în dreapta canapelei, altă măsuță înaltă, cu trei picioare. Pe măsuță, într-o ramă lată, fotografia unei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
revista asta e o idioțenie ! Nu poți să măsori frumusețea cu centimetrul. Uită-te și tu puțin la tine ! Arăt spre ea. Lissy are cei mai imenși ochi cenușii din lume, un ten superb, alb ca laptele și, În ciuda ultimei tunsori, un pic cam drastice, e o adevărată apariție. Vreau să spun, crezi În oglindă sau În nu știu ce articol absolut cretin dintr-o revistă de doi bani ? — În nu știu ce articol absolut cretin dintr-o revistă de doi bani, spune Lissy, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pentru mine. — Vai, Emma, să nu uit, adaugă Nick, apropiindu-se de biroul meu. Secretara aia nouă de la administrativ. Ai văzut-o ? E o adevărată apariție, nu crezi ? Îmi face cu ochiul, iar eu Îl privesc alb, neînțelegînd. — Are o tunsoare super, gen arici, adaugă. Și niște dungarezi pe cinste. — Termină ! strig furioasă, cu fața În flăcări. Nu sînt... Nu sînt... Lasați-mă dracului În pace toți ! Cu mîna tremurînd de mînie, șterg rapid toate emailurile lui Jack. Nu merită nimic. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dar aș fi putut să-l păcălesc pe funcționar dacă m-aș fi prezentat drept newyorkez, dându-i rând În față unei doamne În taior crem, cu o eșarfă lungă În jurul unui gât filiform, cu o pălărioară cloș peste o tunsoare băiețească. Un Citroën C6G din 1931 se prezenta doar În secțiune, bun ca model didactic, dar ridicol ca ascunzătoare. Să nu mai vorbim de mașina cu abur a lui Cugnot, imensă, cât un cazan sau o marmită. Făcea să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]