1,131 matches
-
zări, în ce limanuri, Din vise, mâine, m-oi trezi? Voi bate pe la care hanuri Să cer un adăpost de-o zi? În șipot oare ce licoare Mi-ar stinge setea ce mă arde? Ce moaște-mi vor șopti-n ulcioare Triste soarte și bastarde? Dar lasă-mi brațul înspre tine, Din boltă să aleg o stea. Țărâna, strâns, mai tare ține, În chingi, necutezanța mea. La harpă astăzi cântă îngeri. Pe lespezi stau îngenuncheat. Din răni tăiate de înfrângeri, În
DUREA, DE NU S-AR FI NĂSCUT...! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365565_a_366894]
-
orbește. Aș dori să fug din tăcerile sparte de ploi și la masa mea cu scrumiera de jad să-mi extrag miezul din cuvintele spuse atunci și buimăcit în iubire să-i văd imaginea cum se scaldă în apele somnului. Ulciorul rămas plin de speranțe și gol de împliniri e și el singur, un cavaler de noapte unde absența și îndepărtarea par ireale. Voi smulge frustrările și în tristețea mov fântânile o să-mi susure vechi melodii de dragoste pe care în
PĂDUREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365031_a_366360]
-
o depărtare de o milă, într-o mică peșteră. Și mi-a arătat și locul înspre miaza-zi. Străbătând acest pustiu, a continuat ea, am însetat din rpicina arșiței, așa că te rog fii bun și dă-mi puțină apă. Am adus ulciorul și i l-am dat. A luat ulciorul a băut și mi-am luat rămas bun de la ea. Dar după ce a plecat a început diavolul să mă chinuie și să mă ispitească cu tot felul de gânduri. Fiind biruit și
LIVADA DUHOVNICEASCA (7) de ION UNTARU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365060_a_366389]
-
peșteră. Și mi-a arătat și locul înspre miaza-zi. Străbătând acest pustiu, a continuat ea, am însetat din rpicina arșiței, așa că te rog fii bun și dă-mi puțină apă. Am adus ulciorul și i l-am dat. A luat ulciorul a băut și mi-am luat rămas bun de la ea. Dar după ce a plecat a început diavolul să mă chinuie și să mă ispitească cu tot felul de gânduri. Fiind biruit și nemaiputând suporta focul, mi-am luat toiagul și
LIVADA DUHOVNICEASCA (7) de ION UNTARU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365060_a_366389]
-
organiza împreună cu știință și talent întreaga noastră planetă Pământ pentru a face din aceasta cel mai frumos Sat Planetar admirat și iubit de toți prietenii de pretutindeni. „Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor? Dacă mă sfarm? (îți sunt ulcior) Dacă mă stric (și băutură-ți sunt) Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt, cu mine rostul tău dispare.” se întreba retoric exact în urmă cu 100 de ani, într-una din elegiile duineze, poetul austric Rainer Maria Rilke. După
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
Pentru el, săpunul de „taoletă” era un moft, ca și mâncatul din farfurii de „porțolan” și cu tacâmuri din inox. El folosea numai străchini de pământ și linguri de lemn; gătea în oale de pământ, nu bea apă decât din ulcior, când n-avea săpun de casă, se spăla cu cenușă ... Mama moașa era fata lui, născută de bunica Floarea, pe care eu n-am mai apucat-o, între tata Laie și nea Ilă, frații mai mari ai tatălui meu, pe
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
viața însăși. Grădina cu iarba ce se înfioară sub pasul ușor al copilui, gâzele ce se agită sub botul neastâmpărat al lui Burcuș, zarea ce răspunde în ecoul cucurigului, alunul ce se dăruiește generos copilului, izvorul ce-l așteaptă cu ulciorul, cărarea care-l duce pieptiș spre pădure etc. Toate aceste spații sunt puncte ale escapadelor care oferă spiritului, deschis spre mirare, adevărate momente de încântare. Odată cu maturizarea, eroul reintră în alte spații ale existenței și mai ales în descopreirea și
MIRCEA GORDAN – FĂRĂ VOIA MEA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366107_a_367436]
-
face o singură dată te poate păcăli, unul, pe care îl întâlnești de mai multe ori sau trăiești cu el sub același acoperiș este imposibil să nu-i descoperi latura ascunsă, să nu-i cunoști fățărnicia, pentru că, nu-i așa, „ulciorul nu merge de multe ori la apă”. Confruntându-se cu realitatea vremurilor, privind cu ochi lucizi viața și datorită lecturilor din cărțile de istorie sau filozofie, căutând termeni de referință în timp și spațiu, mulți scriitori au adus la lumină
FĂŢĂRNICIA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366133_a_367462]
-
