27,233 matches
-
mare de copil de săpun unsuros și cărunt" (p. 78). Tușele caricaturale se amplifică repulsiv: "E naiv de serios, gura arcuită ca de prunc e proiectată de la comisura buzelor spre bărbie, în jos, prin două fire de salivă, gulerul și umerii hainei sunt cu ochiuri de pete de grăsime și mătreață" (p. 78). Răzbunarea se hrănește dintr-o furie neagră, în febra căreia pamfletarul repetă la nesfârșit adjective menite să îngroașe ridicolul adversarului: "voluminos, dolofan, cărunt, naiv, sedentar, umflat" etc. Analizând
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
consemnate în prima clipă a deșteptării. Se dă vina pe numărul crescând de pastile ingerate de cel care, pe variatele metehne ale senectuții, pe starea de inconfort moral a românului la începutul celui de al treilea mileniu, își trage peste umeri o plapumă subțiată. La ore tot mai înaintate. S-ar mai spune că degradării în serie a visurilor - cele cu ochii deschiși - fatal este să-i corespundă alterarea viselor din somn - iar dacă visuri nu mai îndrăznești să-ți faci
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
rari" / "mari și deși" / "mici și deși", bătrîna care alunecă pe gheață și e ajutată să se ridice etc. În anii mai mari intervenea și literatura clasică, cu inevitabilele ei transgresiuni intimiste sau bisericești: Alecsandri (cu zăpada "pe ai țării umeri dalbi"), Coșbuc (cu căciula "lungă cît o zi de post"). În chestiunile de presiune politică, dicționarele noastre s-au descurcat uneori binișor, încercînd să nu ideologizeze la maximum. Definiția cuvîntului Crăciun, de exemplu, e surprinzător de neutră în 1958, în
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
de originalitate e o altă prostie. Textul original e cel originar, care de altfel n-a fost niciodată scris, iar noi nu facem decît să copiem. - Cum arată cititorul lui Raymond Federman? - Cititorul perfect, cel care stă tot timpul pe umărul scriitorului cînd lucrează și căruia îi spune mereu: "A, nu, nu e bine deloc!" sau "Da, asta e, excelent!". - Un fel de înger? - Da, poate un înger. Am norocul de a avea o prietenă care citește absolut tot ce scriu
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
de libertatea interioară, de dreptul firesc de a-ți spune părerea, de a te confrunta polemic. De a gîndi altfel, suplu, rafinat. "Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră!" a funcționat mai abitir ca oricînd în ultimii patru ani. Umăr la umăr, tovarășii și-au reconstruit o lume cu mult mai frumoasă decît au visat și decît au avut parte înainte. În '89 s-au ascuns, au dispărut precum cîrtițele. Dar nu pentru mult timp. În Decembrie 1989 a curs
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
interioară, de dreptul firesc de a-ți spune părerea, de a te confrunta polemic. De a gîndi altfel, suplu, rafinat. "Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră!" a funcționat mai abitir ca oricînd în ultimii patru ani. Umăr la umăr, tovarășii și-au reconstruit o lume cu mult mai frumoasă decît au visat și decît au avut parte înainte. În '89 s-au ascuns, au dispărut precum cîrtițele. Dar nu pentru mult timp. În Decembrie 1989 a curs sînge Am
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
dorea. - Nimic, răspunse liniștit, scuturîndu-și pipa de tocul pantofului și făcînd cale-ntoarsă. Așa, ca să vadă și el! Oare locotenentul Lewis ar fi înțeles asta? Și acum mergea din nou pe stradă, se oprea în fața unui bar, ezita, apoi dădea din umeri. De ce nu? Nu i-ar fi prins rău, în acele momente, iar el nu plîngea ca Ronald Dexter. Singur, la un colț de bar, goli două pahare de alcool, unul după altul, plăti și ieși așa cum intrase. Joseph și Jessie
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
pe Griboedov, alături de puzderie de conți și contese, baroni și baronese, ambasadori din Răsărit sau din Apus, vizitatori din diverse epoci ale muzeului, inclusiv contemporani, ba îl recunoști chiar și pe actualul director, împovărat de imensa responsabilitate ce-i apasă umerii. E un fel de vârtej postmodern al tuturor vârstelor muzeului-reședință imperială, alimentat de două fluvii distincte: cel al actanților propriu-ziși și cel al publicului mai mult sau mai puțin avizat. Dintre aceștia se distinge unul doct, ce întruchipează Europa cu
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
