423 matches
-
ghemuită, țînându-și mâinile pe burtă. — Ești la ciclu? — Nu, și se lăsă pe pat. I-am scos pantofii, apoi am ajutat-o să-și întindă picioarele. I-am aranjat o pernă sub cap, o pernă aproape goală care s-a turtit de tot, atunci i-am pus-o și pe a mea, s-o ridic puțin mai sus. Se simțea într-adevăr un miros ciudat în cameră, chimic, nesănătos, poate din cauza mobilei de proastă calitate, abia ieșită pe poarta fabricii. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de acord că era. Deschise portiera și se înghesui pe scaunele tapițate care miroseau așa de bine că îți venea să le mănânci. Poate ar trebui să te apuci și tu de fumat, spuse el scoțând din buzunar un pachet turtit de Lucky Strike și împinse bricheta în aprinzătorul de pe bord. Nu o să îți vindece gâtul, dar cel puțin o să ai o scuză. Ținu capătul incandescent al brichetei lipit de țigară, inhală adânc și apoi suflă fumul. Aroma tutunului pluti spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
brațe peretele din stânga ca să nu fiu în raza de vedere a ferestruicii înguste și înalte de lângă ușă. A trebuit să mă opresc și să mă uit pe vizor. De sub un chipiu, o față albă, cu trăsături răutăcioase, îngroșate, lățite și turtite de sticla distorsionată a vizorului, se uita la mine. Nu am putut să descifrez insigna de pe chipiu. Nu conta. Ultima dată veniseră în haine de civili, cu excepția celui care a smuls jurnalul Annei din servietă și a îndesat bani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Asta e tot ce ne trebuie. Va trebui să aduci totul încoace, chiar nu mă pot mișca. Am rupt o bucată de pâine, am întins cu ea în unt și apoi am rupt un colț de brânză. După ce le-am turtit la un loc, mi le-am îndesat în gură fără mari fasoane. Mi-a luat ceva timp să mestec și să înghit, dar de la prima îmbucătură am simțit cum îmi dă putere și mă pune pe picioare. Nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și obosită. Dințișorii ei crescuți neregulat, îi sunt căzuți în parte. Ceilalți se clatină ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă. Părinții au regăsit-o ciopârțită la morga spitalului, cu bucățile trupușorului reîntocmite de studenți. De după gât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
luna aproape plină, trist ca un animal și nu știa cum și de la ce, nu l-a mai ajutat nici o mângâiere și nici o vorbă bună. Și nici măcar mirosul câmpului proaspăt cosit nu mai părea suportabil. Claia noastră de fân era turtită când ne-am ridicat - ea, ca să-și caute chiloții, eu ca să mă închei la nasturii de la pantaloni. Apoi ne-am pigulit firele de fân de pe noi, fiecare pe ale lui, bănuiesc. Dar, atunci când ea a început să ridice fânul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pure și ca să i-o iau Înainte prietenului meu o dată cu aurora cea roză, mi-am făcut intrarea În spațiul verde al Pieței, chiar când cerul se Înseninase deasupra anunțului, iar păsărelele m-au salutat. Îmi Împrumutau autoritatea lor o pălărie turtită cu bor de mușama, bașca un halat de brutar, cu nasturi de sidef. În ce privește vreo aluzie la bilete, Îmi luasem măsura de precauție să păstrez În arhiva proprie tot ce Îmi rămăsese de data trecută. Ce diferență Între trecătorii modești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
putut participa la intifadă. Primu bolovan i l-a izbit chiar În tărtăcuță Tabacman, de i-a Împrăștiat gingiili, iar sângele iera șuvoi negru. Mandea m-am Încălzit cu sângele și-am trimis În voiaj alt bolovan care i-am turtit urechea cu iel, și p-ormă am pierdut șiru la lovituri, fincă borbamentu era masiv nașpa. A fost găuritor; jidanu s-a pus În genunchi, a privit la cer și s-a rugat apsent În jumatea lui dă limbă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
