369 matches
-
vagon“, este o „casă rea“, un loc din care fetițele (și apoi femeileă Anei Maria Sandu vor să evadeze. În prima parte a romanului, cititorul plonjează în copilăria magică și incantatorie a Ilenei, fata din casa vagon ajunsă pe fundul ușiței, apa purificatoare. Pe fundul ușiței, Ileana „avea impresia că apa pe care o înghițise o spălase bine pe dinăuntru, o lustruise până nu se mai vedea nici o urmă, așa că o putea lua de la capăt“. În cea de-a doua parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
un loc din care fetițele (și apoi femeileă Anei Maria Sandu vor să evadeze. În prima parte a romanului, cititorul plonjează în copilăria magică și incantatorie a Ilenei, fata din casa vagon ajunsă pe fundul ușiței, apa purificatoare. Pe fundul ușiței, Ileana „avea impresia că apa pe care o înghițise o spălase bine pe dinăuntru, o lustruise până nu se mai vedea nici o urmă, așa că o putea lua de la capăt“. În cea de-a doua parte a romanului, apare Ina, fiica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
blocul și scara, răzbeam într-un târziu, împleticit, greoi, totul intrase în părăsire, oamenii dispăruseră sau poate că nici nu existaseră vreodată, Constantinescu, Florea, Naghy, Hâncu, în cutia de scrisori zăceau mii de plicuri, încercam să ajung la ele, dar ușița metalică se încăpățâna să rămână închisă, mirosea a stătut și a pânze de păianjeni, la geamurile blocurilor din jur fâlfâiau perdelele (și doar era imposibil ca în tăcerea aia bezmetică să mai poată adia vântul), urcam treptele cu grijă, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dea Într-o parte ori să se strecoare lateral și să se lipească unul de celălalt pentru a avea loc amîndoi, intrai În Încăperi după Încăperi, la fel de Înțesate de cărți. Îmi plăcea să cred că toate aceste camere unite de ușițe erau o construcție pe care ar fi putut-o clădi un șobolan uriaș și la un moment dat, am savurat enorm acest gînd, pînă cînd Norman m-a trezit la realitate și mi-am dat seama c-a fost doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
eu am început să tremur în pijamaua prea mare pentru mine... Am intrat în cămăruța de culcare hiper-încălzită, unde doar lampa de pe masă tăia un cerc de lumină peste hârtiile și cărțile mele, restul rămânând în penumbre groase, am deschis ușița înroșită a sobei și am privit fascinat, multă vreme, flăcările ver-zui-gălbui-albăstrui, arlechinești, care jucau acolo cu neobrăzare. Am stins focul, apoi și lampa. Pe fereastră a apărut atunci luna, rotundă, tăioasă, scânteietoare, aler-gînd pe cerul întunecat. M-am ghemuit în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de baie cu o cadă roză, netedă și ovală, ocolită însă de o dungă groasă de jeg. "E și so-ră-mea asta o figură, niciodată nu-și spală cada", îmi ziceam, trecîndu-mi vârful degetelor peste buza lucioasă, răsfrântă, a căzii. O ușiță îngustă, stacojie, cu geam pe care parcă aruncase cineva un lichid suspect, alburiu și vâscos, se deschidea în peretele îmbrăcat în faianță de lângă cadă. Am intrat acolo și m-am regăsit în aceeași mizeră cabină de closet, strâmtă de abia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în oglinjoară strîmbîndu-se. Nu se mai obișnuia odată! Cutia nu avea decât două pătrățele, unul vernil , celălalt rozaliu, ceea ce devenea interesant. Totuși puțin, fir-ar să fie. Din ciurucurile astea trebuia să improvizeze, cum-necum, un make-up onorabil. Deschise una din ușițele laterale ale toaletei, îi veni greu să suporte mirosul de parfum prost, dulceag, de-al nostru (măcar nu e bulgăresc...) care emana din cele vreo șapte-opt sticluțe de diferite forme, înghesuite în mica încăpere de placaj. Una dintre ele, culmea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scoțînd-o din nesuferita companie, îi deșurubă capacul și apăsă ușor pe pulverizator, deasupra dosului palmei stângi. Își mirosi cu voluptate pielea astfel înnobilată. Așa da, se gândi, și chiar spuse cu voce tare: "OK." Îl puse pe toaletă și trânti ușița peste celelalte parfumuri. În spatele ușiței din dreapta se aflau unele peste altele câteva casete AGFA și microfonul cu șnurul răsucit în jurul lui. Asta era. Nu avea de ce să dispere, deși nu era nici cine știe ce motiv de satisfacție. Cu hainele va fi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deșurubă capacul și apăsă ușor pe pulverizator, deasupra dosului palmei stângi. Își mirosi cu voluptate pielea astfel înnobilată. Așa da, se gândi, și chiar spuse cu voce tare: "OK." Îl puse pe toaletă și trânti ușița peste celelalte parfumuri. În spatele ușiței din dreapta se aflau unele peste altele câteva casete AGFA și microfonul cu șnurul răsucit în jurul lui. Asta era. Nu avea de ce să dispere, deși nu era nici cine știe ce motiv de satisfacție. Cu hainele va fi mai complicat. Începu prin a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
