64,968 matches
-
României sau a soției sale. Premierul Năstase a cerut să fie verificată identitatea celor care se dau drept pilele sale. Dar, dacă n-ar fi existat acest obicei în România, și-ar permite escrocul să-și încerce norocul la o ușă închisă?
Oamenii de valoare și pilele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15206_a_16531]
-
Pedagogia constă în a însoți pe cineva pentru descoperirea propriului adevăr. În fond, poziția așa-zisului "maestru" este, în acest sens, măgulitoare. Îmi place istorioara aceea cu maestrul la care vine un elev și, de fiecare dată când bate la ușă spunându-și numele, maestrul nu-i dă drumul înăuntru până când, la întrebarea "Cine-i acolo?", elevul răspunde: "Nimeni". * Cineva mi-a spus într-o zi, și asta m-a ajutat: "Nu-ți cenzura visele de grijă că n-o să se
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
rar cineva, dar toată lumea îl înjură), considerat de patroni o povară, tolerată pentru blazon, iar de scriitorii cu lauri, "băiatul nostru bun la toate", în obligația de subordonare a căruia intră inclusiv cărarea bagajelor de la scara vagonului de dormit la ușa taxiului din stradă. În relația dintre această majoretă decorativă, care e ziaristul de cultură, veșnic de serviciu, și solicitanții săi, lucrurile se întâmplă cam așa: toți o invită la baluri și recepții, prezența ei e obligatorie, dă bine, intră deja
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
un precedent extrem de periculos, și iată de ce. Într-o țară civilizată, la fel de important cu a vorbi corect este a te purta politicos. Și atunci, pe când o lege care să-i sancționeze cu amenzi usturătoare pe cei care nu bat la ușă înainte de a intra? De-aici, nu va mai fi decît un pas pînă la Normele eticii și echității socialiste. De altfel, cel puțin la nivel declarativ, dacă nu și legislativ, PSD, ca și FSN-ul din care se trage, a
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
frustrat cînd îi citește pe marii filozofi români? în fine, dacă tot ne luptăm pentru limba română, ar fi interesant de știut ce atitudine a luat senatorul PSD (fost PNȚCD) față de următoarele două perle aflate în drumurile domniei-sale: a. Pe ușa Senatului (la fel, vai!, ca pe majoritatea intrărilor de instituții, firme și magazine din România) scrie "Trage/împinge", ceea ce presupune că ne tutuim cu toții; b. în holul Palatului Parlamentului se află o cutie poștală care "Se videază zilnic "!! P.S. înțeleg
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
rezultat decât că a căzut de pe taburetul pe care se urcase. Din fericire, ignoram inclusiv existența sodomiei. Vara, la ora siestei, când era o căldură înăbușitoare și muștele bâzâiau pe străzile goale, ne întâlneam într-o prăvălite de pânzeturi, cu ușile închise și cu obloanele trase. Angajatul prăvăliei ne dădea atunci reviste "erotice" (Dumnezeu știe cum ajunseseră până acolo), La Hoja de Parra - "Frunza de Viță" - de exemplu, sau K.D.T., ale cărei reproduceri erau destul de realiste. Acele reviste interzise ar părea
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
funcționarii - de șobolani (eternii "noștri" convivi), sau linoleumul rupt, în care se împiedicau visând la lecturile lor grăbiții studioși, bufnind uneori pe jos, sau latrinele - care pe vremea studenției mele erau un ideal de "modernitate" -, acum fără, măcar, încuietori la uși... În anno Domini 2002, după festiva "inaugurare" (a clădirii noi), sala cea mare de lectură, și restul, arată nu la fel, ci - în virtutea dinamicii trecerii timpului post-revoluționar -, mai rău, culoarele au devenit - prin mutarea birourilor în noua construcție - bizare labirinte
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
fabulos. - Deci, să mă duc, șopti. Dar să știi că voi vota împotrivă. - Excelent. Totul e să votezi, restul se aranjează pe urmă. - Dar să știi că mi-e gura amară! - Te vei îndulci, îți garantez. L-am petrecut până la ușă, eu n-am mai intrat: m-am dus la primul bistrou, m-am așezat la o mesuță de un singur loc, unde am comandat cea mai scumpă bere, Corona, mexicană. La orele douăzeci, când părăseam localul, încă douăzeci la sută
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