te ating nici c-un deget. Apoi urmau cuvintele fatale: Putem doar să stăm îmbrățișați. Sigur că niciodată n-am fost în stare să închid un ochi. Toate nopțile alea mi le-am petrecut luptându-mă cu bărbații respectivi. Sau turtindu-mi nasul în zid într-o încercare infructuoasă de a scăpa de ei. Aproape că nici nu mai puteam să respir, așa de tare mă presau în spate penisurile lor în erecție. Mi-era teamă că dacă expiram, deci îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mere, după toate (b)locurile pe care nu le-am văzut, după iluziile pe care le-am avut sau nu le-am avut, după cărțile pe care Încă nu le-am scris, cu atîtea ciorne-n cap, iar timpul Își turtește nasul pe geam, după vremurile cînd eram tineri, salcîmul mai avea parfum și femeile mister, și nu benzină. E-adevărat că lipsește armata din enumerare, dar nu am Încă o băncuță În fața blocului. Însă de la o vreme, de cînd mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am alta“, spuse Patricia. „Cumpărăm“, exclamă bărbatul. Andrei îl văzu cum se scotocește într-un buzunar al pantalonilor, aplecându-se pe o parte, privindu-i cu ochii mijiți, apoi în celălalt buzunar, scoate un pumn de mărunțiș și câteva țigări turtite pe care le răspândește pe masă uitându-se la ele atent și nedumerit. Apoi avu o sclipire, își afundă mâna în buzunarul de la spate și aruncă pe masă un ghemotoc de bancnote de toate felurile, împăturite și soioase. „Avem bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vîrstă Îi spuse tăios să Înceteze. Atunci, rîsul lui se transformă În chicot și-i făcu cu ochiul lui Duncan. — Ar vrea să fie ea În locul ei! zise el pe un ton prea scăzut ca femeia să prindă ceva. Apoi turti figurina, readucînd-o la starea informă, și o aruncă În căruciorul cu resturi. Mereu i se lăuda lui Duncan cu fetele pe care le cucerea. Numai despre asta discuta. — Aș fi putut s-o am pe Winnie Mason, dac-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
erau În picioare; dar era și conștientă de ținuta ei de sîmbătă dimineață - de bluza pe care o desfăcuse și o refăcuse În Încercarea de a Încropi ceva și de a o repara, de vechea ei fustă de tweed, cam turtită În spate. În comparație cu ea, Ursula arăta Îngrijită, Îmbrăcată scump și cu stil. Părul Îi era ridicat și prins șic, oarecum masculin, sub o pălărioară. Mănușile din piele erau moi și neuzate, iar pantofii cu toc jos aveau niște limbi franjurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă duc la baie din nou, cred. Încercă să se ridice. — Dă-mi voie să te ajut. O duse la baie. Se deplasa chiar mai Încet decît Înainte. I se părea că avea capul desprins de corp - de parcă corpul era turtit, gros, diform, iar capul i se ținea doar de-un fir. Dar cu cît se deplasa mai mult, durerea din stomac era mai ascuțită, și asta o făcu atentă la ce se Întîmplă cu ea. CÎnd se așeză pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
seama că depozitul Palmer era probabil chiar În fața ei, dar nu chiar În centrul vîltorii, iar motivul pentru care nu putuse desluși forma propriei locuințe era că o latură și o parte a clădirii Palmer căzuse peste ea și-o turtise. Certitudinea acestui lucru o demobiliză total. Stătea, incapabilă să acționeze, privind aiurea la flăcări. La un moment dat, un pompier o prinse de braț și o Împinse: — Du-te de-aici odată! Dar ea făcu trei sau patru pași, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zări lumina lanternei lui Duncan, se Întoarse cu fața și raza Îl orbi, făcîndu-l să se dea Înapoi, să-și frece ochii și să-i acopere cu mînai. Fața lui arăta gălbejită În lumina asta. Avea părul dat pe spate, turtit cu ulei, iar liniile ascuțite, fine ale frunții și obrajilor păreau umbre găunoase. De parcă ar fi fost un strigoi. Așteptă ca Duncan să coboare lanterna, apoi gesticulă precipitat În direcția zăvorului. — Deschide-l! Duncan ridică fereastra. MÎinile Încă Îi tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încetineală Înnebunitoare, pentru că era ceva ciudat În felul În care căzuse casa, zise Mickey, și făcea ca treaba să fie mai nebuloasă decît bănuiseră. Dar, În cele din urmă, dădură ciocanele la o parte și fixară frînghiile de o secțiune turtită de zid, și Începură să tragă. Peretele fu ridicat, și rămase suspendat Într-un mod ciudat o secundă, apoi frînghiile Îl traseră Înapoi și acesta se prăbuși și se sfărîmă, emanînd un alt nor de praf. În peticul proaspăt eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de praf În lumină. Creierul meu e doar un abur