2,898 matches
-
de demult sunt la limita bancului. Rememorându-le azi autorul retrăiește întregul context al momentului în care le-a auzit inițial, inclusiv mimica povestitorului și naivitatea copiilor de atunci. În Ce i s-a întâmplat lui Lenin este descrisă invidia uimită a copilului de ieri față de șansa unui vecin de-al lor, care făcuse o vizită în URSS. Admirabil este, încă o dată, mecanismul amintirii. Autorul își amintește cum, elev fiind, citea dintr-un manual o nuvelă de Tolstoi, în care învățătorul
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
cum și eu te iubesc mult! Adu-mi cât poți de repede medicamente pentru răni la cap prin care se vede osul? Nu mă Întreba nimic, nu pot să-ți spun nimic, facem o mare faptă bună! Doctorul o privi uimit, nu puse Întrebări, o cunoștea pe Sorina ca pe un om extrem de serios și În plus ... o iubea. Spuse totuși: Dar nu știu nimic, cum arată, În ce stadiu este ...! Te rog intuiește, orice este mai bun decât nimic! Doctorul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
au dorit să se sărute dar nu au putut, iașmacul Îi Împiedica, Ștefan a implorat-o din priviri iar fata a Început să Îndepărteze fără grabă basmaua sa cea neagră iar când supliciul s-a terminat, Ștefan Girovescu a rămas uimit, În timp ce o mare fericire Îi lumina chipul și o mulțime de Întrebări Îi inundară câmpurile sale cu neuroni. De după iașmac Își făcură apariția cei doi ochi mari, cu sprincene negre și mai verzi decât apele Atlanticului din apropiere, cei doi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la pianină, voi avea neplăceri mari. Poate că nu te găsește nimeni! spuse fata care se grăbi să Încuie ușa cu cheia, fapt care l-a speriat pe băiat. Vrei să-mi dai voie puțin? Băiatul se ridică și ascultă uimit de-a dreptul cum fata a interpretat o piesă atât de grea, atât de frumoasă și din care se deprindea ușor bucurie, iubire și melancolie. Este Chopin, dar sună ciudat pe această pianină veche și dezacordată! Cum a fost? Admirabil
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
peste umărul ei, Carosse îl văzu pe Charlot jos în hol. Îi adresă un zâmbet triumfător și-i făcu cu ochiul în semn de complicitate. —Mademoiselle Mangeot, rosti Charlot. Tânăra se desprinse din îmbrățișare și privi în jos spre el uimită și rușinată. Atunci Charlot își dădu seama cât este ea de tânără și cât de bătrâni sunt ei doi. Dorința se stinse în el cu desăvârșire și nu-i mai rămase decât tandrețea. Lumina de pe palier pălea pe măsură ce lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de o mie de euro perechea când îi încalți prima oară... — Mie-mi spuneți? Vă-nțeleg perfect. — Ți s-a-ntâmplat și ție? se bucură Lionel că și-a găsit un tovarăș de suferință. — Și-ncă de câte ori. Jean își privește uimit șeful, nefiind la curent cu faptul că obișnuiește să-și cumpere pantofi de o mie de euro. Lui Lionel încep să-i înghețe tălpile. Îi comandă lui Jean: — Adu-mi douășpe ceaiuri fierbinți. — De fructe sau verde? îl întreabă profesional
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spre exemplu,„critica surîzător erudită”;Maiorescu e „un clarvăzător”; Caragiale rămîne un „antiromantic”; M.Dragomirescu pare „un teoretician dogmatic”; Arghezi ar avea...„o expresivitate În exces”; Camil Petrescu e un „campion al autenticității” ș.a.m.d. În fine, am rămas uimit de cîte nume efemere au traversat scena publicisticii teatrale, În timp (mai ales În a doua jumătate a secolului trecut): deși i-am cunoscut pe majoritatea semnatarilor, aproape că am și uitat că au scris cronică dramatică - un an, ori
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
primele două strofe din Luceafărul, m-au Întrebat care este cartea mea preferată și le-am spus că Ion și au Început să pună Întrebări din alea: «Cum se numesc personajele principale?», « Cine a scris-o?» și au rămas foarte uimiți când au văzut că știu toate răspunsurile și 20 de minute am vorbit numai despre Ion. Au rămas foarte surprinși. Dar sunt și clienți cu bun simț, care se poartă foarte frumos cu tine, chiar dacă, de fapt, sunt sigură că
