294 matches
-
metodă prin care, pe când eram copil, preotul din sat căuta să-mi încuibeze în creier frica de Dumnezeu, activiștii de partid își propagau și ei religia lor socialistă: orișice-ai face, nu uita că Dumnezeu te vede, e nesfârșit și ubicuu. Portretul dictatorului, etalat de zeci de mii de ori în toată țara, își întărea efectul prin ascultarea bolborosirii continue a glasului său. Transmiterea ore în șir prin radio și televiziune a discursurilor sale urmărea ca acest glas să stăruie în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mă gândesc la primele întrebări-răspunsuri privind dragostea trupească, îmi apar în minte instantaneu câteva obiecte-simbol: chiloții tetra, pliculețul cu fluturaș, masa de bucătărie și undeva, departe, fluturând deasupra contingentului, halatul Veronicăi. În epoca G-string-ului, e greu de imaginat umilul și ubicuul chilot tetra. Era confecționat din bumbac reiat, avea tiv cu elastic în talie, o croială cincizecistă și o singură (non)culoare: alb. Și însoțea cu fidelitate femeia română din cea mai fragedă copilărie până pe ultimul drum (nu de puține ori
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
există, ce nu - nu“). Nu știm foarte bine dacă în România mai sunt și oameni valoroși, inteligenți, cu o cultură vastă sau specialiști întrun anumit domeniu. În schimb, putem fi siguri că Gigi, Monica, Irinel & Co. există. Și sunt și ubicui. Schimbi canalul și dai tot de ei. De fiecare dată mai au ceva de spus, ceva de arătat, iar televiziunile se bat să le surprindă orice gest, orice interjecție și să împărtășească poporului aceste frânturi de materie divină. Prin urmare
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
biserică) : grave, metalice, cu neapărat ecou ! Și, ca și cum acestea n-ar fi de ajuns, filmul de față împinge sadismul până la a avea într-o scenă din trei câte un telefon vechi care țârâie strident și exasperant, acoperind până și muzica ubicuă a unui veteran al genului, Adrian Enescu (Cum spunea un coleg la avanpremiera filmului : Eu sunt Adam ! te face să regreți apariția sonorului.) Fie că-i regreți pe Bell, pe Marconi, pe Enescu (Adrian) sau regreți pur și simplu dicția
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aceste înfruntări ale măștilor, aceste inflamări și desumflări succesive care-și corespund. Cetățeanul tur- men tat este acolo pentru a ne spune că acest lucru nu contează, că ne aflăm într-o logică a carnavalescului. Personaj de carnaval, ambiguu și ubicuu, aparițiile sale sunt tot atât de neverosimile ca și coincidențele care-l recomandă drept un nod al rețelei de complicații, com- plicități și compromisuri. Pe un alt nivel al discursului avem o altă formă a exce- sului, una paradoxală care dă seama
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de regulă, la turnătorie este tocmai caracterul ei ascuns, faptul că nu știi cum să te ferești și cum să te aperi de cei care o practică. Turnătoria de acest tip are trăsături comune cu terorismul: dușmanul este invizibil și ubicuu, iar victimele ei sunt impredictibile. O persoană, adesea protejată de ignoranță sau de anonimat în privința identității proprii, furnizează informații private corecte sau calomnioase, opinii defavorabile despre o altă persoană, știind că acestea pot să îi facă rău celui „turnat”. Pe
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
comunismului feudal. În aceste condiții, există două categorii evident suferinde: feudalii de toate tipurile și nevoiașii privilegiați învățați necompetitiv la pomana „baronilor” de partid și de stat. Din prima categorie se recrutează și „guriștii” integrării europene, căci un alt reflex ubicuu este traiul lozincard, învățat cu sârg în socializarea timpurie a șefilor de azi, moștenire transmisă mai tinerilor șmecherași și beizadele din proximitatea ctitorilor repartiției după nevoi. Este drept însă că limbajul nevoilor s-a dus pe apa sâmbetei marxiste și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
hibridă a celor două spectre într-o singură imagine, cea a "toreadorului halucinogenic". Zeița continuă astfel să trăiască în toreador, fără să își piardă identitatea și frumusețea. Salvador Dalí imaginează o lume guvernată de o ordine misterioasă, de o simetrie ubicuă, pe care doar "metoda paranoico-critică" le-ar putea pune, cu adevărat, în lumină. Numai ea îi permite să surprindă cele mai ascunse impulsiuni ale ființei sale, cărora încearcă să le dea o expresie artistică cât mai convingătoare și mai emoționantă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pe o anumită distanță (de fapt, perioadă). Revine însă la suprafață tot mai bogat și mai puternic - în ciuda unei tectonici istorice improprii (iconoclasmul, raționalismul) -, așa cum se întâmplă în lumea și în științele contemporane, unde ajunge să fie chiar un termen-valiză ubicuu și tocmai de aceea folosit indeterminat: Succesul de care se bucură termenul de imaginar în epoca noastră postmodernă se explică fără îndoială și prin tendința de a face să dispară subiectul ca autor al reprezentărilor sale, în favoarea unor procese ludice
