523 matches
-
sale, dar, mai ales, datorită prieteniei cu puiul de gazelă. Ce remarcă omul după trei luni, că acolo unde avea loc adăparea gazelei, datorită apei vărsate de năravul nostim al puiului, care, atunci când se sătura de băut, împingea cu botul ulcica, vărsând apa, în acel loc crescu iarbă verde. Dar, în mijlocul ierbii, răsări un fir viguros, care nu se știa ce este. Acel fir tot crescu, până făcu două frunzulițe gemene, depărtate una de alta. În zilele următoare, beduinul își dădu
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
Pe măsuța rotundă din mijlocul odăii, aburea pe un cârpător nou o mămăligă aurie. Alături ademenea prin miroasele folosite o strachină de sarmale tocmai scoase de sub țest. Dintr-o cană smălțuită se ridica parfumul vinului taman adus din beci. O ulcică adăpostea cu fală mai multe linguri de lemn alb-strălucitoare de noi ce erau - să-și ia câte una oricare ar fi poftit la demâncare. Nu sărea obiceiul ăsta niciodată de la plecarea bătrânului său părinte, chiar de mânca singură. Fata își
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
tonurile grave ca într-un andante maiestos ale celor trei anemone vineții, dintre care două ies din cadrul schemei compoziționale. La mijloc, câteva anemone de un alb gălbui și verdele lujerilor, sunt ca niște oaze de liniște duioasă. Verdele sclipitor al ulcicăi, cu o lucire albă de lumină în față și cu galbenul-cafeniu din partea de jos, aduc o nuanță ce dă o notă optimistă reluată de reflexele mesei. Pensulația redusă la câteva lovituri de penel, are un dar contructiv nemaiîntâlnit până la Luchian
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
vechiul Regat (8-24 august 1921), Cluj, 1921; Vraja cântecului, București, 1923; Într-o țară, departe, București, 1925; Oglinda fermecată, București, 1925; Din lumea lor, București, 1926; Floarea din poveste, București, 1926; Măscărici, București, 1933; Cântec de sirenă, București, 1934; O ulcică la taica, București, [1935]; Congresul păpușilor, București, [1938]; Pici și pitcoace, București, [1938]; Când se deschide cerul, București, 1939; Stigmat, București, 1940; Năzdrăvăniile lui Mitu fugar, București, f.a. Traduceri: Ugo Ojetti, Folchetto, D’Annunzio, Linia inimii și alte nuvele, București
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
1928, 13579; Izabela Sadoveanu, „Vraja cântecului”, ALA, 1929, 447; Camil Baltazar, N. Pora, „Tiparnița literară”, 1929, 6-7; Al. Robot, „Măscărici”, RP, 1933, 4558; Al. Robot, D.N. Pora la al doilea roman: „Cântec de sirenă”, RP, 1934, 4760; Ovidiu Papadima, „O ulcică la taica”, G, 1936, 4; Octav Șuluțiu, „O ulcică la taica”, F, 1936, 2; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 233; Al. Raicu, „Când se deschide cerul”, „Tribuna tineretului”, 1939, 28-29; Al. Bilciurescu, „Stigmat”, TIL, 1940, 1126; Ciopraga, Lit. rom., 592
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
Camil Baltazar, N. Pora, „Tiparnița literară”, 1929, 6-7; Al. Robot, „Măscărici”, RP, 1933, 4558; Al. Robot, D.N. Pora la al doilea roman: „Cântec de sirenă”, RP, 1934, 4760; Ovidiu Papadima, „O ulcică la taica”, G, 1936, 4; Octav Șuluțiu, „O ulcică la taica”, F, 1936, 2; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 233; Al. Raicu, „Când se deschide cerul”, „Tribuna tineretului”, 1939, 28-29; Al. Bilciurescu, „Stigmat”, TIL, 1940, 1126; Ciopraga, Lit. rom., 592; Dicț. scriit. rom., III, 862-863. S. I.-J.
