985 matches
-
încetează să urmărească obiective comune, concentrându-se, în schimb, asupra intereselor proprii. Din aceste motive, încrederea puterilor occidentale în Polonia s-a diminuat constant până spre sfârșitul celui de al doilea deceniu interbelic, chiar dacă nu a dispărut cu totul 19. Ultimatumul dat Lituaniei de către Polonia în martie 1938, în vederea restabilirii forțate a relațiilor diplomatice, care a coincis, întâmplător sau nu, cu Anschluss-ul20, nu a făcut decât să amplifice suspiciunile occidentale față de „derapajul“ polonez. În 1938 însă, nici Franța și nici Marea Britanie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
diplomatice, care a coincis, întâmplător sau nu, cu Anschluss-ul20, nu a făcut decât să amplifice suspiciunile occidentale față de „derapajul“ polonez. În 1938 însă, nici Franța și nici Marea Britanie nu erau dispuse să renunțe la Polonia, așa încât singura lor reacție față de ultimatumul polonez în cauză s-a rezumat la îndemnuri la moderație și exprimarea speranței că acțiunea politică a Varșoviei nu va duce la amenințări mai grave și nu va servi unor scopuri agresive 21. În 1938 s-a modificat substanțial și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
regiunii Teschen, o zonă industrială din Silezia. Cehoslovacia își baza stăpânirea acestei regiuni pe motive istorice, iar Polonia își susținea pretențiile pe motive etnice, fiind o zonă locuită de o majoritate poloneză de aproximativ 80.000 de locuitori. • The Polish Ultimatum to Lithuania. The Despatch of Lithuanian Minister J. Baltrušaitis in Moscow, translated and annotated by Robert A. Vitas, în „Lituanus“, Lithuanian Quarterly Journal of Arts and Sciences, volume 31, no. 4, Winter 1985, la adresa de internet http://www.lituanus.org
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Sciences, volume 31, no. 4, Winter 1985, la adresa de internet http://www.lituanus.org/1985/85 4:02.htm • Anthony Polonsky, Politics in Independent Poland 1921-1939. The Crisis of Constitutional Government, Oxford at the Clarendon Press, 1972, p. 475. • The Polish Ultimatum to Lithuania... • David Britton Funderburk, op. cit., p. 15-16. europeană, cât și în cazul unui conflict major pe continent 23. Totuși, chiar și în aceste condiții, România a fost nevoită să ducă o politică de echilibru în perioada 1938-1939, gravitând între
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din Maramureșul istoric aflate până atunci sub suveranitate cehoslovacă să intre în componența României. România nu a dat • Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol și Mareșalul Antonescu. Relațiile germanoromâne 1938-1944, București, Humanitas, 1994, p. 57. • Ibidem, p. 52-53. • Vezi The Polish Ultimatum to Lithuania..., nota nr. 6. • René Pinon, Chronique de la Quinzaine, în „Revue des Deux Mondes“, Paris, Tom 47, 1938, Livraison du 1er septembre, p. 234-235. Vezi și ibidem, Livraison du 1er octobre, p. 719 și Tom 48, Livraison du 1er
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în urmă cu doar câteva zile autoritățile de la București primiseră din partea guvernului german cererea de a fi acordat Germaniei monopolul exporturilor românești și de a restrânge producția industrială în interesul Reich-ului, cereri care au părut guvernului român foarte asemănătoare unui ultimatum 40. În aceste noi condiții, guvernul român își exprima convingerea că dacă ar fi fost posibil să se constituie un bloc format din Polonia, România, Grecia, Turcia și Iugoslavia, cu sprijinul Marii Britanii și al Franței, situația ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
87. • Gheorghe Pașcalău, România și Marea Britanie. Relații politico-diplomatice 1933-1939, București, Editura Albatros, 2001, p. 142-143. Trebuie spus că în majoritatea cercetărilor consacrate „Cazului“ sau „Afacerii Tilea“, cum a fost denumit, s-a încetățenit ideea că Tilea a vorbit despre un „ultimatum“ german față de România. Se pare însă că lucrurile nu au stat chiar așa, iar Tilea a vorbit despre o cerere care „semăna cu un ultimatum“. Vezi Documents on British Foreign Policy 1919-1939, Edited by E.L. Woodward, M.A., F.B.A
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Tilea“, cum a fost denumit, s-a încetățenit ideea că Tilea a vorbit despre un „ultimatum“ german față de România. Se pare însă că lucrurile nu au stat chiar așa, iar Tilea a vorbit despre o cerere care „semăna cu un ultimatum“. Vezi Documents on British Foreign Policy 1919-1939, Edited by E.L. Woodward, M.A., F.B.A., and Rohan Butler, M.A., Assisted by Margaret Lambert, Ph.D., Third Series, Volume IV, 1939, London, His Majesty’s Stationary Office, 1951, documentul nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ambasadorii britanici de la Varșovia, Ankara, Atena și Belgrad despre conținutul discuțiilor sale cu Tilea, cerându-le să sondeze care va fi poziția și atitudinea guvernelor polonez, turc, grec și iugoslav față de această situație 46. În ziua următoare însă știrile despre ultimatumul german inundau presa britanică 47, în ciuda dezmințirilor ministrului român al afacerilor externe, Grigore Gafencu. Persistența lor l-a determinat pe Sir Alexander Cadogan, subsecretar de stat permanent la Foreign Office, să-l chestioneze pe Tilea în legătură cu această problemă. Între timp