parcă stătea în loc, pentru că vedeam deasupra mea doar un petic de cer înstelat în timp ce-i rupeam buzele, plin de o dulce cruzime. Apoi, poarta și, lateral, pe vârful unei bare, o cizmă aurie; poarta era din lemn masiv și avea ușițe care se deschideau în ea de parcă ar fi fost un ceas cu cuc. Apoi, coridorul, tencuiala căzută cu paneul dezgolit, ușa capitonată cu mușama și cu urme de praf în adânciturile făcute de cuie. Apoi, aerul închis al camerei, lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Nu mai e posibil ca, lungit pe acest pervaz și întinzând gâtul, să privesc curtea lungă și îngustă, străbătută de o alee asfaltată și nici să văd poarta de lemn mereu închisă, care are într-o latură a ei o ușiță din metal ruginit și parcă grea de oboseală. Pe ușiță se intră pășind peste un prag înalt, de care locatarii se poticnesc fără greș și pe care-l privesc cu ură. E iarnă. Între ferestrele lipite cu niște benzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întinzând gâtul, să privesc curtea lungă și îngustă, străbătută de o alee asfaltată și nici să văd poarta de lemn mereu închisă, care are într-o latură a ei o ușiță din metal ruginit și parcă grea de oboseală. Pe ușiță se intră pășind peste un prag înalt, de care locatarii se poticnesc fără greș și pe care-l privesc cu ură. E iarnă. Între ferestrele lipite cu niște benzi de culoarea untului s-au așternut rulouri de vată în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apoi se închise în salon, încuind ușa cu cheia. Acolo merse de-a bușilea, să G. Călinescu privească pe sub mobile, suspectă orice fotoliu și canapeaua, apăsîndu-le cu mâna să vadă dacă fâșâie, întoarse tablourile pe dos, ciocăni scândurile, deschise chiar ușițele de la sobă și, negăsind nimic, începu să meșterească broaștele sertarelor scrinului cu o sârmă îndoită, pe care și-o pregătise din vreme. Însă limbile broaștelor erau lungi și bine strânse în arcuri, și toată meștereala lui Stănică fu zadarnică. Atunci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de cartofi, cratițele, găleata cu zoaie... Se-nvârte printre ele și-și vede de treburi, până ăluia i se urăște și tace. Doar atunci intră și ea în cameră, se-apleacă gemând, înfundă soba cu cărbuni bine și lasă jos ușița deschisă : că el - nicio bază n-are pe el -, diseară, când o veni, poa-să-l găsească cu casa rece. — Ba nu, c-o să stau aici să clocesc, cum faci tu, și să mă uit la tine... Că nu mi s-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ridica din pat pentru a deschide era atât de puțin probabil, încât era amuzant. Altă bătaie. Nu o deranja câtuși de puțin. Nu era nici o șansă să răspundă. Afară se auzeau voci. Altă bătaie - mai mult cu pumnul. Apoi zgomotul ușiței de la cutia de scrisori. —Lisa? întrebă o voce. Ea abia dacă o auzi. —Lisa, strigă vocea din nou. Nu era nici o problemă în a o ignora. —Lisaaa! strigă vocea. Și-a dat seama că o recunoaște. Era Beck. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
captiv într-un mediu care seamănă cu Iadul, înconjurat de flăcări ce se apropie inevitabil de el, singura cale de scăpare fiind o ușă mică, în fața căreia se află un perete de foc. Numai că, bineînțeles, e posibil ca nici ușița să nu fie calea de scăpare. Poate e doar o iluzie. Trebuie să vă previn, onorată audiență, că ultima tentativă de a pune în aplicare acest număr s-a sfârșit cu o tragedie. Știu asta pentru că am fost de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și trădându-și astfel originea plebee. Phuaii, ce idee! Mă duc să-l scol pe Vodă... Episodul 77 îN CARE CETITORIUL îL POATE VEDEA PE SIMA-VODĂ îN CARNE ȘI OASE Metodiu și Iovănuț nu trebuiră să aștepte mult. Printr-o ușiță dosnică pe care până atunci n-o băgaseră în seamă, apăru sprijinindu-se în