378 matches
-
reacționăm nu numai față de semnificația specifică a vorbirii, ci față de un Întreg complex care acompaniază această vorbire și În anumite situații, de stimuli nonspecifici pentru vorbire, care o preced sau o succed. Numărul acestor stimuli nespecifici este extrem de mare - gesturi, umblet, expresie facială, expresia ochilor, dicție, intonație, numeroase mișcări neobservabile, prestigiul persoanei care vorbește, starea fiziologică de așteptare ori de trebuințe biologice ale receptorului și, În general, orice care În momentul respectiv este legat de cuvintele pronunțate. Acești factori care prin
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Manuela HUŢUPAŞU, Mihaela ŞIMONCA () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93093]
-
obiecte, lumini și culori, senzații și stări sunt reordonate liber, după logica visului sau a delirului și sub influența uneori manieristă a practicilor suprarealiste. Diversitatea haotică, hazardul combinațiilor constituie încă de acum o dimensiune a „irealității”. Viața apare ca un „umblet” printre șiruri de lucruri, sub cerul nedefinit, insensibil, o rătăcire prin lumea sinelui. Poetul propune un corectiv acestei veșnice evanescențe a existenței, imaginând „materializări” ale timpului, ale febrei, visului, amintirilor în obiecte care să eternizeze clipa. Poate cea mai plastică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
situează în acuzativ: „Mai bine ia cornul și sună într-una.” (Șt.Aug. Doinaș) • o parte din verbele cu tranzitivitate indirectă impun complementului indirect, pe care-l cer, pentru împlinirea câmpului lor semantico-sintactic, cazul dativ: „Căci azi le semeni tuturor / La umblet și la port.” (M. Eminescu) • verbele cu dublă tranzitivitate impun cazul acuzativ ambelor complemente directe: „Profesorul l-a ascultat conjugarea verbului.” sau cazul acuzativ, complementului direct, și cazul dativ, complementului indirect: „El îi dete o hârtie, mâzgălită în linii strâmbe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1940), emană direct din lirica lui Mihai Eminescu („Ia! Lângă lac, salcia încă suspină; / Doinele tac, inima prinde rugină”). Figurația și lexicul altora se integrează în recuzita tradiționalismului interbelic („noaptea-mbobocită la suhat”, „clopotul bisericii de lemn”, „talangă sfădăușă”, „boi în umblet leneș și cu priviri blajine”, „claia cu fragedă mireasmă” etc.), nu fără contrapunctări cu tentă simbolistă („Hai, toamnă, prin spitalul amurgului de-acum”, „Coboară via tristă și veștedă-n pământ”) ori cu mici note argheziene, bacoviene, voiculesciene și mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
conturează o atmosferă propice venirii ursitoarelor: cântecul cocoșilor este urmat de o vîjâietură ușoară ca un vântișor lin , ca niște fâlfâituri de aripi moi de păsări și zgomot, glasuri subțiri, ca de clopoței de argint . Ursitoarele vin de ursesc copilului umbletul, soartea și norocul În lume . Boierul aude cum cea dintâi ursitoare Îi menește copilului să fie voinic, frumos, tăcut, Înțelept și cuminte , a doua, să fie isteț, ager și norocul i se arată , iar a treia ursitoare că va moșteni
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
puțin de vreo doctrină literară, este aceea că e vie și incitantă, neprestabilindu-și tipare și corectându-și din mers excesele și maniile”. SCRIERI: Geraldine, București, 1969; Acceptarea inițială, București, 1971; Pour un complot mystique, Paris, 1982; Audience captive, Paris, 1988; Umbletul șopârlei, Pitești, 1992; Audiență captivă, tr. și îngr. Constantin Abăluță și Dan Stanciu, pref. Gellu Naum, postfață Constantin Abăluță, București, 1999; Podul Charles al apocalipsei, tr. Constantin Abăluță, București, 2000; Balayeur devant sa porte, Paris, 2000; La Cage centrifuge, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
1907]; ed. I, pref. Nicolae Șerban, București, 1928; Căruța poștei (Cum călătoreau strămoșii noștri), București, 1907; Gâze, București, 1908; ed. (Gâze. Din lumea insectelor), București, 1908; Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal, București, 1911; Robinsonii Bucegilor. Întâmplările a trei cercetași, București, [1916]; Umbletul pe jos, București, 1916; Săculețul de povețe al cercetașului, București, 1919; Prietenele noastre păsările, București, 1923; Zâmbetele pământului (povești din lumea florilor), București, 1924; Fermecătoarea natură, pref. Nicolae Șerban, București, 1924; Carte de bun trai, București, 1925; Salamandra măeastră, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