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a determinat pe Sir Alexander Cadogan, subsecretar de stat permanent la Foreign Office, să-l chestioneze pe Tilea în legătură cu această problemă. Între timp, ministrul român la Londra primise instrucțiuni clare din partea lui Gafencu de a nega în mod categoric „povestea ultimatumului”, însă Tilea și-a exprimat convingerea în veridicitatea informației, susținând că fusese înștiințat de către o sursă privată 48 din România • D.B.F.P., Third Series, Volume IV, 1939, documentul nr. 395, p. 367. • A.J.P. Taylor, op. cit., p. 162-163. • D.B.F.P., Third Series
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fost Adrian Dumitrescu, directorul general al industriașului Malaxa. Vezi Rebecca Haynes, op. cit., p. 88-89. Pentru un alt punct de vedere, vezi Livia Dandara, România în vâltoarea anului 1939, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983, p. 168-170. despre faptul că un ultimatum fusese adresat României cu aproximativ 10 zile înaintea izbucnirii crizei cehoslovace, refuzat însă de către guvernul român. În ciuda dezmințirilor oficiale ale Bucureștilor, faptul că nimic nu părea să-i schimbe opinia lui Tilea l-a convins pe Alexander Cadogan că era
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu au adoptat Încă un guvern mondial, ei cred că aprofundarea democrației poate duce la un nou raport Între oameni - bazat pe respect reciproc, empatie și o recunoaștere a „celuilalt”. Acesta este motivul pentru care liderii europeni preferă negocierea În locul ultimatumurilor, reconcilierea În locul acuzației și cooperarea În locul competiției. Romano Prodi, președintele Comisiei Europene, spune ca țelul Uniunea Europeană este de stabili „o superputere pe continentul european care să fie egalul Statele Unite ale Americii”35. Mulți observatori politici americani sunt Îngrijorați ca acest
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În loc să Îl Întrebați „Ce ai vrea?”, Întrebați-l „De ce vrei așa?”. 3. În loc de a-l Întreba la ce anume are obiecții, Întrebați de ce are acele obiecții. 4. În loc să-l Întrebați „De ce te opui?”, Întrebați „ Ce anume te-ar mulțumi?”. Folosiți ultimatumul ca pe o ultimă șansă. IX. Bucurați-vă de succesul lor. Nu ratați ocaziile de a recunoaște Îmbunătățirile din activitățile lor. De ce Încălcăm această poruncă? Credem că noul comportament ni se cuvine. Nu Înțelegem puterea laudei. Atenuăm sau negăm lauda
COMPORTAMENTE DIFICILE, ATITUDINI NEPOTRIVITE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena ANDONE, Emanuel ANDONE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2187]
-
manifesta la orice vârstă. El este automat, necontrolat și necontrolabil, violent, caricatural și prezintă un mare grad de periculozitate. P. Bovet distinge cinci faze succesive în ceea ce privește modul de desfășurare a comportamentului bazat pe instinctul combativ: a) provocarea verbală, ironii, înjurături, ultimatum; b) apariția primelor manifestări în cursul cărora cei doi adversari sunt încă separați, dar își aruncă obiecte unul altuia sau lovituri cu pumnii; c) faza de luptă corp la corp propriu-zisă, când combatanții urmăresc să se doboare unul pe altul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
regele „său”) ori distribuind amabilități confraților, nu fără să încerce a le sesiza tematica și stilul. La alt nivel este placheta Ne fac dojană grea străbunii, în care durerea sinceră și deosebit de intensă provocată de Dictatul de la Viena și de ultimatumul sovietic se împletește cu revolta împotriva celor care le-au acceptat, a lipsei de eroism și de spirit de sacrificiu. La extrema opusă se plasează Carte cu eroi și Spre zăpezi. Autorul e și aici sincer, pe alocuri surprinde tragismul
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
alarmeze spiritul. Ipoteza este însă acceptabilă pentru că se bizuie pe un minim de adevăr luat chiar din datele mitului. Eseistul pune patimă și iscusință în astfel de lecturi subiective, mereu în acel stil războinic - un stil al deciziei și al ultimatumului -, eliminând spațiile de respirație calmă, de răsfăț și ironie. Dacă trebuie să fie găsit un model românesc pentru aceste reflecții în care obiectele sunt privite totdeauna dinspre partea universalului, încărcate de sensurile unei grandori tragice, poate fi citat Vasile Pârvan
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