baston Sima-Vodă ăl Bătrân, urmat de vistiernicul Ximachi. Pe brațul drept Sima-Vodă avea ceea ce călugării crezură la început că e un șoim, dar care se vădi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deasupra capului meu. A fost ca o pocnitură dintr-un radio dat la maximum fără să fie acordat pe vreun post. Nenumărate degete zbîrcite zdrăngăneau pe rămurelele și crenguțele copacilor din crîngul de pe deal. Am măsurat din ochi placajul cu ușiță din spatele bucătarului nebărbierit. Părea mai aproape de locul șoferului decît de centrul autobuzului. Da, se pare că era suficient loc pentru o saltea. Mi-am Îndoit de cîteva ori degetele de la picioare ca să-mi pun sîngele În mișcare. — Și locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ochii unui străin. Totul lăsa să se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată pe canapea atunci când se hotărâse să îmbrace bluza cea nouă, papucii din mijlocul dormitorului, ușița de la dulapul de încălțăminte rămasă descuiată, și, desigur, martorul ocular, bătrânica de la etajul unu care-i văzuse plecând pe amândoi cu mașina. Pe cine interesa toate astea? Va încerca cineva să înțeleagă ce se petrecuse cu ea? Totul arată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
primul. Îl omor, îmi zic. Dinadins o face. Mi-a simțit furia și vrea să mă scoată din minți. Intru primul în lift. Intră și el după mine. Lent. Tacticos. Ține-mă, Doamne. „La cât?“ întreb, scrâșnind și trântind sugestiv ușițele interioare ale liftului. „La șase, vă rog.“ Liftul pleacă lent, atât de lent. Mă sprijin în pumnul drept, bâțâind din picior și îl văd cu coada ochiului pe moșneag. Plescăie relaxat și mă măsoară curios din cap până-n picioare. Vreau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Viața.“ Scuip cuvântul dușmănos, printre dinți. Etajul patru. Etajul cinci. „Eh, viața, zice el cu o voce limpede. Viața nu-i niciodată cum îți trebuie. Ce sens are?“ Liftul se oprește la șase. Mă uit la el cum deschide încet ușițele și cum iese tacticos din lift. Fără să se uite în urmă zice „Bună seara“. De la șase până la zece, râd singur în lift. Isteric. Nervos. Când ajung în casă îmi aprind o țigară. Râd în continuare. Ca un nebun. Mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai să se împiedice în cămășuțele lor lungi de noapte și să se dea de-a berbeleacul, până în holul mare, unde tatăl lor stătea acum pe burtă pe covor, citind dintr-o carte la lumina focului din soba a cărei ușiță o deschisese larg, iar ei s-au aruncat pur și simplu în dreapta și în stânga lui, tot pe burtă, cu mâinile sub bărbie, abia atunci reușind să-și alunge spaima, deși încă le mai clănțăneau dinții și prin zgomotul dințișorilor izbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
conjura să păstreze o discreție totală și să distrugă hârtia. „În caz contrar, nu veți mai primi nimic de la mine, pentru că voi fi un om mort.” Ca în transă, prințul se ridică, se apropie de soba din colțul odăii, deschise ușița și azvârli hârtia în flăcări. Omul riscase enorm. Se asigură că nu mai rămăsese nimic din ea și reveni la scaunul lui. Informația se lega de o alta pe care o primise, pe alte căi, chiar din anturajul lui Metternich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și începu să transfere încet în el cu furculița crenvurștii din oală. Uite, îți dau douăsprezece perechi. Mai ridică un capac din față. Și aici îți pun și un pachet cu chifle. Ai priceput? închise capacul și trase de o ușiță laterală a căruciorului din tablă roșie, strălucitoare, în formă de cârnat. Aici înăuntru este o cană cu lichid fierbinte care menține crenvurștii calzi. Pe cinstea mea, spuse Ignatius ușor impresionat. Cărucioarele astea sunt ca o enigmă chinezească. Prevăd că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Doamna Reilly așteptă să audă măcar clipocitul apei sau fâsâitul hârtiei, dar ușa băii părea să fie cea a unui mormânt. După un moment sau două de așteptare zadarnică, porni prin hol spre cuptorul din bucătărie. Când Ignatius auzi scârțâind ușița cuptorului, se întoarse la scrisoare. Mi-a spus: „Cu o voce și o personalitate ca a ta, ar trebui să apari în fața oamenilor din închisoare. „Băiatul ăsta era pur și simplu uimitor. Nu numai că avea o minte îndrăzneață, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]