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lecția politică și cea metafizică sunt conduse foarte abil și persuasiv de către Socrate (stimulând la interlocutorii săi, cum se știe, imaginile Peșterii, Liniei și Soarelui). Dificultatea insurmontabilă în abordarea imaginii provine tocmai din statutul ei ambiguu și din prezența sa ubicuă, în chiar corpusul demonstrației și al discursului "iconoclast". Desconsiderarea imaginației și, implicit, a întregii rețele de imagini care organizează planul simulatoriu al realității are la bază, printre altele, și diferența dintre dēmiourgós (Timaios 29d-30c), meșteșugarul divin, și cel uman, care
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
adevăr recunoscut. ideea naturală a devenirii va fi însă transpusă într un scenariu alchimic. Drama naturii va deveni una a substanței VII din creuzetul alchimic. Transformarea naturii ilustrează o altă ipostază a ritualului inițiatic. După cum spunea Mircea Eliade, inițierea este ubicuă. Astfel: a) există un scenariu inițiatic al ciclului vegetal. El presupune suferința, moartea și învierea plantelor și prin ele, asigurarea imortalității pentru „spiritele vegetale”; b) există un scenariu inițiatic specific unor zei din Grecia antică. Protagonistul unui asemenea scenariu cunoaște
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
puțin triviale care pot mîna pe oameni să se sinucidă (la Chatterton această cauză se poate să fi avut o oarecare importanță). În legătură cu această chestiune, William Mathews observă următoarele: Comunicarea rapidă, difuzarea în ritm alert a știrilor prin intermediul electricității, presa ubicuă și cu ochi de Argus transformă lumea într-un teatru în care orice șoaptă se aude și orice om e actor, mulți avînd o dorință fierbinte de a atrage atenția, de a crea senzație și de a cîștiga notorietate, chiar
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
și fișa mea medicală, Întocmită În primăvara 1945 de Crucea Roșie, la revenirea din Transnistria În România, pe care nici eu, nici părinții mei nu o văzuserăm vreodată. Să deduc că eram Încă de atunci, la 9 ani, În vizorul ubicuu? Am aflat, de asemenea, că părinții mei și probabil și eu aveam instalate În apartament aparate de ascultare. Am aflat că inginerii colegi s-au arătat mai solidari decât unii dintre scriitorii colegi. Surpriză nesurprinzătoare, s-ar zice, În universul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Dvs. mi-a reamintit Însă că nu trebuie niciodată să confundăm o comunitate cu exemplarele ei detestabile, chiar când acestea sporesc catastrofic. Un gând al „normalității”, pe care o uităm prea adesea, copleșiți de groteștile măști care devin tot mai ubicue și par tot mai normale, În vertiginoasa degradare din jur. M-am bucurat să ne regăsim și În persistența acestei anacronice credințe În mai bine. Vă Îmbrățișez, Norman Manea Documente vetustetc "Documente vetuste" În mica baltă culturală a societății socialiste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
caraghios, declanșând dezghețul absurd, cum se Întâmpla În romanul de ieri care este și de azi, ci și, cine ar crede, un crivăț cu alice de gheață În plină vară arabă. Zilele Însuflețirii și ale consimțirii, diluând până ieri răul ubicuu și reinventând binele din nimic sunt anulate, instantaneu, de stihia neînțelegerii care se crede clarvăzătoare. Brusc, echinocțiul și solstițiul Își inversează, Într-o clipire, rolurile, dar se unesc sub pulpanele zgripțuroaicei, Întețind frustrări și furie. August pălărierul, clovn bufon și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
i se poată opune un altul. Max Blecher fusese eliminat, deci a revenit. Nichita Stănescu fusese supralicitat, deci a fost Împins mai jos. Or, de atunci Încolo, ideea de canon a devenit o ficțiune În vreme ce topul a ajuns o prezență ubicuă. Canonul a murit tocmai pentru că Încercase să braveze timpul, În vreme ce topul, efemeridă, dăinuie În ipostaze schimbate de la o zi la alta. Nu va mai exista niciodată o bătălie canonică publică pentru simplul motiv că nu există nici o prevedere pentru ca ea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