care a Îndeplinit unele funcții de răspundere. După obiceiul epocii sale, a ținut atât la Ateneu cât și la Fundația Universitară din București, numeroase conferințe cu tematică turistică (Cum călătoreau strămoșii noștri - 1900; Drumurile noastre - 1900; Dâmbovița apa dulce - 1901; Umbletul pe Jos - 1916 etc) și a lucrărilor publicate: Dans les Carpathes roumains (1906), În Bucegi (1907), Sinaia, Bușteni,Azuga, Predeal (1911), Umbletul pe Jos (1916), Dragi să ne fie munții (1916), Robinsonii Bucegilor (1916), Fermecătoarea natură (1924), O excursie la
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
București, numeroase conferințe cu tematică turistică (Cum călătoreau strămoșii noștri - 1900; Drumurile noastre - 1900; Dâmbovița apa dulce - 1901; Umbletul pe Jos - 1916 etc) și a lucrărilor publicate: Dans les Carpathes roumains (1906), În Bucegi (1907), Sinaia, Bușteni,Azuga, Predeal (1911), Umbletul pe Jos (1916), Dragi să ne fie munții (1916), Robinsonii Bucegilor (1916), Fermecătoarea natură (1924), O excursie la Rucăr În 1879 (1882), Zânele din Valea Cerbului (1904) etc. Spațiul predilect al călătoriilor sale, l-a constituit masivul Bucegi, unde fie
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
după lumina artificială faptele din unelte! halta Mogoșești în stadii terminale, cele de suferință a conștiinței la CFR, de mai rămîne om să-l numească, Mircești-Scenografie decît oglinzi în oglinzi întoarce planeta, de parcă n-am fi noi ele! platforme electrice umblete în plan, Romanul depășit în spuza luminilor, cotirile Alecsandri poză de reflexii în apa Moldovei, pantalonii mei noi! face farsor Hitler după atentat, de fapt, pentru cele cîteva luni, a rămas surd de o ureche, instituția financiară, cel puțin, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
privirea sus! subtilitățile pe noul bazin hidrografic, totul înclină Mureș cum înclinase Olt, dramatic reducționismul turistic al lumii, peisajul total, volumetria montană victimizate, cu Izvorul Mureșului pătură de zăpadă, ce are de sfîrșit vălurirea de sine? pas pe gol, cu umbletul, monstruos, de-ar fi, al fericirii, Voșlăbeni, pînă la întoarcerea în casa de idol grea aripă rugăciune, doar lumea s-a închegat în ape de aripi și a curs altceva prin îndoitura lor, dar ce anume! Gheorgheni pe luncă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
călători, la urcarea în tren vă rugăm să prezentați legitimațiile de călătorie!" INTERVENȚIE ÎN TEXT Facem legi riguroase la întîmplare și sîntem convinși de ele. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT mîinile la spate și întors cu spatele țăranul rămas la peron, umbletul l-a dat de la el, călcîiele lipite, INTERVENȚIE ÎN TEXT A întoarce și a rămîne, fețele poeticii prezente. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT peste Someș prioritare respațierile din inscripții, manevre încă pe Clujul bun, rău, din urmă, ține măsura pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu el, ori te lasă !... Câtă dreptate au..!”, mi-am zis eu. Frunzele îngălbenite de toamnă, continuau să cadă, în legănari ușoare... Grămezile de frunze ne cuprindeau pașii, însoțindu-ne cu oftaturi uscate. Aveau ceva nostalgic în foșnetul lor.. ca umblet de pasăre purtat pe liniștea unui câmp gol și trist. Ne-am privit în tăcere. Citeam unul în sufletul celuilalt, dar ne era greu s-o spunem. În legănări ușoare, frunzele cotinuau să cadă la pământ. Poetul Vasile Filip se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
altul, ceva, gândindu-vă la ce-ați face voi, singurii pe care Îi sau vă cunoașteți. Doar că fiecare specie e altfel, gândește și reacționează specific și, uman În ce ne privește și animal În ce vă privește, e doar umbletul după apă la sete, a inspira când e nevoie de oxigen, a căuta un partener când trebuie. Cum o face fiecare, om ori animal, e treaba lui. Istoricul actualizează. Și așa, romanul i-a romanizat pe daci, chiar și pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
este o promisiune a cunoașterii ce va să vină, căci dacă ai ști, la ce ai (ați) mai căuta? E neapărat nevoie să transmiți discipolului tău că toate acestea asigură o autentică stare de Împlinire, de fericire. În acest dimpreună umblet, ambii parteneri se Îmbogățesc și se fericesc: el prin tine, și tu prin el. Nu aș spune că unul e mai privilegiat În fața marelui adevăr decât celălalt. Nu cred că magistrul e mai „deștept” sau mai „copt” decât Învățăcelul lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
