2,479 matches
-
editurile importante din Occident și veți fi copleșit de numărul de studii și teorii ce vizează un singur, dar obligatoriu, lucru: evacuarea ființei umane dintre preocupările demne de respect. Veți găsi orice: deconstructivism, marxismo-leninism, feminism, postmodernism, multiculturalism, maoism, postcolonialism - numai umanism, nu! Intrată pe mâna unor ideologi a căror obsesie e demantelarea trecutului și eliminarea dintre preocupări a subiectelor cu adevărat fundamentale, gândirea actuală pare inspirată de preocupările unor oligofreni în căutare de noi și noi jucării pe cât de lucioase, pe
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
de care dau dovadă atâția dintre intelectualii celebri de azi. Chiar dacă punctul de pornire îl constituie încercarea de a înțelege aberațiile unor "scholars" a căror preocupare fundamentală a fost motivarea atacurilor de la 11 septembrie, cartea este un veritabil manifest al umanismului. Pilonii pe care stă sunt opera și personalitatea unor giganți precum Socrate, Spinoza, Goethe sau Thomas Mann, veritabili constructori a ceea ce se poate numi "noblețea spiritului". Adică opțiunea pentru acel tip de libertate care implică responsabilitate. Cu atât mai îndreptățit
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
Platon în care descoperim un Socrate dornic să ofere o sinteză a credinței în "noblețea spiritului", ori călugărul devenit torționar nazist, ce încearcă să-i demonstreze lui Ginzburg, în închisoare, inutilitatea și inexistența valorilor promovate de o întreagă tradiție a umanismului) conferă dinamism și tensiune unei meditații în care nu știi ce să admiri mai mult - forța angajării morale sau subtilitatea analizei intelectuale. Atunci când îl auzim vorbind pe călugărul cu zvastică pe piept, îi auzim, de fapt, pe toți urmașii săi
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
sunt și cei care încă nu au fost neutralizați, ca să realizezi că, odată cu Hurduzeu și Platon, asistăm la resuscitarea unui gen de conștiință pe care actuala ideologie și-ar fi dorit-o îngropată de mult: intelectualul care privește cu mefiență umanismul secularizat, liberalismul globalizant sau neoconservatorismele de import. Intelectualul care nu se încrede decît într-o cultură cu rădăcini creștine și care e conservator de la natură, și nu din capriciu ranchiunos. Mai mult, cu Hurduzeu și Platon vom putea să verificăm
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
încât lesne putea fi numită Epoca Dreptului Natural. După toate probabilitățile, tocmai această filozofie recurentă a ajutat la păstrarea credinței tradiționale europene în puterea rațiunii. Însă Honda n-avea cum să ignore faptul că, în ciuda tenacității, două mii de ani de umanism apolinic, puternic și strălucitor, nu ajungeau pentru a înfrunta ignoranța și lipsa de civilizație. Nu era însă vorba doar de forța ignoranței. Mai exista o lumină orbitoare care-l amenința, pentru că legea naturii trebuia să excludă categoric posibilitatea unui concept
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
tine însuți. În orice caz, am citit și recitit Muntele Vrăjit, iar pe parcurs întrebările lui Thomas Mann au devenit ale mele, viziunea mea asupra lumii s-a suprapus cu a lui. Datorită lui am ajuns să fiu interesat de umanismul european și de noblețea spiritului (așa cum am menționat și în volum, acesta este titlul unei colecții de eseuri pe care el le-a publicat în 1945) Considerați titlul cărtii dumneavoastră demodat? Credeți într-adevăr că noblețea spiritului își are un
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
e carierismul, unde "răsplata jertfei patriotice"? Am ajuns acum la rubrica moralei propriu-zise. O explicare "serioasă" a conceptului ar fi defectă, crede cineva, fără a aborda "logica revoluțiilor". Adică a ne înmuia pana în cerneala lui Che Guevara! Degeaba clamăm umanismul, democrația, nonviolența, atîta vreme cît ele se vădesc străine de numita "logică": "Comunismul a susținut totdeauna idealul revoluției (Ťrevoluțiile sunt locomotivele istoriei!ť), justificîndu-și violența prin necesitățile obiective ale schimbării revoluționare: combaterea sau chiar lichidarea adversarului, prevenirea contrarevoluției, asigurarea securității
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
avea cunoștintă, sau Jormania lui Ioan Petre Culianu din anii ´80). Începând cu expoziția schițată încă din primele pagini, un conflict puternic se accentuează între cele două părți componente ale narațiunii: pe de o parte se află Gulliver, intruchipând raționalismul, umanismul și tradițiile liberale ale Angliei (sau, într-o accepție mai largă, valorile civilizației europene), iar pe de altă parte se află o țară înapoiată, cu oameni umiliți trăind în sărăcie și frică, izolați de restul lumii de sârma ghimpată, dominați
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
imponderabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut printr-o stilistică inconfundabilă, în care grația și transparența sunt dominantele sale mari, arta lui Ion Irimescu este elogiul adus unei lumi care nu trăiește în realitatea brută, semnul unui umanism care, prin reprezentare, a curățit viața de toate asprimile ei trecătoare. Ajuns acum la vîrstă centenară, înconjurat cu multă grijă pînă și de aceia care nu și-au făcut din estetică o preocupare specială, artistul s-a sustras și coroziunii
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
care încep să publice după război: Bellow, Mailer, Malamud, Styron, Capote, Sallinger, Cheever, ca să enumerăm doar câțiva, Updike fusese format la școala modernismului. Ororile războiului și realitățile dure ale lumii postbelice reclamă însă o reîntoarcere la istorie, o reînvigorare a umanismului, precipitând astfel sfârșitul modernismului și revirimentul realismului. In varianta sa europeană, reflectând scepticismul și criza spirituală din acei ani, neorealismul postbelic conține puternice nuanțe existențialiste și elemente ale absurdului. În Statele Unite, deși realismul existențialist profesat de Sartre și Camus se
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
ani, cade sub influența Sheikhului Rashid, împreună cu care studiază Coranul. Acesta îl îndoctrinează, convingându-l să accepte o misiune sinucigașă, care presupune detonarea unei bombe în tunelul Lincoln din New York. În ultima secundă, Ahmad renunță să declanșeze bomba, dovedind că umanismul său e mai puternic decât fanatismul îndoctrinării religioase. Cartea se încheie cu imaginea mulțimilor de pe străzile New-York-ului, un oraș unde chiar și reacția față de terorism este marcată de tradiționalul individualism și materialism american, un oraș unde oamenii din mulțime, asemănați
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
religii, transformând-o în armă destructivă. Dilema religioasă căreia se străduiește să-i găsească un răspuns în multe din romanele sale, este aici înlocuită de credința în divinitatea esenței umane. Confruntat cu dezastrul provocat de atacul terrorist, Updike pledează cauza umanismului, nevoia de a reînvia speranța în posibilitatea de acțiune și în solidaritatea umană. Realismul său devine un realism moral. Schimbarea din abordarea lui Updike anunță o schimbare la nivelul mare al culturii și al vremurilor, pe care el a sesizat
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
ca o ironie a sorții, chiar ca locuitor al orașului Stalin - și în plină ofensivă a realismului socialist, de o rediscutare teoretică a unui parcurs artistic deja realizat, și de aclimatizare a unor argumente estetice deja verificate. Mutarea accentului de pe umanismul absolut, luminos și abstract, pe unul circumstanțiat social și politic, nu constituie nici o abdicare de la principiile inițiale și nici o concesie făcută imperativelor clipei. Luîndu-și ca țintă absolută cadrele socialului, adică existența individuală și colectivă într-o anumită perspectivă ideologică, economică
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
reușește să-l redea pe omul spiritual în cel mai frumos și cel mai măreț, din punct de vedere estetic, moment al existenței". Și iată cum în plină retorică realist-socialistă, în plină iconografie a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași perspectivă, el demontează subtil ponciful tehnicii, al muncii concrete, în beneficiul creației
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
măreț, din punct de vedere estetic, moment al existenței". Și iată cum în plină retorică realist-socialistă, în plină iconografie a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași perspectivă, el demontează subtil ponciful tehnicii, al muncii concrete, în beneficiul creației simbolice care nu se erodează și nu se epuizează: Tehnica se consumă, spune el
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
patru decenii, începând din 1968, articole - scrise, ce-i drept, la intervale relativ mari 1) - și două cărți: Dimitrie Cantemir între Orient și Occident. Studiu de stilistică comparată, Editura Fundației Culturale Române, București, 1977 și, mai ales, Dimitrie Cantemir între umanism și baroc. Tipologia stilului cantemirian din perspectiva figurii dominante, în Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2002. Această carte în care autorul a integrat și dezvoltat toate cercetările sale anterioare, configurând astfel pentru prima oară o perspectivă de ansamblu asupra
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
Cuza", Iași, 2002. Această carte în care autorul a integrat și dezvoltat toate cercetările sale anterioare, configurând astfel pentru prima oară o perspectivă de ansamblu asupra stilului cantemirian, a rămas practic necunoscută. Spre deosebire de cartea anterioară, din 1977, cartea Cantemir între umanism și baroc nu a fost difuzată în librăriile din București și, probabil, nici în celelalte centre culturale românești, Universitatea din Iași nedispunând decât de mijloace restrânse de difuzare (tirajul cărții a fost de 100 de exemplare). Cărțile prof. Moldovanu nu
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