ale imaginației limitate de sfârșirea, undeva printre stele, a cugetării lumești... Înlănțuite în zale ale neputinței firii, date a exista într-o permanentă încătușare a ființei în propriul trup biruit fiind, mereu, de către propriile înfrângeri, simțiri ce curg prelung, din ulciorul înclinat al infinitului călătorind prin spațiul multidimensional, în mărginirea acestuia în sinele stăpânitor individual al efemerului prezent, se zbat neîncetat a învinge absurdul neacceptării ce își face loc sfidând absolutul, a cărui supremație e inegalabilă, invincibilă în fața a tot ce
URCÂND PE TREPTE ÎNALTE ALE EXISTENŢEI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366258_a_367587]
-
vorbea cu ea. - Mioriță, draga mea, tu știi ce iubesc eu mai mult pe lume, pe voi, oițele și pe Ana, mândra mea cea frumoasă, cum altă fată nu mai este în tot satul. Aseară, când a venit Ana cu ulciorul de apă proaspătă și ceva merinde, am pus la cale să facem nuntă mare la toamnă, după ce culegem via. Miorița s-a uitat în ochii lui și a răspuns cu un „meeee” adică se bucura, fiindcă și ea o îndrăgise
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
a intors, a văzut că lupul o înhățase de ceafă pe Miorița lui dragă și fugea cu ea spre pădure. S-a aplecat să ia de jos ceva cu care să azvârle spre lup, dar lângă el era numai un ulcior cu lapte, pregătit să-l dea Anei. A azvârlit după lup cu ulciorul cu lapte care s-a lovit de un copac și s-a spart, iar laptele și coiburile au căzut pe capul lupului lovindu-l și luându-i
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
dragă și fugea cu ea spre pădure. S-a aplecat să ia de jos ceva cu care să azvârle spre lup, dar lângă el era numai un ulcior cu lapte, pregătit să-l dea Anei. A azvârlit după lup cu ulciorul cu lapte care s-a lovit de un copac și s-a spart, iar laptele și coiburile au căzut pe capul lupului lovindu-l și luându-i vederea. Lupul a scăpat Miorița din gură și a rupt-o la goană
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
acest elegant album jubiliar! O lume adevărată, vie, expresivă, o lume care îți vorbește și-ți arată cât de bine și de important este să trăiești și să vezi, mai ales, partea plină a paharului... Ți-am îndrăgit, doamnă, copacii, ulcioarele, cerul, camerele, ferestrele, casele bătrâne, obosite, dar și bătrânii cu a lor decrepitudine, truncihurile și frunzele și crengile, carele trase de cai, oamenii surprinși în clipa lor de trăire, ți-am iubit nostalgia, doamnă, și surâsul culorilor, forța de a
TABLOURI PE UN GRUND DE SUFLET NOBIL de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352014_a_353343]
-
o coridă continuă sub o bolgie imaginară unde metaforele vetuste se îneacă în sângele înserării pe țâțe de vioară. în curând vom vorbi cu toamna care vine cu grădinile întristate și cu trandafirii ofiliți, îndemnându-ne să bem cucută din ulcioare păgâne; luminate de lună, vor veni femeile din absurd să ne înflorească ochii plini de migrene... marți, 19 august 2014 noi, poeții noi, spărgătorii de vise, de mituri și de sentimente, trafincanții de cuvinte, iubitorii de speranțe, am stat la
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
întorc de sub unde surâsul! Pietrele acestea-s anii culturii noastre sătești în care s-au strâns, ferite de stihiile orașului, cântecele maestrului Benone Sinulescu, într-o viață de om, într-o viață de artist, ca apa rece și curată în ulciorul de lut, mai scump decât pocalul de aur, pentru că-i din bogăția naturii. Subtilul lord cu joben, Aculin Tănase, a reînviat boema de cândva de la Capșa, cu epigrame cum ar fi aceasta care creionează fin o doctoriță sexi: "Văd că
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
e gând frântura de gând, cum nu e viață firimitura de viață...! Muzica folclorică românească e vie, completă și învăluită de splendoare, numai purtând în ea cântecele lui Benone Sinulescu! Cântecul ancestral vine din labirinturi prin care curg izvoare în ulcioare mai sfinte decât odoarele monahale. Îl cântă mulți, dar puțini îl sfințesc! Miresmele florilor de crâng și clinchetul clopoțeilor primei primăveri a mirilor întrec în miracol luminile vitraliilor fastuoase. Tot așa și muzica folclorică românească e deasupra oricărei muzici, e
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
de o dispoziție lingvistică aparte, dovedește acea „perseverență în evoluția poetică, dublată de efortul concentrării semantice, totul exprimat prin acea viziune insolită a potențării metaforice: „Am ostenit mereu să îți spun:/ Cuminecă-te când intri în mare!/ Încă e plin ulciorul cu vin, din cel bun,/ dăruit de stăpân./ Altfel,/ odaia se năruie-n pulberi solare.//...// A sare miroase petala de măr,/ până și-agrafa de aur/ din negrul meu păr/ respiră, în noapte,/ catrene.//...// Mânzul cel alb nechează a drum
