874 matches
-
tac-tu mă certa „bisericește” înjurându-mă de toți sfinții, câ „Copchilul ista numai din vina mea e de-o încăpățânare bolnavă”, Cred că din asta i s-a tras și moartea: Niște cai s-au speriat de o vulpe turbată, care încerca să-i muște și galopau înebuniți, aruncând mereu cu copitele dindărăt, să lovească în animal. Costan se juca în mijlocul drumului, l-am strigat, l-am rugat, n-a vrut să fugă din calea cailor. După zece ani timp
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului saltimbanc Trec seara prin pădure saltimbancii și tumbe fac pe ostenite-alei, vânt roșu se abate înfiorându-mi macii, iar flautele nopții se-anină printre tei. Furiile turbate își zdrăngănesc trompete, la malul nebuniei ne-am adunat acum și-n danțul tămâierii durerilor proclete ne ardem în feștile de măști făcute scrum. Cu mâini nemântuite orbim nemărginirea și ne scăldăm desfrâul în beznele ce vin, trec seara saltimbancii
SALTIMBANC de LEONID IACOB în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355552_a_356881]
-
de lemn. Un lătrat anemic, jos în strungă, Când își amintește, dă un semn. Prin ramuri vântul șuieră pustiu, Smulgând și ultimile frunze; Le duce hăt departe, nici nu știu Prin care văgăuni confuze. Pe coastă toamna mătură prin vii Turbată, ca un vin ce fierbe. Se-aude-n codru zarvă de copii Culegând, prin frunze, ghebe. Curge, dulce, susurând izvorul Înspre pârâul cel cu trestii; Parc-aud cum plânge-n mine, dorul Și din senin oftez: Ce chestii!? Referință Bibliografică: Ce chestii
CE CHESTII!? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356979_a_358308]
-
minciunii, Că-i foame și durere. Foame de incultură Prostie și-ngâmfare O existență dură O crasă infatuare. E multă piele goală Și neuroni bolnavi O lume fără școală Cu bogătani trândavi. Străzi pline de gunoaie Cu gropi și câini turbați Ape ce curg șuvoaie Și oameni înfometați. Omule trudești-n van Pe un leu sau pe un ban Hoțu-și numără valuta Face sport cu "parașuta". Că sarmaua-i la putere Și votați ca niște cloști Cu un mic și coana
FOAME.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355570_a_356899]
-
CAII OSTENIȚI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 827 din 06 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Cad tropote caii osteniți în frâie își caută fuga nu dorm o sete albă suplețe coama împletită în galop se avântă un alergat turbat mâini calice minți seci lovesc mândrie în bice strâng frâie durere impusă de om suflete pârjolite caii feblețea mea ochi umezi vă admiră un om. Referință Bibliografică: Caii osteniți / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 827, Anul III
CAII OSTENIŢI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346069_a_347398]
-
speranței / pornesc/ bobocii trandafirului/ vorbesc,// numai primăvara / se deschid/ sufletele lumină!/ Numai primăvara), toamna aduce tristețea și omoară speranța “Trăiesc în tristeți, respir a lor tăcere/ Aștept cu dor un anotimp mângăiere./”( Tristeți în toamnă târzie). Iarna ( „Anotimpul alb”, „Viscol turbat”, „Furat de iarnă”) , este anotimpul auster, în care statul în casă, lipsa florilor a cântecului păsărilor, aduce un soi de tristețe și de nerăbdare dar are și ea frumusețe și farmec. Toate florile,trandafirul, clematita, irișii, crinii, bujorii, begoniile, petuniile
PE O PUNTE DE GÂNDURI, GINGAȘĂ TRECEA POEZIA… “PUNȚI ÎNTRE GÂNDURI” DE ELISABETA LUȘCAN [Corola-blog/BlogPost/346115_a_347444]
-
ro/video-muzica/imbratisarea-noptii-de-matase Seara îngerilor Așează-mi, în păr, floarea dragostei tale Și spune-mi o șoaptă când fulgeră-n zare! Afară sunt demoni, eu, înger să-ți fiu, Acum, cât e toamnă și nu e târziu! Afară-întuneric și vuiet turbat. În casă, un înger, aripa ți-a dat! Melancolie Noaptea mi-e sfetnic bun și stelele mă inspiră Și totuși nu știu cum și nici de ce, cuvintele expiră. Gândesc că sunt fericit dar sunt nehotărât. Inimă de granit spune-mi unde-am
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
OI Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului O mândră turmă de oi Visa să trăiască bine, Căutând păstor de soi, Nimeri printre jivine. Căței de mai multe rase, Dulăi, potăi, câini turbați, Se gândeau numai la oase Și s-ajungă îmbuibați. Vrajbă mare și dispreț, Manipulări, divizare, Se vedeau cu orice preț Șefi de turmă la mioare. Un lup bătrân, hămesit, Deghizat în blana lor, Prin viclenie a reușit Să le devină
LUPUL, PAZNIC LA OI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368801_a_370130]