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
estradă un om tânăr, cu fața frământată, care a citit «ca pe nimic», cum ar zice el, o poveste despre un salcâm. În cursul povestirii, nevasta unui țăran iese în prag: mică, grasă, cu mâinile în șolduri, «semăna cu o ulcică cu două toarte». Am ciulit urechea la comparația asta neașteptată, de un humor sobru, legat de adâncurile sale, cu universul țărănesc. Am ascultat cu atenție toată bucata, și mi-am dat seama că aveam de-a face cu unul din
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de mustăți peste ochi și cu alta sub nas. Ca unul ce dusese la capăt cea mai sângeroasă ispravă, se ospăta c-o fleică friptă pe cărbuni, frecată cu mujdei, oleacă de brânză de oaie cu mămăligă fierbinte și-o ulcică de vin aspru, tras din damigeană. Din fața lui scofâlcită și plină de creți, privirea strălucitoare, de bețiv, era ațintită la femei. Rămăsese cu gura căscată, iar în vârful nasului îi juca, ascuns sub piele, un ou ca de porumbel. Aducând
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se șade fudul. - Ba am zis-o eu mai bine, sare fina Gâscă care, la toate nunțile din sat, e bucătăreasă și scornește zicături. - Așa, fină, o îndeamnă gazda înveselită, zi, s-audă toată lumea. - Pui... se pregăti Gâsca trăgând din ulcică o dușcă. După ce făcu efect, chiui ascuțit : „La noi, între domnișoare, Este-o fudulie mare. Dau fața cu vaselină Să se facă pielea fină. Să nu credeți că- i minciună, Am să spun adevărat Și cu care cremă-au dat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
târzii. Au și ei ceva luxos, Zic că este de folos : Pantofi cu vârf ascuțit Parcă-s muche de cuțit, Frizură la periuță, Parcă-i ceafa la maimuță. La anul și la mulți ani !” ură cumătrul și goli cu chef ulcica. - Stați, să zic și eu, se întărâtă o vecină : „Vine gâsca-n mini jup Cu pantofi cu botul lung Și călcâi făcut la strung. Fustă are, ce să zic, Cât o palmă, mai nimic, Pliscu-l ține-n sus, în vânt
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Cu comănacul pe ceafă și mânecile suflecate, deșirat și cu barba tihăraie peste ilic, părintele iconom te-ar fi înfricoșat și-n miezul zilei de ți-ar fi ieșit la o răspântie pustie. Povestea cu har, mai ales când apărea ulcica cu vinars. Nu c- ar fi pus ceva în gură (cuviosul păstra cu cinste pravila), dar îndemnul la vorbă îi creștea deopotrivă cu veselia celorlalți. în copilărie părintele fusese cioban. Orânduindu-i turmă, câini și asin, baciul la învățat puțintică
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ursită și-a făcut și baba Ciubotărița, răsări Saveta lui Costache Acea. A făcut baba ce-a făcut ș-a luat un flăcău. Iar Sevastian Ciubotariu, fiind tânăr, mai fugea în sat la muieri ; dar baba îl aducea înapoi cu ulcica. Toată vremea se sfădeau. Sara el ședea la foc în fața vetrei și cânta. Crăpând de ciudă, baba striga : „Te gândești la muieri, spurcăciune !” Și nu zi, nu baba a murit întăi, tot pe Savastian l-a îngropat de tânăr. țin
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Domitia. — Da, întărește Occia. Ai să vezi că și noi, vestalele, suntem bune gospodine. Ne îngrijim ca focul sacru să ardă neîntrerupt, păstrăm curată cămara unde depozităm primele spice de grâu. Îl măcinăm și-l coacem... O preoteasă îi arată ulcica de lut pe care o ține în poală: — Uite, eu sfărâm sare... — O coacem apoi, intră în vorbă cea de lângă ea. Celelalte fete atâta așteaptă. — Prăjim alacul și-l măcinăm... — Îl amestecăm cu sare... Occia le potolește cu un gest
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se răcească. Ea îți ordonă un singur lucru: să-ți potolești setea. Vine însă Gallus și îi îndeamnă să se adape din pahare de aur, de cristal ori de murin. Cum să nu nesocotească niște copii fără minte ca ei ulcica strămoșească din lut de Tibur sau chiar băutul din pumn? Cum s-o asculte, când ea le recomandă cumpătarea, iar el le permite nesăbuința? Însă, de-l întrebi, nici Gallus nu știe ce înseamnă bogăția. Sau dacă preferă să aibă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încoce, Tu ți-ai cam uitat trecutul, Decebale, Decebale, Unde ți-ai îngropat scutul? Printre marile simboluri, Ți-ai ascuns de tot misterul, Sarmisegetuza doarmne, Oglindind în ea tot cerul. Colinele cu văile întinse, Cu tinda veche din bordei, Cu ulcica de pământ, Ți le-au furat pe toate ei. Drumărind prin munții tăi, Doar în fotă și-ntr-o ie, Ți-au luat aurul și sarea, Grânele de pe câmpie. Limba ți-a rămas curată, Printre brazde, printre lacrimi Doina ta
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
