432 matches
-
în stânga sau în dreapta. Atâta știe: primăria și Măria. Adică Măriuca. Așa și trebuie. Până una alta, ia poftiți colea, în jurul mesei. Tu, Costăchele, știi ce ai de făcut. Nu aștepta să fii rugat - a ordonat învățătoarea. Știu, nașă. Unde-s ulcelele? Aha, uite-le colea în blidar... Ce mai veste-poveste ne aduci, Costăchele? Apoi, nașule, ai avut matale dreptate vorbind despre nemți. Mare popor, nebuni conducători, sau mentori, cum le-ai spus mata. Iaca ultima lor ispravă. După ce, pe la începutul lunii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la poartă ca pe un străin? Că bine zici, Petrache. Poftiți în casă, domnule inginer! Când toate au fost rânduite la locurile lor - inclusiv agronomul, în capul mesei - Măriuca a zis în șagă. Iaca toate-s bune, numai gospodarul lasă ulcelele celea să se dogească. Dacă nu s-or fi dogit de multă vreme - a îngroșat gluma Petrache. Apoi de când n-am mai stat la o masă ca oamenii am și uitat cum trebuie să mă port. Da’ mare-i Dumnezei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îngroșat gluma Petrache. Apoi de când n-am mai stat la o masă ca oamenii am și uitat cum trebuie să mă port. Da’ mare-i Dumnezei, și mi-a da zile destule ca să învăț din nou. Spunând acestea, a umplut ulcelele de pe masă cu vin și a ridicat una. Au ciocnit și, cum îi era obiceiul, a lăsat să cadă o picătură „pentru cei rămași în țărână străină”... Vorbele zburau dintr-o parte în alta a mesei ca niște păsări speriate
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
searea asta! - a sărit Costăchel în apărarea Măriucăi. Păi s-o cam tocit limba de când n-am mai pus picătură de vin și firimitură de plăcintă pe ea - a pus paie pe foc Petrache, râzând din tot sufletul... Au ciocnit ulcelele cu vin, într-o veselie generală... Cred că muriți de curiozitate să aflați, ce ne aștepta a doua zi - i a zgândărât Petrache. Dacă stau bine și mă gândesc, asta cam așa-i - a recunoscut agronomul Cicoare. Ei, a doua
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o dezlegare dintr un canon a zburat către Costăchel... Era semnul că l-a recunoscut... La sfârșit - după o scurtă privire spre noi - a plecat... Cei din jurul mesei au răsuflat a ușurare... Pentru a marca momentul, au pus mâna pe ulcele și au băut în tăcere... Strașnică poveste și strașnic povestitor îi Petrache - a redeschis vorba inginerul Cicoare. Așa-i mutul ista de Petrache. Bun de gură, dar nu și de treabă - a glumit Costăchel. Nu-l luați în seamă, domnule
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nostru, băiete!” Nu mă înșelasem... În scurtă vreme, colonelul a chemat comandanții de plutoane în biroul de mișcare al gării. Acum, să vă povestească Costache ce le-a spus colonelul... Până să cuvânte Costache, ar fi cazul să ușurăm cele ulcele de povara pe care o poartă... Între timp, am să arunc un lemn-două în sobă. Parcă altfel curge povestea când limbile flăcărilor închipuie năluciri fantastice - a pus ordine în treburi inginerul Cicoare. Au băut pe îndelete. Costăchel și-a dres
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bucuros de asta?”... Petrache cu Didina s-au ținut de cuvânt. În jurul mesei îmbelșugate ședeau invitații. Didina, îmbujorată, își invita musafirii să-i guste bunătățile. Petrache, cu o oală fudulă în mâini din care adiau miresme de vin așezat, umplea ulcelele înșirate ca la paradă... Le-au ridicat, au ciocnit și au băut tihnit. Costăchel, ștergându-și mustața cu dosul palmei, a grăit: Apoi cu așa un vin nu-ți mai vine să pleci acasă. Așa că, Petrache băiete, s-ar putea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ei ceva-ceva, da’ îs uscați cum îi iasca. Petrache părea că atunci s-a trezit la realitate. Și-a dus palmele la ochi, ca și cum ar fi vrut să strivească imaginile care-i jucau aievea în față... A turnat vin în ulcele, fără să scoată o vorbă. Dintre cei din jurul mesei, doar el înțelegea pe deplin povestea lui Costăchel. Au băut în tăcere. La o vreme, s-a auzit din nou glasul lui Costăchel: Într-o noapte o plouat și o suflat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ne-o apucat noaptea vorbind și tu nu te-ai învrednicit să aduci măcar o oală cu vin. Așa... pentru stuchit