-
se aprinse focul Și se-ntinse în tot locul, Iar ciomagul s-a aprins Și a ars și nu s-a stins. Ciomagul de lângă ușa S-a făcut totul cenușă. El, ciomagul ce sărise Și pe dulău îl pălise, După ce, turbat, mușcase, Motanul care sfâșiase Iedul cu doi zuzi cumpărat, De tată acasă luat. Un ied mic, numai un ieduț, Jucăuș, vesel, drăguț. Însă apă s-a întins Și focul uriaș l-a stins. Focul care, lângă ușa, Făcu ciomagul cenușă
UN IED MIC, NUMAI UN IED („HAD GADYA”) de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368864_a_370193]
-
De tată acasă luat. Un ied mic, numai un ieduț, Jucăuș, vesel, drăguț. Însă apă s-a întins Și focul uriaș l-a stins. Focul care, lângă ușa, Făcu ciomagul cenușă. Ciomagul care sărise Și pe dulău îl pălise, După ce, turbat, mușcase, Motanul care sfâșiase Iedul cu doi zuzi cumpărat, De tată acasă luat. Un ied mic, numai un ieduț, Jucăuș, vesel, drăguț. Apă în băltoaca stă, Cănd veni vită s-o bea. Vită bau, însetata, Apa ce rămase, toata, Care
UN IED MIC, NUMAI UN IED („HAD GADYA”) de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368864_a_370193]
-
Și tristă stă săracă și suspina Și tot așteaptă ca din cer să-i cadă În cap o piramidă de zăpadă. CÎND HANIBAL ȘI CEZAR cînd Hanibal și Cezar s-au strecurat prin visuri, cărînd cu ei iluzii de preamăriri turbate, au ingonrat, se vede, ca noi avem abisuri, prin care trece-aievea doar cine vrea sau poate! dar unde te duci, frate, tu nu te vezi firav - în setea ta de sînge există și reversul ce iți va da ideea că
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Și tristă stă săracă și suspina Și tot așteaptă ca din cer să-i cadă În cap o piramidă de zăpadă. CÎND HANIBAL ȘI CEZAR cînd Hanibal și Cezar s-au strecurat prin visuri, cărînd cu ei iluzii de preamăriri turbate, au ingonrat, se vede, ca noi avem abisuri, prin care trece-aievea doar cine vrea sau poate! dar unde te duci, frate, tu nu te vezi firav - în setea ta de sînge există și reversul ce iți va da ideea că
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Și tristă stă săracă și suspina Și tot așteaptă ca din cer să-i cadă În cap o piramidă de zăpadă. CÎND HANIBAL ȘI CEZAR cînd Hanibal și Cezar s-au strecurat prin visuri, cărînd cu ei iluzii de preamăriri turbate, au ingonrat, se vede, ca noi avem abisuri, prin care trece-aievea doar cine vrea sau poate! dar unde te duci, frate, tu nu te vezi firav - în setea ta de sînge există și reversul ce iți va da ideea că
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
rămas înfiptă între coaste mândru că n-am scăpat niciodată în noroi crucea pe care urma să fiu răstignit amețit de simfonia minciunilor fulgurante de sub cupola himerei vrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcit mângâiat de neant și ispitit de zâmbetul colorat al iluziei găunoase tânjind cu petulanță după o străfulgerare de absolut și o așchie de liniște
TAINĂ ȘI TĂCERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369998_a_371327]
-
adevărul este recompensa controverselor, ci dorința de a se impune asupra opiniei celuilalt, ceea ce face ca rațiunea lor să nu mai funcționeze, încercând să ajungă la biruință cu ajutorul strigătelor sau al ironiilor. Urmează mânia și furia, însoțite de o „gâlceavă turbată”, până când unul dintre cei doi este învins cu ajutorul violenței vorbelor sau faptelor. Certăreții sunt încăpățânați, semeți și iubesc slava deșartă. Ei nu sunt buni profesioniști, dar vor să pară. Exemplificând, fostul nostru prim ministru, cel care a obținut titlul de
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
acolo în sala tronului lui Faraon, avea în spatele său o viață dură de nomand. Umblase cu turmele sale din loc în loc prin țara Canaanului căutând apă și pășune, pentru oile și vitele sale. Îndurase atâtea privațiuni ale vieții, văzuse furia turbată a fiilor săi ce măcelăriseră atâțea oameni, atunci când fiica lui Dina fusese siluită. Trăise cu un dramatism teribil pierderea lui Iosif, când ceilalți fii ai săi îi aduseseră haina acestuia muiată în sânge. Apoi după ani de durere când îl
GREUTATEA VIEȚII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369632_a_370961]
-
Din mugurii de sevă plini. Ceară se picură-n grădină Când razele lumina-și curg, A jale clopote suspină În ochi întunecat de-amurg. Se spulberă fără păcat, Ca ploi de stele-n miez de iarnă, Culese de un vânt turbat Ce smulge-a primăverii haină. Cuprind văzduhul cu aleanuri Miresmele pierdute-n fum; Rămasă-n golul dintre ramuri Se-ascunde-o palmă de parfum. Șoapte, pe portativul vremii, Ca printre degete privesc... În nepăsarea crudă-a serii Concertul ploii rânduiesc. Referință Bibliografică