implicat în "aventura" scrierilor ultime, chiar "dacă artisticește destule pagini nu conving, iar uneori intrigă și (...) nemulțumesc", căci vulnerabilitatea unui "dispensator de energii mitice" ar fi aptă a deveni ea însăși faimoasă precum călcîiul lui Ahile sau locul fatal de pe umărul lui Siegfried. După asemenea inflexiuni mitologice, care sună "frumos", însă oarecum convențional (ironic?) sub condeiul lui Cornel Regman, se pot derula din nou reproșurile sale îndeajuns de acide. Unul dintre ele (e în discuție Delirul) privește calificarea neverosimil pozitivă a
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
cîinii vagabonzi, și în acest scop umblau prin piață înarmați cu bice și lațuri. Masacrul avea loc chiar sub privirile trecătorilor. Apa era puțină și poluată. În fiecare sîmbătă, un crainic se plimba pe străzi cu o mătură mare pe umăr și striga: La baie! La baie! La baia municipală! Îngropat adînc în acest oraș uitat, în acest "oraș surd", cum spun rușii, micul Anton savura un amestec de dezgust și tandrețe, de revoltă și supunere în fața fatalității. Cunoștea atît de
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
telefon, dar e filmat într-o oglindă în care se reflectă doar corpul, nu fața - ceea ce e perfect adecvat jocului minimalist al actorilor. De altfel, există numeroase cadre în care de-abia deslușești expresia facială a protagoniștilor (sunt filmați de peste umăr), tocmai pentru a păstra un aer de mister și incomprehensibilitate, alimentat și de anumite trucuri de montaj. Filmul e lipsit de coeziune, pare încă neterminat (ca și la prima difuzare la Cannes), are suișuri și coborâșuri emoționale, dar nici un punct
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
ele comunică:" ŤDe-atîtea nopți aud plouîndť/ cresc nuferi din cuvînt, din gînd/ și ochiul mi se prăbușește/ în inima cu solzi de pește/ sunt singur cuc/ și-aștept năuc/ spre ce pustiuri s-o apuc?/ De-atîtea nopți îmi cresc pe umeri/ Aripi că nu poți să le numeri/ Și-mi cresc din pleoapele cu sare/ Sute de poduri plutitoare/. Lovi-m-aș drept de norii goi/ Rămași cu semne de război/ Și-ntoarce-m-aș din nou în gînd/ s-aud materia plîngînd/ să
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
că nu sînt germanist, dar mi s-a replicat că se dorește, în fine, un punct de vedere mai original. Cînd am aflat însă că acel discurs oficial trebuia să dureze în germană 45 de minute, am simțit că pe umeri îmi cad greutăți de plumb. Iar acum, tot cei de la Weimar, m-au invitat să țin un discurs similar în aprilie 2005 la comemorarea a 200 de ani de la moartea lui Schiller! Așa că vedeți că nemții ăștia nu încetează să
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
cum să dau înapoi; va distruge ce-i al meu, acel ceva dădăcit și îngrijit de toată viața mea, care-i mai mult decît eul. Ne-a oprit un milițian. În întuneric, am simțit că m-a înșfăcat cineva de umăr și, dintr-o smucitură, m-a răsucit cu fața. Imediat am încetat să mă clatin, mi-am îndreptat trupul, nedorind să mă pomenesc la miliție. Nu mai eram beat tare și mă clătinam doar așa, din flască obișnuință nocturnă (și
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
și măturoiul unei cozi negre, stufoase și mirosind a smoală clocotindă. Așa a fost și la "europenele" din Portugalia... Deoarece, încă de pe la "sferturi", echipa selecționerului Lucifer, sosită devreme și cu tot staful în cantonament, începuse să acționeze cu "bătăi pe umăr" și cu păroase obstrucționări pe la țurloaiele celor plăcuți Domnului. Și, de parcă nu ar fi fost de-ajuns: pe la "semifinale", de undeva, din labirinturile "vieții de după moarte", se auzeau în noapte, în toată macabritatea lor, castaniete lovite furios de un matador
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
sau, mai exact spus, plastica ușor exaltată a ochilor. Însă și acest element rezumă întreaga viață interioară la o stare de uimire blîndă, care nu tulbură și nici nu distorsionează. în partea inferioară a imaginii, în regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. În colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. În colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis cu o culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a notat anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un element de compoziție și contrapunctează, prin pasajul
