999 matches
-
mai știu ce. Le-am ciupit și le-am sărutat atâta, până m-am ales la patru ani cu-o mononucleoză. Boala părea nostimă, mă îngălbenisem și umpleam oala de noapte cu un lichid roșu, ca Bem-Bem-ul. Febra mă răsfăța ușurel. Sigur că nu puteam privi înăuntru, să-mi văd ficatul acoperit cu plăci negre și fărâmicioase: n-aș mai fi râs atâta. Când doctorii au aflat despre ce e vorba, bunică-meu a pus mâna pe cravașă și-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceva ca Rebreanu. Să mai zicem că ieri seară s-a nimerit să-mi fac tura de jogging chiar pe strada Londra și că nu-mi place funinginea. I-am chemat pe la mine, mai fuseseră și-altădată, neinvitați. Am băut ușurel, cu măsură, până a ieșit soarele. Dimineața, eram prieteni, nu doar vecini, ca până atunci. Au plecat mulțumiți, cu tot cu damigeană; pe-ăla micu’ l-au luat de sub masă (dormea lângă Brutus) și l-au dus pe brațe. Mi-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dat drumul. Am aterizat pe-un morman de moloz. Mă țineam de piept și tușeam, saliva nu ieșea din gât. Încă mai simțeam urmele lăboanțelor, ziceai că mă strâng singure. S-a apropiat și posesorul lor; era Rapotan. „Așa, pulică, ușurel, să nu-ți sară plămânii.“ De data asta nu mai rânjea, părea chiar serios. „Fii atent aici, scriitorașu’ lu’ pește, că iar dau cu tine de lampă: bagă-ți mințile-n cap și nu mai călca pe-aici! Altfel te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
putut deci povesti toatea astea (și multe altele), dacă n-aș fi fost leșinat. Când m-am trezit, praful se așezase. Mi-am privit ceasul: 10.20. Cinci sau zece minute pe lumea ailaltă? Nu eram sigur. M-am ridicat ușurel. În cap îmi vâjâia un Boeing, de-ăla cu patru reactoare. Ziceai că sunt la Tenerife, în ’73, când se pocniseră pe pistă două 747, umplute cu kerosen; KLM-ul chiar băgase 55 000 de litri în plus, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la greu: Pynchon sau Gibson - nu știu pe care-l imită mai tare. Oricum, nu duce nici un sfert din talentul lor, ei au forță, el e siropos și patetic cu bulbii lui. Mai bine s-ar apuca de cultivat lalele.“ „Ușurel, Robane, că nu suntem la cenaclu. Talentul nu e-n cauză, aici. Fii atent ce zice mai departe:“ Dar uniformele continuă să se miște prin oraș și Alexandru mai mult ghicește că programul a scăpat de sub controlul creatorului său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Fiecare cu mâna într-o sacoșă, ca profesoara și-elevii în clasă, înainte de excursie. „Cât facem până la Neptun?“, s-a interesat Maria. „Cincisprezece-douăzeci de minute. Distanța-i mică, dar nu vrem să atragem atenția. Au pus radare peste tot. Mergem ușurel, legal, nu sărim de 50 în localitate.“ „Ca pe vremuri, cu-autobuzul școlii. Ce timpuri, dom’ profesor!“, și-a amintit tânărul Lupu, fără să scoată capul din sacoșă. M-am prefăcut că nu înțeleg. Mi-am îmbrăcat hanoracul în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
drumul plin de gropi spre Olimp. Am ținut-o așa vreo cinci minute, ocolind șanțuri, bălți și câte-o căruță cu țărani ieșiți la furat. Pe la 11.55, cu cinci minute înainte de începerea conferinței, am ajuns în Neptun. Am depășit ușurel zona din centrul stațiunii, cu grijă să nu se țină cineva după mine. Rămăsesem singuri, nu mișca nimeni în jur. Crima perfectă. Prudent, am tras Opelul în spatele sălii Uniunii, sub un salcâm. Ploua cu noroi și frunze, dar măcar controlam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că sosiră Măria Sa Ștefan cu boierii și căpitanul Oană cu prieteni ai mei din oastea Celor o mie, nu cred să fie! Vă mulțămesc și vă poftesc să gustați o cupă de vin Înainte de a trece la bucatele cele alese! - Ușurel, căpitane! spuse vesel Măria Sa. Un vin bun se bea din mâna unei femei frumoase! Mireasa este cea care ar trebui să pună vinul În cupe, semn de belșug și de pace! Simina, proaspăta soție a căpitanului Gâlcă, subțire și sprâncenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Dornelor Încet, ca o tristețe amânată prea mult. 28 iulie 1476, Leșu Ursului, munții Stânișoarei Voievodul nu sesizase decât târziu tropotul ușor al unui cal ce se apropia de el. Scoase sabia și se Întoarse fulgerător, gata să lovească. - Stai ușurel, măria ta... spuse, cu un zâmbet năstrușnic, Alexandru. Că doară nu mi-s ursul din poveste! - Alexandru! exclamă, surprins, Ștefan, readucând sabia În teacă. Mi se pare că am dat un ordin! Care trebuia executat! Toți Apărătorii să treacă munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