prea scurtă, ca să-l fi întrebat ce meserie învârtește, ce profesie onorează? Cârpaci, cu atelier la demisol? Ceasornicar, cu chilie la stradă? Dascăl, după aspectul înfrigurat, în școli neîncălzite? Și mi-a părut rău că nu l-am poftit în fața ușii mele, să-i trec o pereche de ghete, odată ce purtăm același număr la pantofi, o țoală mai puțin ponosită, o pălărie și adresa altui frate, care să-i repare dantura. Acesta e statutul regretelor: sunt întotdeauna târzii - și zadarnice. Berea
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
Eugenia Tudor-Anton Autorul cărții Paznic la ușa nopților este inginer, autor al unor brevete de invenții, cum s-ar zice un amic al tehnicii în construcția de nave. A călătorit mult pe mare. Dar în 1985 a obținut un premiu pentru poezie al revistei Flacăra, iar în
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
un amic al tehnicii în construcția de nave. A călătorit mult pe mare. Dar în 1985 a obținut un premiu pentru poezie al revistei Flacăra, iar în anul următor (1986) a debutat editorial în volumul colectiv Debut 86. Paznic la ușa nopților ne dezvăluie un talent literar autentic înclinat mai mult înspre sfera fantasticului decât înspre aceea a realului. Brăileanul îndrăgostit (se vede asta din prozele sale) de orașul lui Panait Istrati și Mihail Sebastian - tărâm dătător de fantezie ca și
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
dulap vechi, într-o căruță hârbuită, trasă de niște mârțoage, pare o scenă dintr-o comedie. Limbajul firesc nuanțat de o ironie abia simțită conferă o sporită notă de autenticitate și farmec povestirilor din acest volum. Vasile Datcu, Paznic la ușa nopților, București, Ed. Eminescu, 2002. 150 p.
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
pentru multe aspecte, ea e păgînă sau chiar păgînizată. E necesară o nouă evanghelizare, cum ne tot repetă Ioan Paul al II-lea. Trebuie să ieșim din templu și să mergem în piețe, trebuie să ne deschidem și să deschidem ușile și ferestrele pentru noua lume. Mult pot face în acest sens tinerii, cu condiția ca păstorii Bisericilor să acorde încredere și spațiu de manifestare tinerelor generații” (p. 157). Sînt idei la care ar putea subscrie fără probleme orice preot sau
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
fractură de craniu, căci Rolo a căzut fulgerat pe când ieșea din vestibulul familiei Mañara și, cu toate că murise deja, izbitura violentă de scară a fost alt amănunt îngrozitor. Delia rămăsese în casă, ciudat că nu-și luaseră rămas bun chiar în ușă, dar oricum era aproape de el și a strigat prima. În schimb Héctor murise singur, într-o noapte cu brumă, la cinci ore după ce plecase de la Delia de acasă ca în fiecare sâmbătă. Eu nu mi-l amintesc prea bine pe
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
al treilea logodnic al tău, dar viu”. Nu mai mergea nimeni în afară de el la familia Mañara. Era puțin surprinzătoare lipsa aceea de rude sau de prieteni. Mario n-avea nevoie să-și inventeze un mod special de a suna la ușă, toți știau că era el. În decembrie, pe o căldură umedă și blândă, Delia reuși să termine lichiorul concentrat de portocală, și-l băură fericiți într-un amurg cu furtună. Soții Mañara n-au vrut să-l guste, convinși că
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
și Delia plecă supărată de lângă pian, lui Mario i s-a părut o clipă că gestul ei surprins de lumină avea ceva din goana înnebunită a scolopendrei, o fugă oarbă pe pereți. Își deschidea și-și închidea mâinile, în pragul ușii, iar apoi se întoarse parcă rușinată, privindu-și cu coada ochiului părinții; îi privea cu coada ochiului și zâmbea. Fără surpriză, aproape ca o confirmare, Mario cumpăni în noaptea aceea fragilitatea liniștii Deliei, greutatea persistentă a dublei morți. Rolo, mă
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
de treapta scării și de podul din port, cu poze de-ale lui Héctor ivindu-se dintr-o dată printre perechile de ciorapi sau jupoane de vară. Și o floare presată - de la priveghiul lui Rolo - prinsă pe o ilustrație pe dosul ușii dulapului. Înainte de a pleca a cerut-o în căsătorie pentru la toamnă. Delia n-a spus nimic, s-a apucat să privească pardoseala căutând parcă o furnică în salon. Nu vorbiseră niciodată de căsătorie, Delia părea că vrea să se
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
