506 matches
-
pe piept se ridică și, folosindu-și ultimele forțe, târî corpul lui Abdul-el-Kebir până în partea din spate a mașinii. Se odihni puțin, pentru că efortul fusese prea mare, apoi îi scoase lui Abdul, care încă nu-și revenise, hainele, vălul și turbanul, și se îmbrăcă. Când termină, se simți sfârșit. Bău din nou și se întinse la umbra jeepului, alături de corpul caporalului Osman. Adormi imediat. După trei ore, îl trezi fâlfâitul de aripi al primilor vulturi. Unii intraseră deja în măruntaiele animalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lucrează. Ziua. — O să-l aștept. — Fără să dormi? Feroviarul vru să spună ceva, dar deodată se uită la Gacel cu atenție, observă sulul de covoare pe care-l strângea la piept, văzu hotărârea din ochii lui întunecați, dincolo de crăpătura dintre turban și văl, și brusc se simți stânjenit, fără să știe exact din ce cauză. — E târziu! spuse, cuprins de o neliniște subită. E foarte târziu și mâine trebuie să lucrez. Trecu strada foarte grăbit, cu riscul de a fi călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce rămânea pe pielea lui și de puțina spumă pe care o făcea când se spăla. întorcându-se în adăpostul său, își puse niște pantaloni albaștri strâmți și o cămașă albă, simțindu-se ridicol. Privi cu tristețe spre gandurah, spre turbanul și vălul său și fu pe punctul de a și le pune din nou, dar înțelese că nu trebuia s-o facă, pentru că era pe deplin convins că până și în casbah atrăsese atenția cu veșmintele lui. îl amenințase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
departe cum nici nu se poate imagina de singurătatea deschisă a unui deșert pe ale cărui întinderi vântul alerga în libertate. încercă să-și astupe rana, cele două găuri curate, în față și în spate, își bandajă strâns pieptul cu turbanul lung și se înfofoli în pătură, tremurând de frig și de febră, rezemându-se într-un colț, ca să zacă într-o stare de moțăială, fără alți tovarăși decât durerea, amintirile și gri-gri-ul morții. Nu-i mai slujea să se transforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
într-un colț, ca să zacă într-o stare de moțăială, fără alți tovarăși decât durerea, amintirile și gri-gri-ul morții. Nu-i mai slujea să se transforme în piatră sau să facă să i se îngroașe sângele, ca să nu mai îmbibe turbanul slinos, și nici nu-i mai foloseau voința sa de fier sau de tăria de caracter, pentru că voința i se frânsese sub lovitura unui glonț de calibru mare, iar tăria lui de caracter nu mai era aceeași de când își pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
culoare care Înviora fundalul alb al recepției, ca un tablou de Matisse atârnat pe un perete gol; Își purta părul Într-un coc elegant și aranjat, legând de obicei eșarfe viu colorate În jurul lui, fixate cu broșe mari, din aur. Turbanul de azi era compus din Învolburări de materiale roșii și verzi și se asorta foarte bine cu rochia ei roșie. Cerceii erau niște cercuri uriașe din aur, iar unghiile lucioase, fiecare din ele fiind mai lungă decât ale mele puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
putem repara dușurile? Întrebă Lesley, surâzându-i fermecător lui Derek. N-o băgă nimeni În seamă, mai puțin el, care-i Întoarse zâmbetul. Lou stătea la câteva scaune În fața mea. Era imposibil să n-o observi: purta o rochie turcoaz, turban asortat și aproximativ șaptesprezece lanțuri de aur care-i atârnau peste pieptul impresionant. — Nu-mi place deloc cum sună asta, zise ea cu hotărâre. Mai Întâi, nu Încerca să-mi vinzi gogoși că o să păstrezi creșa asta ca serviciu gratuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
foarte posibil să dorească să discute cu unul sau doi instructori. De ce nu? Dar felul În care se purta lăsa senzația de hotărâre neclintită, ca și când o viza În special pe Lesley... Ușa sălii se deschise, și capul Înfășurat Într-un turban al lui Lou se iți de după ea. Arăta teribil de Îngrijorată. Prinzându-mi privirea, Îmi făcu semn cu mâna. M-am dus la ea. Se uita fix la Lesley și la omul În costum, care ținea dosarul deschis și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu te deranjez? Lou Întise o mână perfect Îngrijită, o flutură pe deasupra biroului pentru a-mi da de Înțeles că n-are vreo treabă urgentă, se duse la fișetul din colț și porni ceainicul electric aflat deasupra. Astăzi nu purta