județ nu este sau n-ar trebui să fie vorba de alegeri de caracter politic. Din amestecul spiritului politic în aceste alegeri, unde nu-i cestiunea decât de o bună administrație și gospodărie, rezultă că atâtea conștiințe problematice, atâtea persoane ușurele și incapabile sunt chemate a administra interese de milioane, a face și a întrebuința împrumuturi pe socoteala contribuabililor, sporindu-le necontenit sarcinele deja destul de grele, și a nu da acestor contribuabili, în schimbul sarcinelor, decât neglijență, insalubritate publică, lucrări de cârpeală
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un mod foarte puțin curtenitor? Daca noi combatem pe roșii ca partid guvernant știm de ce-o facem. Înainte de toate le lipsește orice seriozitate morală pentru a putea duce pe umere responsabilitatea unor momente periculoase din viața statului. Sânt frivoli, ușurei de minte și nu se sfiesc de-a sacrifica orice interes național fie popularității, fie celui mai îngust interes de partid, fie chiar unui interes individual. Scabroasa afacere e o dovadă nu numai de corupție, ci de frivolitate în momentele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din Mercedes, care a forțat trecerea, nu a acordat prioritate etc. Se întâlnesc în cele din urmă la un stop, șoferul de pe Dacie profită de ocazie pentru a claxona și el puțin. Își descarcă nervii. Șoferul de Mercedes deschide ușa ușurel, râde cu poftă și-i spune celui din Dacie pe un ton superior-ironic: "mă săracule!". Apoi râde în hohote, mulțumit. Râs sănătos, mitocănesc. Oare de ce toți mitocanii par mai sănătoși, mai în formă decât restul oamenilor? În aceeași intersecție există
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aveți de ales: dacă vreți, puteți sta singură la camera 9, de-alături, care a fost pregătită deja; dacă nu, alegeți pe care vreți, din cei trei colegi, să stați împreună. Vă rog să decideți!... Doamna a mulțumit, a râs ușurel, ne-a privit pe fiecare, rând pe rând. Apoi s-a oprit asupra mea și a întrebat: Ei, uitați-vă, am să stau cu dumnealui. Dacă este de acord. Nu vreau să stau singură. Că stau eu destul, acasă! Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dădea instrucțiuni și stabileam locul, data și ora următoarei Întâlniri. Și-am spus asta TBC-istului din celulă. S-a cerut la raport și a stat mai mult... M-au scos pe mine după un timp. Acest Enăchescu a Început ușurel cu ancheta... Le știam metodele și-așteptam... Cred că mai mult eu decât el așteptam de data asta. Și atunci când a văzut că eu nu spun, nu recunosc nimic, a pomenit el numele Ioja. „Ce crezi, că noi nu știm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a pus și le punea din nou. Din bucătărie venea un miros plăcut de carne prăjită la grătar, care provoca foamea, mai ales cînd n-ai pus nimic în gură de cîteva ore. Marcu mînca de obicei seara chestii mai ușurele, pîine prăjită cu unt sau cu pate condimentat din porc sau cu brînză sau cu gem sau lapte cu cacao cu biscuiți care se scăldau și se topeau în, sau o parte dintr-un baton de brînză topită unsă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