de proiecte temerare. Cine a furat o minge? (2002) e un roman despre copii. Sub titlul impropriu Dincolo de Lisabona (1992), proiectat să fie editat înainte de 1989, se evocă cifrat încercarea disperată de-a trece Prutul a românilor basarabeni care, după ultimatumul sovietic din iulie 1940, nu voiau cu nici un chip să rămână în provincia răpită. În 1996 romanul avea să apară într-o nouă versiune, intitulată Ultimul tren spre România. Intrat în țara ciuntită după mutarea graniței de pe Nistru pe Prut
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
cei apropiați lor, nu acceptă ca autoritățile să lase să fie uciși pentru a apăra principii și interese oricât ar fi ele de importante și de bine justificate. Nici chiar gândul că cei care iau decizia de a nu ceda ultimatumului teroriștilor și cei care o aprobă ar fi de acord cu asemenea decizie atunci când ar fi vorba de propria lor viață (ceea ce, desigur, este problematic) nu-i va putea consola și îndemna la resemnare. Salvarea propriei lor vieți le apare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
simpla găsire a lui Les Valentine. Acesta, un jucător înrăit, scrisese o poliță în valoare de o sută de mii de dolari, iar apoi dispăruse. Lipshultz e disperat pentru că lipsa banilor fusese observată de patronul clubului, care-i dăduse un ultimatum pentru a acoperi pierderea. Cazul pare simplu, chiar banal, dar ițele se încurcă: Les Valentine se dovedește a fi chiar ginerele milionarului Blackstone, iar soția acestuia, Muffy, este o veche prietenă a Lindei Loring-Marlowe. Cercul devine de-a dreptul vicios
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Budapesta În 1949 -, Richard Holbrook s-a retras În biroul acestuia, după care a apărut și a zis: „Cred că nu mai există nici o șansă pentru pace. Tocmai am primit un telefon de la Milošević, care mi-a spus că respinge ultimatumul care i-a fost dat”. Am izbucnit În râs, deși nu era nimic comic În momentul respectiv, Întrebându-l pe domnul Holbrook: „A, deci Milošević are numărul dumneavoastră de mobil?!”. Pe undeva, deci, am fost cu toții martorii unui eveniment istoric
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
VII-lea s-au deteriorat și mai mult. împăratul Franței a fost excomunicat. Dar răspunsul acestuia nu a zăbovit prea mult. A fost anexat statul papal. în iunie, ziua a șasea, însuși papa a fost întemnițat la Savona. El refuzase ultimatumul împăratului: „Sau pontiful acceptă să adere la o alianță ofensivă și defensivă împotriva inamicilor Franței, sau va urma ruptura”. De unde se vede că impulsivul împărat nu avea nici o considerație față de slujitorul lui Dumnezeu, atâta timp cât acesta nu se supunea ordinelor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
care n-o mai văzuse niciodată. Nu mai era chipul lui Lefty, nu mai era al fratelui sau chipul soțului ei. Era un chip nou, al unui străin alături de care trăia. Și acest chip nou și Înspăimântător Îi dădu un ultimatum. ― Mâine dimineață, se stropși Lefty, o să te angajezi. A doua zi, când Lina veni la masă, Desdemona o rugă să-i citească ziarul. ― Cum să lucrez? Nici măcar nu știu engleza. Știi puțin. ― Ar fi trebuit să mergem În Grecia. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lucruri vii și roditoare, silindu-se să regăsească și să se reintegreze în străvechea comunitate portugheză. Scurta domnie a lui Don Pedro V a fost plină de nenorociri; holera și febra galbenă au secerat zeci de mii de vieți; un ultimatum al lui Napoleon III, precedat de două vase de război franceze la gura Tagelui, umilește încă odată demnitatea Portugaliei; masoneria și jacobinismul dezlănțuiesc, aproape, un război civil în jurul grupului de călugărițe, Surorile de Caritate, pe care Guvernul e silit, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
scriitori și devine instrument de putere în mâna câtorva tribuni și avocați. Marea lui forță era o enormă capacitate de opoziție, care fascina mulțimile. Partidul nu pierdea nici un prilej ca să zdruncine monarhia constituțională. Și cel mai norocos prilej a fost ultimatumul pe care Anglia l-a adresat Portugaliei în 1890, în legătură cu coloniile din Africa. III. LUPTA DINTRE PARTIDE Posesiunile africane alcătuiau, după pierderea Braziliei, aproape totalitatea imperiului colonial portughez. Dar nu încape îndoială că în cursul veacului XIX imperiul acesta colonial
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care până atunci fuseseră portugheze (Masiona, în 1888; Rhodesia în 1889). Și pentru a da o lovitură decisivă speranțelor de a uni vreodată Angola de Mozambic, se folosește de un incident al expediției Serpa Pinto ca să pună Portugalia în fața unui ultimatum umilitor, la 11 ianuarie 1890, cerând imediata retragere a forțelor portugheze din coloniile Chire, Mashona și Makokolo. Ultimatumul, pe care guvernul de la Lisabona n-a îndrăznit să-l înfrunte, pentru a nu juca însăși existența imperiului colonial, a făcut o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]