zgomotos berea ca și când ar fi vrut să-i acopere vocea -. Înainte a fost la fel, eu o cunosc bine. - Înainte de ce? - Înainte de a-i muri amândoi, prostule. Plătește că sunt grăbit. Vru să protesteze dar Medrano tatăl era deja la ușă. Delia bănuia ceva fiindcă îl primi altfel, aproape vorbăreață și iscoditoare. Poate că părinții îi spuseseră de întâlnirea de la berărie, Mario speră ca ea să aducă vorba de asta ca s-o ajute să iasă din tăcerea aceea, însă ea
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
acum că el făcea parte din familie trebuia să aibă grijă de Delia mai mult ca oricând și să fie atent să nu se culce prea târziu. Când plecară, cam fără voie dar răpuși de somn, căldura intra valuri-valuri pe ușa de la vestibul și prin fereastra salonului. Mario a vrut un pahar cu apă rece și s-a dus la bucătărie, deși Delia voia să i-l aducă ea și s-a supărat puțin. Când s-a întors a văzut-o
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
găsise pisica târându-se încă pentru a muri înăuntrul casei, cu așchii înfipte în ochi, auzea respirația soților Mañara care se sculaseră, ascunzându-se în sufragerie ca să-i spioneze; era sigur că soții Mañara auziseră și stăteau acolo lipiți de ușă, în umbra sufrageriei, ascultând cum el o făcea pe Delia să amuțească. Slăbi strânsoarea lăsând-o să alunece până pe canapea, scuturată de convulsii și neagră la față dar vie. Îi auzea pe soții Mañara gâfâind, îi făcură milă pentru atâtea
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
de conferențiar îi revine din oficiu, mai sunt necesare doar două-trei incursiuni prin fondurile nereturnabile europene, și gata condițiile s-o facem „profesor plin”! Cu atât mai mult cu cât Hilde merge înainte, chiar dacă portăreii au cam făcut potecă la ușa casei unde admirabilii administratori al banilor oferiți de „Leonardo da Vinci”, Puwak senior și junior, au fost obligați să întoarcă buzunarele pe dos și să restituie la caserie mărunțișul. Aceasta e România suprarealistă de care vorbeam: hoți la drumul mare
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
pentru a satisface poftele viitorul stăpân, oamenii cu bani își deschid baierele pungii și pentru autsaiderii din opoziție, într-un cuvânt, o atmosferă de boală incurabilă emană din curtea „emanaților”. Dacă punem la socoteală și tot mai plauzibila trântire a ușii în nas de către Europa, situația nu e trandafirie deloc. Poate c-a sosit momentul ca între o chermeză și alta pe soclul eroilor neamului să ne întrebăm cine e de vină și cui să cerem socoteală. Sigur că de vină
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
acesta din urmă asigură funcționarea unui guvern în condiții aiuritoare) (dar aiureala cine o fi creat-o? - întrebarea Cronicarului)” l Euphorion (nr. 7-8) are cîteva pagini consacrate dlui G. Liiceanu. Ne-a atras atenția, dincolo de respectul arătat de sibieni autorului Ușii interzise și traducătorului lui Sein und Zeit, pe care-l salutăm, recenzia dlui Valentin Protopopescu la cartea premiată de noi anul trecut. O recenzie, desigur, favorabilă. Desigur, bine scrisă. Prea bine, dacă ne gîndim nițel. Ne-a atras atenția printr-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13429_a_14754]
-
lipsă de transparență care îl face pe cititor să nu vadă, dincolo de geam, cartea analizată, ci geamul însuși, givrat sau de-a binelea mat. Dl Protopopescu se pune admirabil în pagină pe dsa, dar înțelegem mai greu ce e cu Ușa interzisă a dlui Liiceanu. Narcisism critic? Să fie aerul timpului nostru individualist și egocentric? DA crește în sondaje Primul sondaj de opinie făcut după apariția alianței dintre PNL și PD spune că peste 25% dintre alegători vor să dea votul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13429_a_14754]
-
prietenul lui Podkolesin, Cornel Scripcaru, un funcționar timid, retras, puțin cam pămpălău și, desigur, pretențios, hachițos, nehotărît, teribil de influențabil. Nimic, dar absolut nimic nu-i stă în cale lui Kocikariov pentru asta. Minciuni, înscenări de tot felul, dat pe ușă afară și pătruns pe geam, apariții mefistofelice cu un întreg arsenal de scenarii pregătite în mînecă pentru a depăși orice obstacol. Fără prejudecăți, fără scrupule. El, Kocikariov, este un pețitor cu mult mai bătăios decît profesionista Fiokla Ivanovna. Doamne, Dumnezeule
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]