textului. Firește - aș adăuga -, Cantemir nu era conștient de aceasta, dimpotrivă, el credea, probabil, că înfrumusețarea mărea puterea de convingere a textului. Dragoș Moldovanu acordă, se înțelege, întreaga atenție temei anunțate în chiar titlul cărții din 2002: în ce măsură aparține Cantemir umanismului (de tip renascentist) și în ce măsură barocului. Diferența dintre stilul umanist și cel baroc nu este ușor de făcut, subliniază Dragoș Moldovanu: ambele folosesc aceleași procedee, preluate din limbile clasice, dar nu în același mod: în timp ce umaniștii, potrivit idealului unei arte
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
Asachi, Cezar Bolliac, C.O. Aricescu, V. Alecsandri, O. Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, C.A. Rosetti și alții. Analizând semnificația majoră a unei alte exegeze a lui Ovidiu Papadima, intitulată O viziune românească a lumii, I. Oprișan relevă că "seninătatea, blândețea, umanismul, înalta spiritualitate, prin care cultura arhaică românească se apropie de clasicismul marilor culturii", reprezintă în viziunea lui Ovidiu Papadima "rezultatul sintezei structurale cu creștinismul, în speță cu ortodoxia". Esența creștină a viziunii românești, argumentează Ovidiu Papadima, nu a fost imprimată
Studii de Ovidiu Papadima by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7134_a_8459]
-
între clasicitatea greco-latină și creștinism" (subl. RC). De altfel, una dintre concluziile formulate în urma acestui gen de analize este aceea că "O componentă fundamentală a unității spirituale a Europei o constituie dimensiunea semantică a limbilor europene moderne" rezultată din moștenirea umanismului greco-latin și religia creștină. Un capitol de un interes aparte este cel al reconstituirii polemicii, care a făcut valuri în epocă, dintre Andrei Șaguna și Heliade Rădulescu. După câte știu, este prima expunere analitică detaliată a acestui episod pe care
Cultura cuvintelor by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7154_a_8479]
-
a rudelor apropiate, stabilind, în alin. 1, că „soțul și rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună ca martor“, doctrina - dezvoltată cu privire la normele menționate - reținând că dispoziția precitată are la bază rațiuni de profund umanism, de înțelegere firească și realistă a naturii umane, în condițiile în care, în lipsa acestei dispoziții, martorul soț sau rudă apropiată a învinuitului sau a inculpatului ar avea de ales între alternativa de a spune adevărul, de a-și face
DECIZIA nr. 175 din 24 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/254907]
-
și care se află în prezent în custodia Jugendamt din Republica Federală Germania, și reamintește că statul german are în egală măsură obligația, în calitate de stat parte la Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului, „de a examina cu bunăvoință, umanism și cu operativitate orice cerere depusă de un copil sau de părinții acestuia, de părăsire a statului, în scopul reîntregirii familiei“; ... – reafirmă, în acest context, dorința de a susține, în continuare, dezvoltarea relațiilor strânse de colaborare și parteneriat dintre România
DECLARAȚIE nr. 1 din 21 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/262984]
-
intelectualii cu pricina nu și-au recunoscut niciodată eroarea, nu numai negând până în ziua de azi și în pofida mărturiilor acumulate genocidul, dar continuând a vedea în maoismul care îl inspirase și în crimele khmerilor roșii cea mai minunată dovadă de umanism comunist. Și când te gândești că Badiou otrăvește încă astăzi mințile a sute de studenți francezi ori străini, sub privirile îngăduitoare ale aceleiași stângi universitare de la Sorbona, în amfiteatrele căreia Pol Pot, Duch și ceilalți asasini cambodgieni au învățat alfabetul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4923_a_6248]
-
multor contemporani ai săi, destule, din cauza invidiei stârnite de Nobelul din 1957, fie de natură ideologică, Sartre și Francis Jeanson, care îl acuzau de moliciune în ideile lui de stânga, fie de natură general intelectuală, Pascal Pia, care îi considera umanismul „demodat”. Părerea biografului actual este că algerianul de origine modestă, fiu al unei femei analfabete, n-a fost niciodată cu adevărat acceptat de elitele pariziene din Saint- Germain-des-Près, cartierul șic al intelectualității din epocă. Lenzini dresează o lungă listă de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4923_a_6248]
-
din cauza inculturii lor - aceasta e tenta cu care rămîi urmărind nuanțele autorului. Mai mult, la incultură se adaugă suficiența cu care văd în disciplina lui Gauss un artificiu ancilar menită a sluji scopurilor umaniste, cînd de fapt matematica e triumful umanismului. Cine separă matematica de umanioare e un spirit inept lovit de cecitate cronică. Grigore Moisil spunea că „o teoremă e un sentiment” (p. 926) și André Gide afirma că „un roman e o teoremă” (ibidem). Și cum, etimologic, teoremă înseamnă
Logaritmul umaniștilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4931_a_6256]