UVERTURA PLOII DE APRIL de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369695_a_371024]
-
de dor ce se presară. Se scurge lunecos peste pădure Sonetul cu acorduri de durere Să-ți fure adormirea-ascunsă-n sânge și-un strop sărat ți-alunecă-n tăcere. Înghesuită-n mrejele din vene Eterna dragoste dormea uitată; Acasă! Lasă drumul, hai acasă! Turbată ca un câine-acum te latră. Referință Bibliografică: MIRESME DE CETINI / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1935, Anul VI, 18 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Pușa Lia Popan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MIRESME DE CETINI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369696_a_371025]
-
la revărsatul de zori, Să-i picur pe chip două boabe de rouă Din ochi să-i țâșnească lumina cea nouă. Dacă viața ar fi o nesfârșită zi, N-aș mai vedea norii cei grei sau fumurii, Cum vântul cel turbat îi rostogolește, Doar Cupidon, ghiduș, îl mai potolește. Și-atunci, printre frunze, el se furișează, Zmee de hârtie în aer lansează, Făcute din inima lui sângerândă, Din boabe de rouă și-o viață flămândă. Mangalia, 28.12.2015, h 15
DACĂ VIAŢA AR FI O SĂRBĂTOARE ... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368233_a_369562]
-
Vremuri > MAI SIMT IARNA Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului MAI SIMT IARNA Mai simt iarna, coborând pe spic și floare. În glas am frig și e așa răcoare... Un vânt turbat se-nvârte sus, și cade cu puterea-i mare și totu-n cale roade. Freamătă izvorul; în fir subțire-i este cursul, va-ngheța curând și apa-i și susurul... Sub cer de sticlă, se aude timpul, respirând o alintare
MAI SIMT IARNA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370140_a_371469]
-
tuturor pe muntele de sare un curier precar te-a chemat să vinzi podoabe când virgulele dor cu degete albastre de alaun și clor și obosiți de drum apoi să-nchidem cartea un murg cu șa de aur, un călăreț turbat tăia bucăți de lună cu-n șoim de vânătoare o umbră adăpost, eterică, dispare când clopotele zilei deasupra noastră bat și-un arsenal de arme închipuind obsesii din foșnitoare frunze, destinele miresii Referință Bibliografică: Nimic în lumea asta / Ion Untaru
NIMIC ÎN LUMEA ASTA de ION UNTARU în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354326_a_355655]
-
în viața unui stat, nu maimuțăreala legilor și obiceielor străine.” MIHAI EMINESCU Lumea politică de azi, un organism extrem de bolnav de propria sa goliciune morală și beznă interioară, pare a fi aidoma unui animal diform, cu inimă inexistentă de câine turbat, care, sit venia verbo, calcă în picioare, în numele unor principii numai de ea știute, aproape orice, înjunghiind pe la spate, într-un perfect acord cu principiul meschin al interesului comun de haită înfometată, toate obstacolele nenecesare sieși la un anumit moment
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
și ani Ocolind stânci și bolovani. Un firicel de apă, subțirel, Ducând cu el prin munți un cântecel Abia șoptit. Dar când ploi după ploi Veneau peste păduri, el în șuvoi Se năpustea și-n calea sa Ca un mistreț turbat râma. - Ce faci așa un zgomot infernal ? Îl întrebă un bolovan banal. - Păi, din deal și până-n vale Îmi stați zeci și zeci în cale. De n-ați fi voi, nu aș urla, Nici malurile n-aș surpa. De nu
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
Raisa ridică mâna și-i trase lui Franz o palmă peste obrazul stâng de l-a zdruncinat cu totul. Unghiile i-au pătruns lui Franz în ochi înroșindu-i globul ocular. - Tâmpitule!, îi mai spuse ea după ce-i dăduse palma. Turbat, Franz se dă un pas în spate și dă să scoată pistolul din toc, însă Raisa îl apucă de mână și, pentru câteva secunde, cei doi se bat pe pistol. Mă ridic iute de la birou și dau să mă duc
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
și pe voi și pe noi. Dați-vă seama ilustre, ce isterie va urma dacă vor avea motive să spună că galileeanul a înviat! Dintr-o dată se auzi o bubuitură de afară și toți întoarseră capul către ferestre. Un vânt turbat parcă, se năpustise din nou dinspre deșert iar cei care se aflau lângă ferestre putură vedea un zid de praf și de nisip ce se ridica până departe spre cer și care venea ca un tăvălug în lumina acelei după
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]