direct cu tine și-ți voi zice că sunt un simplu Însoțitor, un Împreună căutător, până la un moment dat, pe drumul pe care mi se pare că te miști cel mai ușor, te desfășori În largul tău, după cum ți-i umbletul și felul. Eventual, Îți promit că mai putem sonda niște căi, mai putem cântări Împreună o alternativă sau alta. Greul cade pe tine, pe descoperirea unor variante și experimentarea unor căi. Te responsabilizez În gradul cel mai Înalt cu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Dar sub streșini cine-mi șade? / Șade-un stol de porumbei. În cel stol de porumbei / Este-o albă porumbiță, / Porumbiță, pană scrisă / Și nu este porumbiță, / Ci e Ion Sânt Ion, / Trimes de la Dumnezeu / Ca să măsoare pământul, / Pământul cu umbletul / Și cerul cu cugetul. Măsurară, isprăviră, / Ș-a găsit pământ mai mult / Ce să facă cu pământul / Să facă dealuri și munți / Și fântâni cu ape dulci / Și crăcșoare netejoare."7 Totuși, în mod tradițional s-a consacrat ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici ce-și formau state, de procesii lungi de gâze roșii, care se soreau cu nespusă lene, poarta de stejar de o vechime seculară, scările de piatră tocite și mâncate de mult umblet, toate acestea laolaltă te făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozității decât o locuință."29 Priveliștea tabloului pare fixată doar la nivelul retinei. Concretețea cu care sunt receptate detaliile creează o lume rigidă, spectrală, vidată, din
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
este strigoi; îndată i se bate un par în inimă, pe care o și ia, și cu ea se ung toți membrii familiei, păzindu-se prin aceasta de a mai muri vreunul. Prin morminte nu e bine a face dese umblete, mai cu samă marți și sîmbătă noaptea, căci femeile care au fost strigoi, de-au dus lapte și altele, se scoală și umblă, și, fiind foarte păcă toase, nu au stare nici în mormînt, de diavolul fiind purtate; fă-ți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
1971, p. 337. 32 Augustin Buzura, op. cit., p. 357. 33 Idem, p. 34 34 Ibidem. 35 "O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici/ Ridicoli fără voie, sinistre manechine,/ Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline,/ Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici./ Pe fața lor se stinge a cerului lumină!/ Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtare/ Și-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare/ Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină./ Se
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
din 10 octombrie 1939 până în 5 decembrie 1939 și din octombrie până în decembrie 1940, sub direcția lui George Gh. Pâslaru. Programul revistei e explicit: „Caracterul revistei noastre este strict literar. Pe linia creațiilor literare noi cinstim: credința, aprinzând lumini peste umbletul lui Hristos în țara noastră; românismul, pe care-l vedem slujit mai mult pe tăria dacică decât pe pompoasa fală latină.” Semnează versuri Margareta Isbășoiu, Dem. Iliescu și Ion Caraion; proză - N. Niculescu, Clemența Beșchea, N. Alexandrescu-Toscani, N. Bucuroiu, Geo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285161_a_286490]
-
incompatibilă cu „fapta bună”. P. ațâță sârguincios un fel de foc purificator care vrea să opereze eradicări globale ori clarificări de etapă. Trădarea politică, manevrată de o omenească lăcomie, este divulgată în cazul Cantacuzinilor (inși cu o veritabilă vocație a „umbletelor”), a lui Brâncoveanu și a lui Ștefan Cantacuzino, mistuiți de propriile lor ambiții, a lui Dimitrie Cantemir, producător de gesturi irecuperabile. Aceștia - și mulți alții lângă ei: Toma Cantacuzino, pildă de nerecunoștință și cultivator de himere, serdarul Barbu Cornea, „tâlharul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
poftă. Eram așa de mulțumiți de tot ce făceam, încât până la urmă am uitat de gândul care ne preocupa cel mai mult: să regăsim drumul către casă. Așa că, fără să ne dăm seama, am adormit sub pom, obosiți de atâta umblet. Fetița aceea purta o rochiță subțire, care-n somn i se trăsese în sus, descoperindu-i pântecele. M-am deșteptat primul și-am rămas uimit de vederea sexului aceluia mic, abia înmugurit. Era asemenea unei flori care îmbobocea inexplicabil într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
după cum se simțeau sau nu la ei acasă, dar toți cu ochii țintă la mămăligă, scărpinându-se de purici și de căpuși În fața focului cu limbi țâșnite din curpenii trosnind și scăpărând În noaptea cu șoapte și tălăngi obosite de umblet și de vipia unei zile Întregi de vară. Am mâncat din mămăliga răsturnată, galbenă și aburoasă cu Măriuca mea cea frumoasă, pofticioasă și cu stomac bun, cum și din mărunțișul lor de pește sărac, făcut repede o fiertură de ciorbă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
simplă și unică liber tate boemă de a-ți alege, ca Într-o poezie, o rimă și un ritm pe potriva muzicii tale interioare; de a-ți alege după gustul tău prietenii, dușmanii, dragostele, cărțile, mâncarea și băutura, de-a lungul umbletului tău atent cu mâinile la spate și pipa Între dinții strânși. Iar cealaltă Încântare, Muzica, aliment ceresc, ea este com plementul necesar, cum am spus, la fel ca un prieten bun sau ca o femeie frumoasă, al oricărei gazde excelente
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]