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
primele două strofe din Luceafărul, m-au Întrebat care este cartea mea preferată și le-am spus că Ion și au Început să pună Întrebări din alea: «Cum se numesc personajele principale?», « Cine a scris-o?» și au rămas foarte uimiți când au văzut că știu toate răspunsurile și 20 de minute am vorbit numai despre Ion. Au rămas foarte surprinși. Dar sunt și clienți cu bun simț, care se poartă foarte frumos cu tine, chiar dacă, de fapt, sunt sigură că
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
să le iau lâna, că nu mă oprește nimeni. Patru la mână! Și tot așa mai încolo. Iară dacă am nevoie de franci, iaca, duc una la târg și-o vând cât ai clipi; cinci la mână, fratele meu! DĂNILĂ (uimit): Apoi, bade Conovăț, se potrivește cum nici că se putea mai bine! De când umblu eu după o sculă ca asta..., n-am vreme, că ți-aș povesti. Iaca, am carul de vânzare. Dacă te învoiești, îți dau carul și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să fac întocmai cum m-ai sfătuit. La bună vedere! LIANA: Umblă sănătos! (Pârjol iese. Liana se așază și-și continuă însemnările, cu catastiful în față. Intră O fată.) FATA: Jupâniță, împărătița Lioara poftește să mergi neîntârziat la Măria Sa. LIANA (uimită): La Măria Sa? Oare ce treabă poate avea Măria Sa cu mine? FATA: Eu asta nu cunosc. Eu numai am adus porunca. LIANA: Bine, du-te. Vin și eu numaidecât. (Fata iese. Liana își pune ordine în înfățișare. Iese. Cortină de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cum au doar odraslele dregătorilor mari. LIANA: Silința-i cel mai bun dascăl, Măria Ta. Însă dacă omu-i nedoritor de învățătură, îi poți aduce la căpătâi toți dascălii din lume, tot înțelenit și fără pricepere va rămâne. LIOARA: Mă aflu uimită ascultându-te. Oare să fii cu adevărat un copil orfan și fără sprijin? LIANA: Așa este, luminată stăpână. Tată nu mai am, iară pe maica mea abia o mai țin minte, ca printr-o ceață. În locurile din care-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
știu oaspeții mulțumiți și bucuroși de bucuria noastră. (vine la Pricină) Să-mi îngădui, rogu-te, a gusta și eu din bucatele care zici că nu-ți plac. PRICINĂ: Cum nu? Ia de ici, și-i vedea! GÂND (gustă, pare uimit): Hm! Are dreptate omul! Să vină numaidecât Ceaun, mai-marele bucătarilor! (Rumoare. Mesenii vor urmări schimbul de vorbe cu aprobări sau dezaprobări.) PRICINĂ: La ce să mai vină aici? Să-i taie capul pe loc, acolo unde se află! GÂND: Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
colo roi ușor de fluturi... F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț închipuit... F1: Ca o umbră din poveste se strecoară-ncet, și iar stă deodată, fără veste, răzimat de-un felinar. F4: Fața lui se lămurește; pare-nduioșat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din spate, care îl striviră ca pe o gâză. Șoferul opri cât putu de repede, alergă câțiva pași în urma mașinii, dar scena care i se înfățișă îl înnebuni. De pe un cap imobil desprins total de corp îl priveau doi ochi uimiți. Membrele inferioare și întregul trup erau zdrobite și scăldate într-o baie de sânge. În câteva minute se adună o mulțime de oameni. Toți se întrebau între ei care este numele copilului, al cui este, cum îl cheamă? Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o bibliotecă dă bine într-o casă. Astfel, deși avea o bibliotecă mică, era bine întocmită. Trecând, într-o bună zi, prin fața oglinzii celei mari de la intrare, elegantă și mândru înrămată în lemn de mahon, cu incrustații arabe, acesta tresări uimit. Deși era încredințat că se găsește într-o deplină singurătate, o singurătate incoruptibilă, solidă și de neschimbat, constata acum, cuprins de tot de uluire, că mai este cineva acolo. Se afla chiar în fața lui și simțea că este cu mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu iscodea, dar demonul aprig, care parcă se cuibărise în dânsa atunci, nu-i dădea pace defel și n-o lăsa să renunțe și să uite. Între timp, Adriana intrase în casă. Apropiindu-se de ușa acesteia, Luiza constată întrucâtva uimită că ea nu era închisă cum trebuie, ci fusese lăsată - din neglijență, desigur - pe jumătate deschisă. Atunci, deloc fără să stea prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
