554 matches
-
răstea în sus capătul stufos și argintiu, dând întregei fețe o arătare nemulțămită și rebelă. Lumânarea subțire și încolăcită de ceară arămie care sta lipită de masa plină cu cărți deschise întindea mucul negru și crestat și lumina roșie și turbure în camără, abia ajungând icoanele călugărești de pe păreți, adâncind umbrele din fața visătorului zahastru și îngălbinind părul sau cel alb și trăsurile cele bătrâne a feței. Mâna mică și păroasă întorcea, cu degetul muiat, paginile unse a unui manuscript grecesc de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fiecare atom era centrul lumii înt [r]- egi, adică a nemărginirei, și fiecare sta în legătură cu toate lucrurile lumii. Fiecare, după ideea lui, este numărat de ochiul Domnului și neapărat în esistența sa să [piară] unul din lume și toată lumea se turbură și cade. De aici consecuența că tot omul poate fi înfluințat de o steauă, adică că o lume întreagă, cu popoarele ei, cu viața ei poate influința asupra unui individ omenesc, precum, iarăși, cine știe dacă pământul nu [poate] influința
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
semnul unei împăcări neperfecte, în care de es. un element are egemonia, se naște un natural nearmonic, contradictoriu... De ce frumuseța este fragilă, zici tu? Pentru că împăcarea a o mulțime de elemente cere armonie și pace, pentru că dacă împrejurări de dinafară turbură această armonie elementele nu mai pot să refacă cele ce au făcut o dată, va să zică frumuseța, dar dinăuntru ele nimicesc această convenție a lor turburată. De aceea rolul în genere nemulțămit al frumuseței, ea intră armonică într-o lume turburată, în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asupra mea. 2257 *** Ea era o cugetare frumoasă! *** în înțelesul cuvîntului! Capul ei cel frumos părea [a] fi sculptat nu de un sculptor, ci de un filozof! 2257 femeie - poezie! Ce cauți tu în ochiul cel mort, în floarea cea turbure [a] sufletului meu? E prea tîrziu! E prea tîrziu! 2257 pe când muzica sombră însemna fiecare pas a lutului înspre mormânt, clopotul din casa Domnului anunța îngerilor din ceri încet, încet avânturile din stea în stea a sufletului ei. Un înger
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de ani, ai terminat primul an de facultate și mai ai încă trei ani de gândire înaintea pasului decisiv și vei învăța să te cunoști mai bine, Nu știu ce-aș putea face în lume, și glasul îmi tremură acum turburat, Să fii tu însuți, Daniel! Și-atunci părintele Ioan mi-a explicat, luându-mă de mână am intrat în biserică și ne-am oprit în fața unei picturi înnegrite de fumul lumânărilor, Nașterea Domnului, aplecată deasupra ieslei Maica Sfântă, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
X-a, 312-323; pp. 349-350), Milton vorbește despre lucrarea Păcatului și a Morții ca fiind "lanțuri și cuie de diamant" ("pins of adamant and chains"): "Păcatul și cu Moartea de pe-acum/ Își întinseseră lucrarea lanț/ De stînci peste Abisul turburat,/ Urmînd întocmai drumul lui Satan -/ Chiar pînă-n locul unde-a stat acesta/ Să-și strîngă aripile și să cadă/ Pe-aridă față Lumii cei rotunde./ Cu lanțuri lungi de diamant și cuie/ De diamant ei îmbinară totul,/ Prea mult, o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a întocmit averile ei, care sânt mai sus scrise...” 524) trebuiau redactate - preciza Antim Ivireanul în citatele Mijlociri, accentuând, de fapt, ideea de responsabilitate - „când sânt mințile omului întregi iară nu când ajunge la ceasul morții pentru căci atunce să turbură mintea lui și nu știe ce rânduiaște” (în Izvod îi oferă preotului până și formularea: „am socotit mai nainte până a nu mă cuprinde sfârșitul vieții méle și până îmi sânt mințile întregi și sănătoase...”). Antim Ivireanul (în ale cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