o dăm pe mâna oamenilor sau să o omorâm! Ce facem cu ea? Cred că cele auzite la capătul firului i-au potolit brusc elanul „revoluționar”, stimulat bahic din belșug la crâșma din centrul comunei noaptea trecută, astfel încât a pus ușurel telefonul în furcă și, târâindu-și piciorul beteag, a ieșit pe ușa pe care a și închis-o ușor de tot. Odată cu el au ieșit și cei doi bețivi. Au mai stat preț de o țigară pe banca din curtea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care se infiltrase, disimulându-și propria natură. Într-acestea, simți cum cineva Îl Înșfacă de mânecă. Muta Încerca să Îi atragă din nou atenția asupra tablei de șah. Arăta spre micul pion, Încă ascuns după veșmintele reginei albe. Îl luă ușurel și Îl depuse În colțul extrem. Apoi, mai căută două piese negre decorate cu un soi de mitră, care aminteau de silueta unui episcop, și le așeză alături de el, ca pentru a-l apăra. - Fiul a fugit? Ascuns printre... clerici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce să fac... A ezitat inițial, apoi a răspuns aprobator: -Desigur. Mulțumesc! -În regulă! Ai și vreo prietenă cu care vrei să vii? Auzind că vor mai veni și alții, Codrin coborâ imediat scările. Ușa era deschisă, așa că a intrat ușurel, ținând într-o mână sticla cu șampanie roșie, gata să le-o ofere. Muzica era dată la maxim, se vorbea tare și erau adunați acolo oameni din diverse colțuri ale lumii. Nu părea nicidecum genul de petrecere cu care era
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
care se răsucea în jurul lui părea că-i taie ori o creangă, ori tulpina de la jumătate, o dată sau de două ori părea că i-a luat vârful. Își făcea singură curaj : e ceața, doar ceața... Apoi îngrijise animalele, calul necheză ușurel când îl țesălă și întorcea capul spre ușa grajdului... Așteaptă și el pe stăpân își zise. Câinele rămăsese toată ziua la marginea stâncilor, acolo unde începea poteca spre mare... sau unde se sfârșea, pentru cei care urcau de pe mal... Urlase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca să nu mai spun că în curte n-aveai cum să intri. Da' eu venisem să-l văd. Și mai pe jos, mai printre picioarele celor mari, mai îmbrâncit de ici-colo, mai înghiontind eu pe unul și pe altul, da' ușurel, să nu se prindă, am văzut că nu mai am loc unde să merg. Ei, oi rămâne aici și stau până pleacă și-o să-l văd atunci. Dar când m-am uitat în sus, n-o să mă credeți ! de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mic. Nu știu ce-o fi fost în mintea mea, poate că mă gândeam că e chiar unchiu' meu, de l-am tras de poala hainei. Nu s-a oprit din vorbit, s-a uitat la mine, m-a mângâiat ușurel pe cap, m-a ridicat și m-a așezat nu pe genunchi ei, crescusem doar ! m-a așezat chiar pe picioarele lui așa cum făcea tata când eram mic, numai că unchiu' meu n-a început să mă legene... mă mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ridicat și m-a așezat nu pe genunchi ei, crescusem doar ! m-a așezat chiar pe picioarele lui așa cum făcea tata când eram mic, numai că unchiu' meu n-a început să mă legene... mă mângâia din când în când ușurel pe cap și cum nu încăpeam, că mulțimea se tot strângea în jur, i-am strâns în brațe picioarele și mi-am pus capul pe genunchii lui. Nu mă săturam uitându-mă la el ! Cred că știa toate prostiile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că adormisem la soare, când am simțit că trage cineva de hățul meu. Mă dezlegau ! Oare ce să însemne asta ? Parcă nu erau stăpânii mei. Da, chiar așa ! Erau doi străini. Unul îmi puse mâna pe grumaz și mă bătu ușurel. Ce mână moale avea ! Îmi scuturai coama , ca să-i spun că-mi place. I-aș fi răspuns, dar mi-am zis că nu se face să vorbesc cu străinii oricum ei nu-mi cunoșteau glasul și nu cumva să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ea Crăciunul. Lumânarea păstorilor ...Trezește-te, hai, scoală-te, scoală-te repede! N-auzi?! Haide-odată, când îți spun ! Văru-meu mai făcea așa, ca să stau și eu de rând la foc, să nu se stingă. Mă trezisem eu de când mă scuturase ușurel prima dată, dar m-am cuibărit mai bine și mi-am zis că el e mai mare și să mai stea el. Tare greu adormisem aseară: frig, frig tare și focul de-abia reușea să mă încălzească și numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai stat pe gânduri, am dat jos mielul de pe umeri și l-am pus lângă bărbat știa el ce să facă, iar oaia venise și ea acolo. Unchiu-mio dăduse jos cojoaca de pe el și o așternuse lângă femeie, văru-meu lăsase ușurel vasul cu apă tot acolo, ceilalți : unul o bucată de pâine , altul o ciozvârtă de oaie care ce avea ; la copil nu se cade să mergi cu mâna goală. Pe urmă, ne-am așezat și noi, așa, acolo, că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]