acasă; nu știu ce să fac. —Petrache! strigă popa, împroșcând; de bună-samă, Petrache, că vrei să dai de bucluc. Da, da, de bucluc! Da’ ai pus de cel bun? de cel tare? Popa își scărpină gânditor nasul roș; apoi puse mâna pe ulcică, pe când Petrache ieșea grăbit și spăriat pe ușă. Străinul horcăia în întuneric. —Ei, omule! zise popa mai liniștit, după ce sorbi un gât; ce ai? Hm! n-aude. Mare comedie! te pomenești că moare! Apoi se scărpină la nas. Al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te pomenești că moare! Apoi se scărpină la nas. Al lui trebuie să fie calul de afară... Bun cal!... Părintele se așeză pe un scaun șchiop, își puse cârja între picioare și prinse a gusta cu tact, pe gânduri, din ulcică. Gusta, plescăia din limbă, tușea încet, își trecea mânile prin barba rară, căruntă, și scărpina, cu un deget, ardeiul de deasupra mustăților. Deodată în cadrul ușii răsări un om. Zise intrând: —Bună sara! sărut dreapta, părinte... —Tu ești, Neculai? întrebă popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Să vedem, poate să-și vie în fire. — De bună-samă! mormăi popa; dar Petrache nu-i acasă. —Nu-i acasă Petrache, dar cum să lăsăm așa omul? Doar e suflet de creștin și el. De bună-samă! mormăi popa, gustând din ulcică. Gospodarii ridicară încet, pe brațe, pe necunoscut și-l purtară în odaia de alături; îl așezară pe un pat; aprinseră o lampă. Lumina împrăștiată descoperi obrazul pământiu și dureros al călătorului. Ochii plini de o durere nemărginită ardeau sub tufa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mult nerasă. Mustața creață, rotunjită la capete, nu-i acoperea gura. Buzele-i erau uscate și arse; din când în când le întredeschidea și le umezea cu vârful limbii. — Mi-i sete, grăi el trudit, fă-ți pomană c-o ulcică de apă... Cum nu? pacat mi-a fi dacă nu ți-oi da, răspunse moșneagul. Hai la bordei... Fața bătrânului se făcu prietinoasă. Pe mine mă chiamă Nastase Tentea, vorbi el râzând, pe când mergeau spre bordei. Eu îs humelnic aicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
moș Nastase și se ridică în picioare. Iaca, vine și fata cu apa. Fata grăbea, lepăind cu picioarele-i desculțe, sufla pripit și ochii mari îi luceau pe fața brună. Coborî cele două trepte ale bordeiului, căută pe prichiciul hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O bău și pe a doua, apoi își șterse buzele și mustățile cu mânica cămășii. Înapoie vasul de lut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sufla pripit și ochii mari îi luceau pe fața brună. Coborî cele două trepte ale bordeiului, căută pe prichiciul hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O bău și pe a doua, apoi își șterse buzele și mustățile cu mânica cămășii. Înapoie vasul de lut și zise, înviorat, fetei: —Bună apă! Dumnezeu să-ți deie sănătate... și să-ți fie toate după inimă... — Așa... hm! ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-are să se mai întoarcă. Îi părea rău; flăcăul sămăna a fi om blajin, după ochi și după grai; ar fi fost bucuroasă să-l vadă întorcându-se și așezându-se pe laiță, privind-o și cerându-i iar o ulcică de apă rece. Soarele scăpăta spre dealurile de la apus, între pături subțirele de nouri. Vântul de secetă tot sufla în întinderi. Cât cuprindeau ochii, se vedeau numai arături, miriști, păpușoiști; în valea de aproape lucea un iaz; pe-o culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el repede; tocmai de la Moara-de-Vânt... Știi cum umblă cuconu Nastratin după caii lui? lucru mare! Râdea cu poftă, și-i scăpărau ochii în cap... Se uită în juru-i; văzu ulciorul. —Aveți rachiu? întrebă el tare. Atunci treceți și la mine ulcica... După ce bău, se uită în juru-i și văzu pe Niță Lepădatu. — Da’ aista cine-i? întrebă el scurt, ridicând capul. Mărul lui Adam i se mișca în sus și în jos când vorbea. Om nou, la vite... zise zâmbind moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fost eu tânăr tot nu m-am întors... Da’ macar să mor m-aș duce acolo... Așa multă vreme Niță Lepădatu și-a ascultat tovarășii vorbind în jurul focului, și din când în când îi venea rândul să ieie în mână ulcica cu băutură de flacără. Și cu cât bea, cu atât o moleșeală mai mare îl cucerea, ș-o înduioșare mai adâncă îl pătrundea. Iar de la o vreme glasurile parcă se depărtară și slăbiră - de s-auzeau tot așa de ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
auzi tu, Marghioliță!... ia vezi de-o leacă de apă rece... Și ai pesemne și niște zahar... Iaca, iar a venit omul cel însetat. Lepădatu zâmbi, când fata se repezi din bordei sprintenă, cu cofa de apă în stânga și cu ulcica de lut în dreapta. —Ei, zise el, acu nu-s nici așa de trudit, nici așa de însetat ca atuncea... Ce mai faci? adăogi el privind drept pe fată. — Ce să fac și eu, bădică? răspunse Marghiolița. Singurică, cu treaba... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]