informații seci, naratorul introduce o completare tulburătoare atât prin răceala tonului, cât și prin naturalețea expunerii propriu-zise: "nimini, în adevăr, n-a supărat pe d. Stavrache, afară decât popa Iancu volintirul, care venea din când în de pe altă lume să turbure somnul fratelui său". Subordonata atributivă proiectează, subit, proza desfășurată până în acest punct sub auspiciile realului la frontiera cu terifiantul fantastic. Repetarea acestor vizite, spectrale în viziunea celui bântuit, tocește emoțiile și adoarme simțurile torturate. Stavrache nu mai pare surprins de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rar (v. și Croitor 2014; Zafiu 2014) (85). (83) a. întoarce-se-vor și sfii-se-vor vârtos currundu (PH.1500−10: 4v) b. Povesti-vor și grăi-vor nedereptatea (PH.1500−10: 79v-80r) c. toate lucrurile beseareciei și împărăteștile turbură-se și răsipescu-se (CC2.1581: 13; Croitor 2014) d. Cerșut-au 2 000 de pedestri, 2 000 de călăraș, și sântu; ce, cum veri zice, sta-vor au mearge-vor. (DÎ.1600: XXXII) (84) a. Miluiaște-me, Doamne,și me vindecă, că neputincios
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca ucenic. Timpul, numărat în decenii, a trecut și nici după cincizeci de ani Dumitru devenit Pafnutie nu știe dacă, după atîta canon și rugăciune, greșeală să din adolescență a fost ispășita. Murindu-i învățătorul Ilarion, Pafnutie e, o vreme, turburat. El nu era hirotonisit și nu înțelegea dacă are drept să-și continue traiul de pustnic. Dar după un aspru canon de cinci zile și, după povața unui stareț dintr-o mănăstire relativ apropiată, își continuă traiul, regăsindu-si liniștea
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
tăcerii, din cînd în cînd troznetul, geamătul cîte unui trunchi poate mai înalt decît toate și, de aceea, prinzînd numai el de sus de tot, în vîrf cîte o poală de vînt rece, tăioasă, nepercepută de ceilalți arbori mai mici, turbura liniștea. Pămîntul uscat, plin de cetina îngălbenită mirosea a rășină curată, a biserică în sărbătoare. Numai fagii luminoși, prietenoși, păgîni (i se păreau inginerului-vagabond), cu trunchiurile lor îndrăznețe, imponderabile, ca aluminiul industriei aero, îți aminteau că te afli doar în
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
aserțiuni calomnioase" și "atacuri ad hominem", după cum pretinde Botta. Cei doi au polemizat în presă, cu replici de tipul (Blaga despre Botta) "obraznic și laș", "invidie", "disperare", "incoherență", "bîlbîieli", "nerușinarea cuiva care s-a întărîtat", autor de "pompoase și foarte turburi cuvinte", "semi-român" cu "ascendență amestecată" etc. sau (Botta despre Blaga) "agent al freudismului în România", "impostură", "ajustare de citate deprimante", "delir de locuri comune", "infamie", "autorul tautologiilor, cacofoniilor", "idei vermiculare", "vacuitate desăvîrșită", "idee trivială", "instrument de corupție publică", "pericol social
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
depinde de altceva sau stă în legătură cu altceva”. Îl reproduc cu ortografia originalului: „muierile sunt forte sollecite de celle mai mice circumstantie alle ornatului seu” (termenul sollecit sau sollicit fiind explicat la locul său în dicționar: „tare ațâțat, foarte întărâtat, foarte turburat”, „turburat în suflet, plin de cură, de temeri, nestâmpăr, nestâmpărat, neîmpăcat etc.”). E interesant că Laurian și Massim îi atribuiau lui circumstanță și sensul actual al cuvântului împrejurime: „loc învecinat: «credeam că te voi afla în circumstanțele acelei cetate»”. De
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
de altceva sau stă în legătură cu altceva”. Îl reproduc cu ortografia originalului: „muierile sunt forte sollecite de celle mai mice circumstantie alle ornatului seu” (termenul sollecit sau sollicit fiind explicat la locul său în dicționar: „tare ațâțat, foarte întărâtat, foarte turburat”, „turburat în suflet, plin de cură, de temeri, nestâmpăr, nestâmpărat, neîmpăcat etc.”). E interesant că Laurian și Massim îi atribuiau lui circumstanță și sensul actual al cuvântului împrejurime: „loc învecinat: «credeam că te voi afla în circumstanțele acelei cetate»”. De fapt
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
a Naturii. Originea Tragediei. * Principium individuationis, - principiul care îl face pe om să nu se uite pe sine, să fie distinct de natură. Dionisiacul anihilează principiul, dar omul, individul subiectiv, se uită atunci pe sine, prins în mrejele unei beatitudini turburi... Natura titanică și barbară a spiritului dionisiac.