turban; cocul era bine Întins, negru și lucios, rulat pe margini Înspre interior á la Oprah. Cerceii erau de rubine false, Încrustate În aur, iar jacheta de culoarea mandarinelor era purtată peste o bluză și fustă roșii. Atât jacheta, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe Lesley de păr până afară și să-i tragă o ciomăgeală zdravănă. Din păcate, chiar În acel moment, ușa biroului se deschise, și Lou Își făcu o apariție măreață În pragul ei, vesta lungă, brodată, de culoare purpurie și turbanul turcoaz dându-i aerul unei sultane. Simpla ei prezență era de ajuns pentru ca cele două combatante să Încremenească o secundă. Lesley Înșfăcase o cutie cu dosare de pe birou, intenționând clar s-o lovească pe Naomi cu ea În cap, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cum am putut oare să nu-l recunosc pe Omar, fiul lui Ibrahim Khayyam din Nishapur? Omar, steaua Khorasanului, geniul Persiei și al celor două Irakuri, prințul filozofilor! Mimează o adâncă plecăciuneși Își flutură degetele de cele două părți ale turbanului, atrăgând inevitabil râsetele grosolane ale cetei de gură-cască. — Cum am putut oare să nu-l recunosc pe cel care a scris acest rubai atât de plin de cucernicie și de devoțiune: Carafa de vin, o’ Doamne, mi-ai spart-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Taher rostește această frază enigmatică de Întâmpinare: — E o onoare să-l primesc În acest loc pe ilustrul Omar Khayyam din Nishapur. Nici ironic, nici afectuos nu e cadiul. Nici cea mai mică urmă de emoție. Ton neutru, voce calmă, turban În formă de lalea, sprâncene zbârlite, barbă cenușie, fără mustață, nesfârșită privire scrutătoare. Primirea este cu atât mai ambiguă cu cât Omar se afla acolo de un ceas, În picioare și cu veșmântul În zdrențe, pradă tuturor privirilor, zâmbetelor, murmurelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
joasă, pană de scris și călimară, un opaiț stins și cartea sa deschisă la prima pagină, rămasă albă. În zori, o nălucă: o frumoasă sclavă care-i aduce o tavă cu bucăți de pepene, un veșmânt nou, o eșarfă de turban din mătase de Zandan. Și un mesaj șoptit. — Stăpânul te așteaptă după rugăciunea din zori. Sala de primire e deja ticsită, reclamanți, milogi, curteni, apropiați, vizitatori de toate rangurile și, printre ei, Studentul-cu-Cicatrice, venit, fără Îndoială, după vești. De Îndată ce Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe Nasr, acuzându-l că s-a Îndepărtat de căile Islamului. Ca să-i sperie pe militari, suveranul se purta foarte aspru cu ulema. Tatăl său, un om cucernic, totuși, nu-și Începuse oare domnia retezând un cap Înfășurat În ditamai turbanul? Abu Taher este, În acel an de grație 1072, unul dintre rarii demnitari religioși care păstrează o relație strânsă cu hanul, Îl vizitează adesea În Cetatea Buhara, principala sa reședință, Îl primește ceremonios de fiecare dată când se oprește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
procedeul. Păstrează, deci, tăcerea, Își ia răgazul să se așeze și să se rezeme de perete, să-l privească atent pe acest omuleț oacheș, așa de plăpând și de uscățiv, cu trăsături atât de colțuroase. Barba sa de șapte zile, turbanul negru Înfășurat strâns și ochii ieșiți din orbite Îi stârnesc mirarea. Studentul Îl sâcâie, cu surâsul pe buze: Când te numești Omar, nu e să-ți croești drum prin părțile Kashanului. Khayyam Își ascunde surpriza. A Înțeles, totuși, aluzia prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
revenit Întovărășit de prietenul său, care nu pare deloc intimidat. Cu toate acestea, Khayyam Îi zărește, sub barbă, doi mușchi care se Întind și freamătă. — Ți-l Înfățișez pe Hasan Sabbah, niciodată atâta știință n-a fost cuprinsă sub un turban așa de strâns. Nizam surâde. — Iată-mă, deci, În tovărășia Înțelepților. Nu se spune oare că stăpânitorul care are legături cu cărturarii este cel mai bun dintre cârmuitori? Hasan este cel care răspunde: — Se spune și că Înțeleptul care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