celulelor (omul devine astfel un perpetuum mobile). Hormonal, neoexistențialist, Particulele elementare sînt, În ton cu și parcă mai mult decât alte romane contemporane (vezi Rouaud, Chevillard, Echenoz) o meditație asupra morții ca punct terminus absolut, În absența divinității. Moartea este ubicuă În acest roman. Moartea, percepută ca “zgomot de fond”, este cea În fața căreia individul contemporan demisionează progresiv pe parcursul unei lupte Încrâncenate cu două arme disponiobile: pasiunea intelectuală (Michel) sau sexualitatea (Bruno). Prelevarea morții dintr-o perspectivă emfatică, metafizică și așezarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se Împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus În literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq Își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin postavangardism și postexperimentalism, el scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mesele vecine, banale felii de viață, importante doar prin realismul lor ingenuu) sau prin postmoderna poezie stoarsă din scatologic (“pleoscul unui căcat gînditor care cade În apa Înghețată”), prin calitatea lirismului furat exercițiului unui realism brut (atenuat de ingenuitate), licențios, ubicuu În literatura franceză contemporană (o duritate demonetizată deja acolo): “Mă Întindeam pe pat, cu o mare dorințe Între coapse. Așternuturile erau umede și eu meditam: ce-o mai fi prin lume?”. Există un loc În care romanciera se Întîlnește cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spontană și aconceptuală. Mobilul evoluției narative este adesea - ca În Twin Peaks - indiscernabilitatea trecutului de prezent. Trecutul tulbure contaminează prezentul, iar viețile personajelor, blocate pe traseul acestui cordon ombilical cu inserția ascunsă Într-un rezervor de tragedie, respiră neputința. Răul ubicuu este În același timp evanescent, implacabil. Discursul indirect liber este singurul acces al personajului În afara vocii auctoriale omnisciente, dar el apare structurat la fel ca cel raportat, din segmente scurte, foarte explicite, care nu lasă nici un dincolo care ar putea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
violența brută a Însemnelor occidentale ale societății de consum. Aici, spațiul Însuși este cinic, cinice sînt neoanele colorate ale orașului modern care ascund promiscuitatea a mii de kilomnetri pătrați de materie muribundă, de la nenumărați oameni anonimi - și cine e mai ubicuu și anonim decît chinezul? - la infinitatea unor locuri anonime. Gara din Shaghai, bunăoară, ca loc de Întîlnire Între două personaje, se dovedește a fi un non-loc: „Ne dăduserăm Întîlnire cu Li Qi În fața gării din Shanghai, mai bine spus În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și, deopotrivă, un sceptic malițios, care trăiește cu intensitate și obstinație sentimentul frustrării, crispat, instabil, nedăruit cu seninătate. A. investește mai mult și mai orgolios în prezența lui între contemporani decât în elaborarea operei, a propriilor „alcătuiri din hârtie”. Intelectual ubicuu, în pas cu orice noutate - dă, în 1924, cele dintâi pagini în românește din romanul lui Marcel Proust -, obsedat de „spiritul de contemporaneitate”, ajunge în preajma majorității ideilor mari ale epocii, pe care le interceptează de îndată, cu o intuiție extrem de
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
semnificativ, Ann Jefferson intitulează acest segment The Idiom of the Age pentru a sublinia difuzarea nediscriminatorie a reprezentărilor genialității. Autoarea alege să trateze tocmai în spațiul literaturii una dintre caracteristicile dificile ale genialității în secolul al XIX-lea, prezența sa ubicuă, faptul că oricine pare să poată folosi cuvântul pentru a denumi cam orice, în afara unor reguli stricte de utilizare. Altfel spus, folosește literatura pentru a ilustra lipsa de focalizare și exploatarea transgresivă a noțiunii. De altfel, "idiom al secolului" amintește
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
orice ocazie și în orice domeniu vorbește despre prea plinul unei societăți care se simte dintr-o dată capabilă pe toate planurile. E un fenomen de saturație care constă tocmai în mulțimea celor care se afirmă. Oportunismul, multiplicitatea domeniilor vizate, prezența ubicuă, participarea neselectivă sunt teme ale debordării, nu ale absenței. Heliade Rădulescu nu vede formele care s-au importat și rămân goale, ci o materie umană care excede cadrele de manifestare ale spațiului public. Ceea ce denunță sarsailismul e o încredere nemăsurată
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
guvernării la scară umană. Progresul este autentic în măsura în care nu generează cifre abstracte, ci consolidează, tenace, spațiile de exprimare oferite personalității umane. Moderații, atunci ca și acum, întrevăd în tulburarea revoluționară nu semnul renașterii salutare, ci semnele derivei. Împotriva acestui radicalism ubicuu, ipostaziat de stânga, dar și de dreapta radicală, moderația este obligată să se ridice, confruntând demonii cetății. Departe de a fi un obiect în muzeul istoriei intelectuale, junimismul poate fi recitit astăzi ca punctul de plecare în acest itinerar al
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]