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
din lume n-ar fi putut-o disprețui. Altă scenă avusese loc la Cartea Românească pe când Marin Preda era directorul editurii. Intrasem întâmplător în redacție la Ivasiuc, care era redactor-șef, în timp ce amândoi discutau între ei cu aprindere. Fără să turbur în nici un fel discuția, foarte animată, m-am așezat pe colțul unui birou, urmărind disputa înverșunată. Acum, se știa că cei doi nu prea se înghițeau, primul fiind un realist fără aere intelectualiste, al doilea, în primul rând un om
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
și așa și este; iar, în acest sens, putem afirma și că ar putea fi o ființă... * Descoperirile de hârtii vechi scrise, de pagini frumos, ori nervos caligrafiate, sunt un prilej de grele amintiri sau de duioase rememorări, ce ne turbură... Astfel, parcă nemurirea ar căpăta aspectul ciudat al foii de hârtie, decolorată, uzată de trecerea anilor. Cu atât mai mult, cu cât xeroxarea paginei, cu umbrele fatale produse de aparat, întărește senzația... (Nemuririi?) ...Foarte ciudat. Până și descoperirile noastre, în
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
încă înainte de a fi făcute. într-un vis pe care ai să-l citești poate în cartea mea Medium, din lada care era un sarcofag egipțian le-ai scos pe rînd și mi le-ai arătat. Am fost cu totul turburat cînd le-am privit din nou, după 5 ani, într-o cameră din Calea Victoriei. Te-ar interesa să-ți trimet viziuni ale tablourilor tale viitoare?". Excepțională e și secțiunea cu numeroase fotografii din 1939-1972 care "restituie un chip dispărut în
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7798_a_9123]
-
în zona metaforică s-a concentrat discursul său poetic profund. A pornit mereu de la cîteva cuvinte-cheie, în jurul cărora a configurat cîmpuri semantice tot mai complexe: a plînge -plînset - lacrimi; întuneric - noapte - ceață - negură, a arde - foc - cenușă - scrum; a tulbura - turbure. Li se adaugă termenul cu multiple sensuri cîntec, avînd de obicei sensul de „act poetic”, dar și pe cel de „plîngere“. Personificarea și epitetul metaforice prezentau deja la Philippide formule proprii și neliniștitoare: în tradiție simbolistă, el personifică tot ce
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
vorba de Les deux magots, fieful sartrian. Țin minte că un ziar al vremii, de pildă, îl și numise pe scriitorul remarcat imédiat în vestitul local... comisarul cu circulația ideilor. De fapt, era un compliment. Apucând eu, tânăr, anii aceia turburi, agitați, pot să depun mărturie că Sartre controla, într-adevăr, ideile, direcționându-le asemeni unui dirijor al complexei circulații teoretice europene. În plin marxism-leninism, la noi, devenisem, ca mulți tineri, un fervent existențialist. Până ce, prin ’68, filosoful cu blana portocalie în
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
a servit regimurile defuncte și că e fascist... Sorbona a cerut probe, nu afirmări și într-o scrisoare dură au dat peste nas Stoilovului comunist. Acesta n-a mai răspuns. Mircea dă crusurile, dar pe gratis.” „Nădejdile sunt mereu mai turburi”, scria Busuioceanu la 29 iunie 1947. Speranța era la americani care „poate într-o zi s-ar decide să se intereseze mai mult și de acea nenorocită parte a lumii care e țara noastră”. Despre aceeași stare jalnică vorbește Vintilă
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
plecarea din Grecia a avionului ce urma să lase, în munți, pe cîte un parașutist partizan român? Am fost trădați. Ajutați nu prea am fost... 5. Toate aceste evenimente criminale din istoria noastră contemporană - odată cunoscute - par a nu fi turburat îndeajuns conștiințele românești - astăzi. Să nu fi înțeles oare cei mai multi că am fost victimele care au, în sfîrșit, dreptul la revoltă aducerii aminte - și a reabilitării dreptății? Numeroase, nu mai puțin îngrijorătoare, sînt, în schimb, semnele nu ale "lipsei de
Memorie si Istorie by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17655_a_18980]
-
sau prin munți, apăreau în prețioasele volume "Sighet" editate de Fundația Academiei Civice, în revistă Memoria în lucrările domnului S. Rădulescu-Zoner, chiar și în Magazinul istoric. Fără nici un efect concret! Nici asemenea semne ale unor memorii încă vii, sensibile, nu turbura conștiința istorică a celor care cred într-o cauză? 7. Să trecem însă la alt aspect - și mai semnificativ - cărțile de sinteză, manualele de istorie recent scrise de specialiști români în istoria contemporană. Sînt, bineînțeles, cărți de școală, destinate și
Memorie si Istorie by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17655_a_18980]
-
mestecat, O, Levant, în cari zefirul umfle-ai sei obraji de zeu, Cu simțiri aprinse umpli neguros sufletul meu! O, Levant, Levant ferice, cum nu simți a mea turbare, Cum nu vede al tău ochiu cu văpăi de chihlimbare Noaptea turbure din peptu-mi, zbuciumul ce am în sân, De când sunt deștept pe lume, de când știu că sunt român! Cum n-am ochii mii, ca Argus, ca cu mii de lăcrimioare Să jelesc ticăloșita a poporului meu stare, Preste care lupi și
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
somnul rațiunii... naște monștri. Nu vreau să spun că aceștia, monștrii, dacă nu te privesc, obiectiv vorbind, nu pot fi și ei interesanți, când viziunea estetică desfigurează natura. Bosch atrage, fiindcă sperie. Delirul imagistic al Nefăcutului, ori Făcutului anapoda ne turbură, deoarece, în omul evoluat, acestea corespund conștiinței vinovate, vizitată de păcat. Ne recunoaștem cu un fior rece în cele fantastice, deviind de la firea umană... * Am toată stima pentru de-reglarea voită a confraților de obicei mai tineri, ce preferă somnolența
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]