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
stil naturalist, mediu ce-o va absorbi. în Fata morgana (1937), ne întîmpină un poet "cu capul în nori", Fișer al Sorcovei, care se convertește la lupta de clasă, atunci cînd un tovarăș "îi întinde o mînă frățească... pusă pe umărul lui, ca o seceră, ca un ciocan". împărțită între delir și confruntarea cu aspra realitate, conștiința sa se clarifică în sensul angajării revoluționare, ce comportă contacte conspirative în nocturnă, difuzări de manifeste clandestine, interogatorii la comisariatul de poliție, în speranța
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
mă precedase, părăsind sala unde tocmai își ținuse lecția de latină, îndreptându-se cu catalogul sub braț spre cancelarie. Așa că l-am văzut numai de la spate și ceea ce m-a izbit a fost părul alb, statura masivă, trupul lat din umeri, mișcându-se lent și apăsat, purtat de niște picioare la fel de voinice, într-un pas cadențat, ușor târșâit sub greutatea corpului, fără să pot spune că era un mers legănat, ci doar condiționat ritmic de deplasarea continuă a făpturii sale ce
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
care o trăiește fără voia lui și fără să o știe, personajul: "Alături de ea, în lumină, fratele meu se agita inutil vrînd s-o ajute. Pentru a ajunge la înălțimea ei se cocîrjase și mai mult, își ascunsese capul între umeri. Aș fi dat atunci orice ca Mircea să nu mai poarte paltonul șifonat din stofă gri, cu reiuri demodate, poate elegant în urmă cu cinci-șase ani, dar acum ridicol. Aș fi dat orice ca să apară în fața Adrianei într-o scurtă
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
Uneori s-ar fi zis că-și ținea privirea ațintită pe tavan și nu pe ecran, datorită poziției nefirești a gîtului. De obicei purta o rochie simplă, închisă în față cu nasturi mari, care îi accentua silueta debilă, pieptul plat, umerii fragili. Lui Yoel i se părea cîteodată bătrînă, de o vîrstă cu cele două bunici ale ei, dacă nu și mai vîrstnică. Vorbea laconic: "Pe ăsta l-au mai dat și anul trecut", "Fă, te rog, sonorul mai mic, te
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
a reacționa atât de marcat vizibilă, încât ceea ce simți în capul tău, aia să fie. Eu pot să stau în pat zece ani, fără ca în jurul meu să se întâmple ceva și să simt că, totuși, suferința lumii e toată pe umerii mei. Acum, eu am totul în cap. Și cred că oricine, de la o anumită vârstă, poate spune că are totul în cap. "Capul" devine centrul ființei lui. Mi se reproșează că nu mai sunt decentă. Așa este, nu mă mai
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
franc din plata primită. Ceea ce o scoase pe Flora din minți a fost atunci cînd unul dintre docheri îi cedă o valiză enormă - aproape un cufăr - unei genoveze înalte și puternice, dar cu o sarcină avansată. Înconvoiată, cu greutatea pe umăr, femeia înainta icnind, cu transpirația șiroindu-i pe fața congestionată de efort, spre diligența care aștepta pasagerii. Docherul îi întinse douăzeci și cinci de centime. Și cînd femeia, într-o franceză stîlcită, îi ceru restul de douăzeci și cinci de centime, începu s-o
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
telespectatorului de rând, ceea ce, într-un context mai larg, poate defini și lipsa de preocupare a populației privind însușirea unei cunoașteri adecvate a dreptului intern și internațional, a filozofiei și a expresionismului dadaisto-cubist în parlamentarismul românesc. Astfel, propoziția aruncată peste umăr cu o oarecare aroganță (pe bună dreptate!) unui gazetar: "Se trage 1) în Parlament, să știți!", i-a lăsat pe majoritatea telespectatorilor în beznă. Doar prietenul meu Haralampy, ceva mai tare de... Constituție, revenindu-și, a întrebat televizorul 2): -Adică
Semantica dadaisto- cubistă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12364_a_13689]
-
dv. vorbiți ca înainte de Congresul IX". Urmarea întrevederii mi-a întrecut toate așteptările. Chiar de la poarta ministerului s-a luat după mine un individ care nu m-a scăpat din ochi pînă acasă. A doua zi, același individ legăna pe umăr o geantă, mutîndu-se de pe un picior pe altul, exact în fața intrării blocului meu. Avea o voce frumoasă judecînd după grația muzicală cu care fluiera. Am înțeles abia după cîteva zile că-și anunța pe această cale un tovarăș proptit de
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]