la torcătoare... Parcă atâta ar fi așteptat Costăchel... În câteva clipe a adus o oală cu vin și două ulcele... Au ciocnit și au băut până la fund. Cu ciudă parcă. Când au simțit că obida din suflet a început să se mai risipească, Costăchel a rupt tăcerea: Să vezi, Petrache, cine are să-ți facă socoata cât ai muncit într-o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în perna unui jilț, poveștile cu fete și cu nunți nu-l interesau. După ce copiii fură duși la culcare de două slugi, Marica se opri din lucru, se sculă, luă de pe masă cupa lui Constantin, o umplu cu vin din ulceaua asudată și i-o duse lângă foc. Stăteau în fața cărbunilor aprinși care acum păleau sub cenușă. — Da’ ce-ți veni cu povestea asta? întrebă jupâneasa Stanca. — ... — Chiar așa. Mai bine le mai povesteai o dată despre arnăutul lui Matei Vodă, gândi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era roșu ca focul. Se apropie în vârful picioarelor și puse mâna pe mâna domnului. Ardea. Stinse câteva lumânări din fața oglinzii și îngenunche în fața icoanei Maicii Domnului. Așa i-a găsit Pylarino, care intră ducând o tavă cu leacuri în ulcele aburinde. Doamna întoarse capul spre el și-și duse arătătorul spre buze în semn de liniște. Doctorul puse tava pe polița caldă a căminului, luă una din lumânările aprinse din fața oglinzii și-l examină pe bolnav apropiind lumina de fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la cai; de, dânsul se pricepe doar la ovăzul cailor..., gândea păcătos spătarul, așa că-și făcu semnul crucii, hotărât să urmeze îndemnul preotului și să treacă dincolo la mânăstire ca să guste și el din pâinea îndulcită cu miere și din ulcelele de vin când or cânta călugării: „Bogații vor sărăci și vor flămânzi, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de binele Lui!” În biserica mânăstirii, lume multă, multă, călugări, negustori și, judecând după îmbrăcăminte, femei din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
punctate cu bobițe de vopsea roșie pe care îmi plimbam cu plăcere buricele degetelor. Respingea cu un fel de snobism apa minerală, făcând vizite săptămânale la izvorul Sfânta Treime, de unde se aproviziona cu apă pe care o ținea în niște ulcele de lemn parfumat. Într-una din vizite, după ce mă salută, mă pofti să iau loc și plecă după bunătăți (cu câteva clipe înainte îmi turnase în pahar). Nu venisem cu vreun scop anume, hoinăream prin oraș, savurând primele zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în camera în care locuiam și dormeam. Ploua pe dușumea și pe plapuma cu care ne înveleam. Mama punea oale mai mici și mai mari la locurile pe unde picura apa. Picăturile de apă care cădeau în acele oale și ulcele făceau un mic zgomot, pe diferite tonuri, în raport de mărimea vasului în care cădeau. Cădeau și când vasele erau goale, stropeau în jur și dușumeaua. Oalele de pe plapumă stăteau în achilibru, pentru a nu se răsturna, așa că trebuia să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
goale, stropeau în jur și dușumeaua. Oalele de pe plapumă stăteau în achilibru, pentru a nu se răsturna, așa că trebuia să stăm mai mult nemișcați. Vai de el, somnul nostru! Acel concert al picăturilor de apă ce cădeau în oale și ulcele n-am să-l uit niciodată. Asta era distracția noastră! Tifos n-am avut dar păduchi da. Ați văzut vreodată cum arată un păduche mare, gras, cu un fel de cruce pe spate? Nu vă întreb pentru a vă îngrețoșa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Nu m-au pedepsit pentru că nu aveau de ce. Dar după aceea, mult am mai regretat timpul petrecut printre țigani. Tata a reparat acoperișul casei și acum eram lipsiți de distracția picăturilor de apă care nu mai picurau în oale și ulcele. Ne încălzeam cu lemne, când le aveam, căci și acestea se găseau greu. Banii se devalorizaseră întratât că un kilogram de făină de porumb ajunsese să coste câteva milioane de lei. Apăruseră și cozile la pâine. Când aflam că s-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mâncat acolo, unii strâmbau din nas: „Hm, mămăligă cu salată de roșii, hm, cine-a mai văzut?!” Încercați și-o să vedeți ce bunătate este, dar salata să aibă neapărat usturoi și castraveți murați. Ca băutură