fierbinte, vălătuci alcătuind gesturi și ființe spectrale: mătușa Clara alături de mine, demult, acasă la ea. Apoi emoția clipelor În care, În miez de vară, tolănit pe iarba din grădina ei, turtit de atâta tăcere și căldură, presimțind vocile și oamenii care vor alunga spre seară liniștea, foșnetul ramurilor stârnite de-abia de vântul de la asfințit. Mă văd apoi copil, coborând pe cărarea aceleiași grădini, cu mâna pe ochi sub un soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aerul saturat de praf. Era în fața sasului și nu reușea să-și ia ochii de pe corpul tatălui ei care zăcea pe solul acestei planete. Mama lor izbutise să-l târască înăuntru. Și Newt vedea ceva pe fața lui. Creatura era turtită și avea niște coaste proeminente, un mare număr de picioare chitinoase aidoma celor de artropode și o coadă lungă musculoasă încolăcită pe gâtul lui Russ Jorden. Semăna cu un limur mutant, cu o carapace suplă. Corpul tresăltă ca o pompă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fața-i aproape că atingea sticla. ― Atenție, Burke! strigă Ripley. Abia își lansase chemarea că vietatea captivă sări și se lovi de peretele tubului de stază. Surprins, Burke sări înapoi. Un apendice subțire și cărnos țâșnise din partea ventrală a corpului turtit în formă de mână, evocând un fragment de intestin cu capătul ascuțit, care aluneca precum o limbă de sticlă. După un timp se retractă și dispăru în buzunarul ventral situat în mijlocul a ceea ce părea să fie niște branhii. Picioarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
prea știu, răspunse femeia cu o voce cu sonoritate spectrală din pricina tenebrelor. Dar aș jura că am văzut... acolo! La limita fascicolului îngust al lanternei sale, Hicks zări o formă mișcătoare și grotescă. Aidoma unui dihor, extraterestrul izbutise să-și turtească trupul pentru a se strecura înăuntru, în conductă. Bărbatul observă și alte mișcări îndărătul intrusului. ― Înapoi, înapoi! urlă Ripley. Încercară toți să-i dea ascultare, se îmbrânciră în tunelul strâmt. Din spatele lor se auzea un zgomot metalic: o grilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din reviste rusești de știință și tehnică și din „START! spre viitor“. Evident, Petrișor nu știa să pronunțe cuvinte (sau poate o făcea într-un fel numai de el cunoscut), dar nimeni nu se supăra din atâta lucru. Mi-am turtit nasul de geam și-am așteptat să se stingă veioza. S-a stins. Exact atunci a început cutremurul. Camera s-a mișcat de câteva ori: ușor, parcă-i băgase cineva rulmenți sub parchet. Ușor, dar nu se oprea. Cinci, șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe două rânduri, prize de aer duble, modificate. Mașinile s-au pierdut undeva în față. Am presupus că o să dureze ceva să le-ajungem, dar, după vreo trei kilometri, am găsit deja Vento-ul în șanț, proptit într-un copac. Era turtit și-n lateral, și-n dreapta, ca și cum nimerise între două ciocane. Cineva spărsese luneta: puteai să scoți un om prin ea. În rest, nimic: nici urmă de Rapotan și Penciu, parcă nici nu existaseră. Iar cele două Lada nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și utile, de păstrat la casa omului: te ajutau să scapi de gândaci, furnici și musafiri. Când Maria mă implora să strivesc câte-o victimă nevinovată, depistată în cine știe ce colț al tavanului sau ascunsă după noptieră, mă făceam că o turtesc, după care o apucam delicat cu un șervețel ud și-o aruncam pe geam, afară, la soare și viață. O dată pe lună, femeia de serviciu venea să pună ordine în toată îngrămădeala asta previzibilă de lucruri și stări. Treaba purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sărit bucăți de praf și moloz, pe care Mihnea s-a repezit să le prindă în brațe. Cu grijă, am crăpat ușa, doar cât să putem intra. „Hai, maestre...“, l-am îndemnat, „Lasă pietrișul și vezi dacă încapi!“ Ne-am turtit între zid și cantul ușii, Mihnea mi-a trecut lanterna și, plini de praf și de speranță, am pătruns în biblioteca Facultății de Litere. „Prin efracție“, exact cum mă anunțase. Imediat, am luat-o la picior pe lângă rafturile înalte, inaccesibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]