inconștiente erau gândurile sale și ce urmări de necrezut vor avea ele până la final. Femeia, totuși, fără să rostească nicio vorbuliță, se îndreptă direct către băiat și îi întinse această scrisoare cu o mișcare foarte iute. Luând-o, dânsul citi uimit următoarele, făcând ochii mari: Ia seama bine, plod de cățea, că, de vreme ce te-ai luat în cârdășie cu dracu’, va trebui musai să joci fără greșeală, întocmai după cum îți cântă el, până la capăt, pricepi ce-ți spun? Eu mă ocup
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se petrecu. Total pe neașteptate și fără niciun indiciu premergător, Victoria, parcă pe loc transfigurată, căscă larg ochii și își roti repede capul în toate părțile, ca și cum n-ar fi știut defel ce anume se întâmplă cu ea. Părea mirată, uimită chiar. Mai strânse iarăși, de câteva ori, pleoapele și le deschise înapoi. Efectul, pentru dânsa, părea a fi același. Se uită țintă la Șerban și parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. I se citea lesne în priviri nedumerirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a zis: - Nu, Ioane! Astăzi nu se poate, pentru că este sărbătoare. Vei face mâine de dimineață aceasta. - Dar ce sărbătoare este, Marie? a întrebat-o el. Eu am pierdut puțin firul. - Astăzi e pomenirea Sfintei Cuvioase Parascheva. Ion a tresărit uimit. În acel moment, și-a îndreptat privirea către icoană și plin de emoții, cu voce tremurândă, s-a închinat și a mulțumit Cuvioasei Parascheva pentru minunea pe care o făcuse cu el. NOTE ASUPRA LECTURII Alexandru Mihăilă Surprinzătoare în ansamblu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
an de zile. Oare i-a trecut? Se uita la băiatul acesta frumos, în mintea ei se închega o altă imagine, părul, mâinile, ochii, vocea aceluia care îi arsese nopțile mai bine de un an. Cel de lângă ea? Tânăr, frumos, uimit. Ce făcuse? Se jucase. O joacă dureroasă în care copilul fusese învins de femeie. Dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vioară i-a spus înainte să plece: "să nu lași vocea din tine să iasă, să nu-i lași pe cei de acolo să afle ce ai aici", și a atins-o ușor cu degetul pe tâmplă, s-a uitat uimită la profesoară și nu a înțeles atunci ce spune, sau mai degrabă nu voia să înțeleagă, vocea din interiorul ei o speria de moarte, o simțea ca pe un blestem, ca pe o vrajă, nu voia să se confrunte cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care așteptau În fața unui geam de sticlă, cu o cruce roșie pe el. Ajuns la rând, Întrebă pe un domn cu mustață dacă aici trebuia să stea pentru a-l vedea un doctor. Domnul, după ce Îi studie ținuta curioasă, remarcă uimit ochii săi de un verde foarte intens și buzele roșii, Înconjurate de o barbă stufoasă, În valuri, pieptănată Îngrijit. Domnul celmustăcios Îl Întrebă dacă are trimitere și-i spuse că trebuie să se prezinte cu ea la triaj, apoi, de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vizibil. Stropii de ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat lângă noi... Îl priveam de minute În șir. Uimiți, derutați și impresionați totodată. O fi fată sau băiat?, Întrebă Goanță pătruns de curiozitate. Cu toții, ca la un semn, ne-am Întors privirile Întracolo unde, În mod firesc, trebuia să existe ceva. Dar În locul acela nu exista absolut nimic. Picioarele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vestitele echipe Petrolul Galați și steaua lui Becali. Nici n-a putut, vreunul dintre jandarmii-paznici, să-și aducă aminte de misiunea lor, pe acel tren de marfă, că au și ajuns în ultima stație de pe teritoriul național. Rămaseră, cu toții, uimiți, când au dat nas în nas cu polițiștii de la urgențe. Unde-i vagonul spart? Care vagon spart? Cel jefuit. Dar, avem noi, așaceva, în acest tren? Uite că aveți.Voi unde ați fost? La televizor. Bravo! O să vă mănânce pușcăria
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]