a fost must, sorbit din ulcele de lut. Ei, ce spuneți, nu vă lasă gura apă? Se însera și trebuia să mergem acasă. Ne-a dat iar drumul în vie și ne-am cules fiecare struguri. Cei care naveau trăiști în care să-i pună, le-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu are echivalent în bani sau altceva. - Păi, mi-ai mulțumit, ce mai vrei? Asta-i tot, mi-a spus omul cu o simplitate dezarmantă. Apoi m-a dus în șopron și a scos dintr-un butoi vin în două ulcele. Am ciocnit și am băut tot, până la fund. El le-a umplut din nou și noi le-am sorbit iarăși. Era un vin bun, de casă, făcut de mâna lui. Apoi femeea lui ne-a poftit la masă: mămăligă cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Locul era bun, așa că deverul i-a crescut și firma "La Șchiopu" a rămas așa de renumită, încît până prin 1937 mai era o berărie în Oltenița numită identic, fără să mai aibă vreo legătură cu Marcos, de mult oale și ulcele. Când s-a chivernisit bine, Marcos a lăsat crâșma în grija unui nepot dinspre nevastă (o româncă bălaie al cărei dagherotip ne-a rămas) și, în ciuda piciorului de lemn, a devenit un arendaș cât se poate de afurisit, dar și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai mici, un castron cu castraveți, roșii și pepene murați... Minunat, gândi Petre la vederea murăturilor, o să am cu ce mă drege după țuica babei Floarea! Mai apărură pe masă câteva castroane de lut, frumos smălțuite și înflorate și două ulcele pentru vin. Domnule Petre, binevoiți a împărți cu noi masa asta. Nu ne așteptam la musafiri, îs bucatele pentru noi, un borș de cocoș, o tocăniță de purcel... Nu știu dacă v-o place, că orășenii nu mai știu mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
are grijă să mă hrănească bine. Petre ceru și el strachina de lut și începu a mânca. Parcă în bucatele acelea i se adunase toată copilăria, cu mâncărurile pregătite într-o vreme de bunica, apoi de mama lui. Gustară din ulcele și vinul, o busuioacă sănătoasă, curată. Din via mea, domnu' Petre. N-o să vă doară capul! La sfârșit, lelea Maria își făcu apariția cu o farfurie cu plăcinte "poale-n brâu", din care "domnu' Petre" se servi de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-n brâu", din care "domnu' Petre" se servi de trei ori și ar fi servit mai mult, dar nu se cădea! Badea Ion se închină la sfârșitul mesei către icoane, se închină și Petre, care după paharele cu afinată și ulcelele de busuioacă i se păru că Sfântul Nicolae din icoană semăna cu popa Gherasim de la Paris. La plecare, după ce lăsă plicul cu banii, Petre se trezi întrebat de badea Ion: Domnu' Petre, am văzut că te pricepi la desen, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
într-un colț al grădinii... Am rămas cu ochii pironiți pe o sobă în toată regula, pe care tronau două chiupuri bine acoperite și alături un coșuleț cu niște ouă. Ca să nu te plictisești, fă bine și spală cele două ulcele din blidar și pune în ele - așa ca pentru doi oameni cărora li s-a uscat limba-n gură de atâta sporovăială - niște băutură din ulciorul de colo de sub masă. Eu am să încropesc ceva de mâncare cât ai clipi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
doi oameni cărora li s-a uscat limba-n gură de atâta sporovăială - niște băutură din ulciorul de colo de sub masă. Eu am să încropesc ceva de mâncare cât ai clipi... Am urmat sfatul bătrânului și îndată din cele două ulcele adia miroaznă îmbietoare de fragi... Bătrânul a început să migălească ca o adevărată gospodină. Până să mă dumiresc ce pregătește în cotlonul lui, m-am trezit cu o mămăligă aurie răsturnată pe un fund de lemn și cu două străchini
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
îți lăsa gura apă... Călugărul a tăiat mămăliga în dărabe potrivite cu o ață deslegată de pe piciorul mesei și m-a îndemnat să facem rugăciunea după cuviință... Astăzi putem mânca de dulce. Așa că așază-te și să gustăm din cele ulcele. Ca de fiecare dată, am gustat cu precauție... Cine știe ce minuni o mai fi pus în ulciorul acela? Teama mea s-a dovedit neîntemeiată, fiindcă licoarea se arăta dătătoare de viață... Dragule, băutura asta se pune pe limbă picătură cu picătură
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]