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
Poem de Al.Florin ȚENE Imn către mine Căci nu mă cunosc îndeaproape îndelumina, răcoros, povestind din hrisoave râul și cerbul, aerul torturat până când ia forma nopții formă ulciorului formă porții formă piciorului de lut invadat că de lavă. Căci numai astfel lângă umăr. Lângă fântână cu izvoare fără număr lângă lanul de grâu, lângă bătaia soarelui, a verii, lângă holda până la brâu, a iernii am descoperit trupul și
IMN CĂTRE MINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351396_a_352725]
-
Ei, hei, eu sunt mic copil pe lângă ea... - Și mai tacă-ți clanța, zău așa...Aia nu, aia nu...Ei, de la o vârstă trebuie să rămână omu’ cu ceva... - O fi, că prea spui... - Să nu vă iasă pe nas... Ulciorul nu merge de multe ori la apă... - Asta așa e...Dar o veni vremea să ne lăsăm și de păcătoasele- astea!-zise Rodica, aprinzându-și una. - Și cu ce vă mai lăudați în afară de hârtii?- o întrebă Elena. - Dac-ai știi
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
bură de ploaie. Câmpul era uscat, recolta compromisă, iar bieții oameni făceau stoguri (frunzare) din crengi de stejar, gorun, gârniță, ceran... ca să le dea la vite, iarna. Noi mergeam kilometri întregi, colindam din vâlcea în vâlcea ca să aducem apă în ulcioare. Ne coboram în ciuturi pe lumânarea care ținea găleata, și cu o cănuță de pământ așteptam la firicelul de apă să luăm argintul dătător de viață. C U M P Ă N A (scriitorului Petre Crăciun) Cumpăna se-nclină, când
CUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346608_a_347937]
-
fost de veacuri sărmani Și le-au înflorit mâinile pe sapă; În silozuri strâns-au pâinea cea bună, Din cișmele au sorbit, zilnic, apă. Copiii și i-au luat cu ei la câmp, I-au învățat să bea apă din ulcior, Iar când vremea-i bună, s-au gândit S-asculte seara, graurii, cum cobor. Și se-aprind pădurile toate în mine, Ca niște ruguri înalte în depărtări, De-atâta lumină, eu nu mai văd nimic, Secera lunii se tot ascute
RECENZIE LA ROMANUL RĂDĂCINI (PURANI DE VIDELE, LOCUL MAGIC AL COPILĂRIEI MELE) DE FLOAREA CĂRBUNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351223_a_352552]
-
curg boabele dulci de mărgăritar mai vino iubito un pic lângă mine să-ți spun că levantul s-a stins și lacrima ta se strecoară-ntr-o pleoapă minte-mă frumos denadins spală-ne doamne dragostea noastră cu apă din ulciorul celui învins mai vino iubito s-asculți o romanță din vechile noastre agape ce-s desenate pe-un bol de faianță legănat de venețienele ape mai vino iubito la margini de timp să ne culcăm în crivat de cleștar acum
ETERNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345604_a_346933]
-
apropia de țelul meu! Oare câți oameni fac aceeași greșeală?" se mai întrebă el. „Peste tot văd oameni care se plâng de lipsa de șansă în loc să pună mâna și să facă ceva..." În următoarele luni începu să modeleze oale și ulcioare zi de zi, pe care le vindea în satele apropiate, și rezultatele nu întârziară să apară. Deja câștiga bine, iar o mare parte din bani îi punea deoparte pentru a-și permite să se mute în Cetate. Cu toate astea
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
mirosul florilor sălbatice. Apoi făcu ceva ce nu făcuse de foarte mult timp: plecă direct spre târg, fără să modeleze nici o oală. De obicei începea ziua muncind din greu, apoi fugea repede după-amiază să-și vândă creațiile. Luă doar câteva ulcioare făcute de el mai demult. Erau cele mai frumoase, le păstra în locuința lui pentru a-i încânta ochii. Dimineața, lumea din târg era diferită. Erau alți mușterii, călători veniți din alte părți. Printre ei, olarul remarcă un personaj aparte
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
părți. Printre ei, olarul remarcă un personaj aparte, îmbrăcat în haine scumpe. Avea trăsături nobile și din mersul lui se vedea că era un om puternic și hotărât. Omul se opri chiar în fața olarului și începu să studieze cu atenție ulcioarele lucrate cu migală. „Nu am mai văzut nicăieri asemenea îndemânare", spuse el. „Ce ai zice să lucrezi ceramică pentru Curtea Regală? Ai fi plătit de cinci ori mai mult față de cât câștigă un olar de rând" Olarul nostru nu-și
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]