obicei atât de exuberant, discută pe șoptite cu cămărașul său, morfolindu-și, cum Îi stă În obicei, vârful mustății. Din când În când, le aruncă o privire celor doi adversari. Hasan stă În picioare, Într-un veșmânt negru mototolit, cu turban negru, cu barba mai scurtă decât de obicei, cu chipul brăzdat, cu ochii arzători gata să se Încrucișeze cu aceia ai lui Nizam, dar roșii de oboseală și de nesomn. În spatele lui, un secretar ține un teanc de documente strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pentru a ști În fiecare zi ce trebuie și ce nu trebuie să facă. „Pe 5 te pândește un astru, nu vei părăsi palatul. Pe 7, nici luare de sânge, nici vreun fel de poțiune. Pe 10, Îți vei Înfășura turbanul de-a-ndoaselea. Pe 13, nu te vei atinge de nici una din femeile tale...” Sultanul nu s-ar fi gândit niciodată să Încalce aceste recomandări. Nici Nizam, care-și primește taqvim-ul din mâinile lui Omar Înainte de sfârșitul lunii, Îl citește cu nesaț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar se arată neîncrezător: — Te-ai Întors ca să te răzbuni? Dar celălalt reacționează ca și cum demnitatea i-ar fi fost batjocorită fără milă. — Nu caut să-mi răzbun biata făptura, doresc nimicirea puterii turcești. Omar Își observă prietenul: și-a schimbat turbanul negru cu un altul, alb, dar plin de nisip, iar veșmintele Îi sunt din lână ordinară și uzată. — Îmi pari atât de sigur de tine! Nu văd Înaintea mea decât un bărbat surghiunit, hăituit, ascunzându-se din casă În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nisip, iar veșmintele Îi sunt din lână ordinară și uzată. — Îmi pari atât de sigur de tine! Nu văd Înaintea mea decât un bărbat surghiunit, hăituit, ascunzându-se din casă În casă, având drept unică zestre această boccea și acest turban, iar tu Încerci să te măsori cu un imperiu care se Întinde de la Damasc la Herat! — Tu vorbești despre ceea ce este, eu vorbesc despre ceea ce va fi. În fața Imperiului Selgiucizilor se va ridica În curând Noua Propovăduire, organizată cu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
glasul i se gâtuie, lacrimile curg. A Îmbătrânit de la ultima lor Întâlnire, pielea Îi e veștejită, barba i-a albit, numai sprâncenele rămân ridicate Într-un fremătător mărăciniș negru. Omar rostește câteva fraze de consolare. Cadiul Își revine, Își aranjează turbanul, apoi spune: — Îți amintești de bărbatul acela poreclit Studentul-cu-Cicatrice? — Cum să-l uit pe cel care mi-a fluturat moartea Înaintea ochilor? — Își aduci aminte că se dezlănțuia Împotriva celei mai mici umbre de iz de erezie? Ei bine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Când acesta din urmă sosește, o găsește așezată pe divanul lui Terken, la picioarele unei perdele trase, cu capul lăsat, cu părul răsfirându-i-se neglijent pe umeri. Sultanul se află lângă ea, Îmbrăcat În Întregime În mătase, cu un turban pe căpșor. Stă nemișcat pe perna sa; fața Îi e roșie și plină de coșuri, ochii - sunt pe jumătate Închiși, are aerul că se plictisește. Omar s-a apropiat de Djahane. I-a luat cu tandrețe mâna, și-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îl silește să-și apere ochii. Îl zărește atunci, În cadrul ușii, pe bărbatul a cărui sosire l-a tulburat. E Înalt, cu mustăți, Își atinge ușor, cu palma, cu un gest părintesc, garda săbiei. Capul Îi e Înfășurat Într-un turban de un verde strălucitor. Iar pe umeri poartă mantia scurtă a ofițerilor din Nizamiya. — Cine ești? Întreabă Khayyam, cu gura căscată. Și cine ți-a dat putere asupra somnului meu? — Stăpânul nu m-a văzut niciodată alături de Nizam al-Mulk? Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întâmplări neplăcute. Ca În acea rece zi de februarie, când i s-a căutat nod În papură, Într-o dispută memorabilă, legată de un catren de tinerețe ajuns la urechea unui invidios. Divanul colcăie, În acea zi, de literați cu turban, monarhul e copleșit, Își contemplă curtea cu o deplină fericire. Când sosește Omar, disputa e deja angajată În chestiunea care-i frământa atunci pe clerici: „Universul ar fi putut fi mai bine creat?” Cei care răspund „da” pot fi acuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plecarea; a doua zi, de obicei mai resemnat, Își reia cercetările, timpul care trece Îl va consola. În acea seară, odată intrat În odaia lui, Omar transcrie În carte un catren plin de ciudă care se Încheie astfel: Schimbă-ți turbanul pe vin Și, fără regret, pune-ți o tichie de lână! Apoi strecoară manuscrisul În ascunzișul său obișnuit, Între pat și perete. Când se trezește, vrea să-și recitească rubaiul, un cuvânt i se pare nelalocul lui. Mâna caută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]